Cel mai mare în Împărăția Cerurilor
1 În ceasul acela ucenicii s‐au apropiat de Isus zicând: Cine este deci mai mare în Împărăția Cerurilor? 2 Și el a chemat la sine pe un copilaș, l‐a pus în mijlocul lor, 3 și a zis: Adevărat vă spun, dacă nu vă veți întoarce și veți fi ca copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor. 4 Oricine deci se va smeri pe sine ca acest copilaș, acela este mai mare în Împărăția Cerurilor. 5 Și cine va primi pe un astfel de copilaș în numele meu, pe mine mă primește. 6 Iar cine va face să se poticnească unul singur din acești micuți care cred în mine, i‐ar fi de folos să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării. 7 Vai de lume din pricina prilejurilor de poticnire. Căci trebuie să vină prilejuri de poticnire, dar vai de omul prin care vine prilejul de poticnire. 8 Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te face să te poticnești, taie‐le și aruncă‐le de la tine; este bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop decât având două mâini sau două picioare să fii aruncat în focul cel veșnic. 9 Și dacă ochiul tău te face să te poticnești, scoate‐l și aruncă‐l de la tine; este bine pentru tine să intri în viață cu un ochi decât având doi ochi să fii aruncat în gheena focului.
Pilda cu oaia rătăcită
10 Vedeți să nu disprețuiți pe unul singur din acești micuți. Căci vă spun că îngerii lor în ceruri totdeauna privesc fața Tatălui meu care este în ceruri. 11 Căci Fiul omului a venit ca să mântuiască ce era pierdut. 12 Ce vi se pare? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una dintre ele, oare nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și pleacă și caută pe cea rătăcită? 13 Și dacă se întâmplă s‐o afle, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci și nouă nerătăcite. 14 Tot așa nu este voia Tatălui vostru care este în ceruri să piară unul singur din acești micuți.
Iertarea greșelilor
15 Iar dacă va păcătui fratele tău împotriva ta, mergi, dovedește‐i vina între tine și el singur. Dacă va asculta de tine, ai câștigat pe fratele tău. 16 Dar dacă nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca prin gura a doi sau trei martori să fie statornicită orice vorbă . 17 Și dacă nu va asculta de ei, spune bisericii; iar dacă nu va asculta nici de biserică, să‐ți fie ca cel dintre Neamuri și vameșul. 18 Adevărat vă spun, câte veți lega pe pământ vor fi legate în cer și câte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate în cer. 19 Iarăși vă spun că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra oricărui lucru ce vor cere, li se va face de la Tatăl meu care este în ceruri. 20 Căci unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor.
Pilda robului nemilostiv
21 Atunci Petru s‐a apropiat și i‐a zis: Doamne, de câte ori va păcătui față de mine fratele meu și‐i voi ierta? Până de șapte ori? 22 Isus îi zice: Nu‐ți zic până de șapte ori ci până de șaptezeci de ori șapte. 23 De aceea Împărăția Cerurilor este asemănată cu un împărat care a voit să facă socoteala cu robii săi. 24 Și când a început să facă socoteala, i s‐a adus unul care‐i datora zece mii de talanți. 25 Dar fiindcă n‐avea cu ce să plătească, domnul său a poruncit să fie vândut el și nevasta lui și copiii și tot ce are și să se plătească datoria . 26 Deci robul a căzut la picioarele lui și i s‐a închinat zicând: Doamne, îngăduiește‐mă și‐ți voi plăti tot. 27 Și domnul acelui rob având milă i‐a dat drumul și i‐a iertat împrumutul. 28 Și robul acela a ieșit și a găsit pe unul dintre cei împreună robi cu el, care‐i datora o sută de dinari și a pus mâna pe el și‐l strângea de gât zicând: Plătește dacă ești dator. 29 Deci cel împreună rob cu el a căzut jos și l‐a rugat zicând: Îngăduește‐mă și‐ți voi plăti. 30 Iar el nu voia: ci s‐a dus și l‐a aruncat în temniță până va plăti ce era dator. 31 Deci cei împreună robi cu el, când au văzut cele întâmplate, s‐au întristat foarte mult și au venit și au spus domnului lor cu de‐amănuntul toate cele petrecute. 32 Atunci domnul său l‐a chemat la sine și‐i zice: Rob rău, ți‐am iertat toată datoria aceea fiindcă m‐ai rugat. 33 Oare nu se cădea ca și tu să ai milă de cel împreună rob cu tine după cum și eu am avut milă de tine? 34 Și domnul său s‐a mâniat și l‐a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce era dator. 35 Astfel vă va face și tatăl meu cel ceresc dacă nu veți ierta fiecare fratelui său din inimile voastre.
Cel mai mare în Împărăția cerurilor
1 În clipa aceea ucenicii s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?” 2 Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor 3 și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor! 4 De aceea oricine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor. 5 Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu Mă primește pe Mine. 6 Dar pentru oricine îl va face să păcătuiască pe unul dintre acești micuți care cred în Mine ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării. 7 Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! 8 Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te fac să cazi în păcat, taie-le și leapădă-le de la tine! Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic. 9 Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine! Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în focul gheenei.
Pilda cu oaia rătăcită
10 Feriți-vă să-l defăimați pe vreunul dintre acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu care este în ceruri. 11 Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut. 12 Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una din ele, nu le lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și nu se duce să o caute pe cea rătăcită? 13 Și dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră. 14 Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară nici măcar unul dintre acești micuți.
Iertarea greșelilor
15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur! Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău. 16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori! 17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; și dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș! 18 Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer! 19 Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. 20 Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.”
Pilda robului nemilostiv
21 Atunci Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?” 22 Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte. 23 De aceea Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. 24 A început să facă socoteala și i l-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni . 25 Fiindcă el nu avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-i vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea și să se plătească datoria. 26 Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a zis: «Doamne, mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti tot!» 27 Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria. 28 Robul acela, când a ieșit afară, l-a întâlnit pe unul dintre tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: «Plătește-mi ce-mi ești dator!» 29 Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: «Mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti!» 30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță până avea să plătească datoria. 31 Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de i-au spus stăpânului lor toate cele petrecute. 32 Atunci stăpânul l-a chemat la el pe robul acesta și i-a zis: «Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. 33 Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău cum am avut eu milă de tine?» 34 Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor până avea să plătească tot ce datora. 35 Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc dacă fiecare din voi nu-l iartă din toată inima pe fratele său.”