Sfătuirea împotriva lui Isus
1 Și a fost așa : când a sfârșit Isus toate cuvintele acestea, a zis ucenicilor săi: 2 Știți că peste două zile sunt Paștile și Fiul omului este dat ca să fie răstignit. 3 Atunci mai marii preoților și bătrânii poporului s‐au adunat în curtea marelui preot numit Caiafa, 4 și s‐au sfătuit împreună ca să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‐l omoare. 5 Dar ziceau: Nu în sărbătoare, ca să nu se facă tulburare în popor.
Mirul turnat pe capul lui Isus
6 Iar pe când era Isus în Betania în casa lui Simon leprosul, 7 a venit la el o femeie având un alabastru cu mir foarte scump și l‐a turnat pe capul lui când ședea la masă. 8 Iar când au văzut ucenicii , s‐au mâhnit adânc zicând: La ce pierderea aceasta? 9 Căci acest mir se putea vinde cu mult și să se dea săracilor. 10 Dar Isus cunoscând, le‐a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci a făcut un lucru bun față de mine. 11 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți întotdeauna. 12 Căci ea turnând mirul acesta pe trupul meu, a făcut‐o spre înmormântarea mea. 13 Adevărat vă spun, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta în toată lumea, se va vorbi și despre ce a făcut femeia aceasta spre pomenirea ei.
Vânzarea lui Isus
14 Atunci unul din cei doisprezece, cel zis Iuda Iscarioteanul, s‐a dus la mai marii preoților și a zis: 15 Ce voiți să‐mi dați și eu vi‐l voi da prins? Iar ei i‐au cumpănit treizeci de arginți. 16 Și de atunci căuta vreme nimerită ca să‐l dea prins.
Descoperirea vânzătorului
17 Iar în cea dintâi zi a azimilor ucenicii au venit la Isus zicând: Unde voiești să‐ți gătim ca să mănânci Paștile? 18 Și el a zis: Mergeți în cetate la cutare și spuneți‐i: Învățătorul zice: Vremea mea este aproape; la tine fac Paștile cu ucenicii mei. 19 Și ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au gătit Paștile. 20 Iar când s‐a făcut seară , s‐a așezat la masă cu cei doisprezece ucenici. 21 Și pe când mâncau, el le‐a zis: Adevărat vă spun că unul din voi mă va da prins. 22 Și ei s‐au întristat foarte mult și au început să‐i zică fiecare: Nu cumva sunt eu, Doamne? 23 Iar el a răspuns și a zis: Cel ce a muiat cu mine mâna în blid, acesta mă va da prins. 24 Într‐adevăr Fiul omului se duce după cum este scris despre el, dar vai de omul acela prin care este dat prins Fiul omului: ar fi bine pentru el dacă nu s‐ar fi născut omul acela. 25 Și Iuda care l‐a dat prins a răspuns și a zis: Nu cumva sunt eu, Rabi? El îi zice: Tu ai zis.
Cina cea de taină
26 Și pe când mâncau ei, Isus a luat pâine și a binecuvântat și a frânt‐o și a dat ucenicilor și a zis: Luați, mâncați; acesta este trupul meu. 27 Și a luat un pahar și a mulțumit și le‐a dat zicând: Beți din el toți. 28 Căci acesta este sângele meu, al legământului celui nou , care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor. 29 Dar vă spun că de acum nu voi mai bea nicidecum din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui meu.
Isus înștiințează pe ucenicii săi
30 Și după ce au cântat lăudări, au ieșit la muntele Măslinilor. 31 Atunci Isus le zice: Voi toți veți avea în mine un prilej de poticnire în noaptea aceasta. Căci este scris: Voi bate păstorul și oile turmei se vor împrăștia. 32 Dar după ce voi fi sculat, voi merge înainte de voi în Galileea. 33 Iar Petru a răspuns și a zis: Dacă toți vor avea prilej de poticnire în tine, eu niciodată nu voi avea prilej de poticnire. 34 Isus i‐a zis: Adevărat îți spun că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei tăgădui. 35 Petru îi zice: Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nicidecum nu te voi tăgădui. Și toți ucenicii au zis la fel.
Ghetsimani
36 Atunci Isus vine cu ei la un loc îngrădit zis Ghetsimani și zice ucenicilor săi: Ședeți aici până mă voi duce acolo și mă voi ruga. 37 Și a luat cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să se întristeze și să se tulbure adânc. 38 Atunci le zice: Sufletul meu este foarte întristat , până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine. 39 Și a mers puțin mai înainte și a căzut pe fața sa și s‐a rugat zicând: Tatăl meu, dacă este cu putință, treacă de la mine paharul acesta; însă nu cum voiesc eu, ci cum voiești tu. 40 Și vine la ucenici și‐i află dormind și zice lui Petru: Așa, n‐ați fost în stare să vegheați un ceas cu mine? 41 Vegheați și rugați‐vă ca să nu intrați în ispită. Într‐adevăr duhul este fără preget dar carnea este neputincioasă. 42 Iarăși a mers a doua oară și se ruga zicând: Tatăl meu, dacă nu este cu putință să treacă acesta ca să nu‐l beau, facă‐se voia ta. 43 Și a venit iarăși și i‐a aflat dormind, căci ochii le erau îngreuiați. 44 Și i‐a lăsat iarăși și a mers și s‐a rugat a treia oară zicând același cuvânt. 45 Atunci vine la ucenici și le zice: Dormiți de acum și odihniți‐vă. Iată s‐a apropiat ceasul și Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor. 46 Sculați‐vă, să mergem; iată, s‐a apropiat cel ce mă dă prins.
Prinderea lui Isus
47 Și pe când vorbea el încă, iată Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el gloată multă cu săbii și ciomege, a venit de la mai marii preoților și bătrânii poporului. 48 Iar cel ce‐l dădea prins le dăduse un semn zicând: Pe care‐l voi săruta, acela este, apucați‐l. 49 Și îndată s‐a apropiat de Isus și a zis: Bucură‐te, Rabi. Și l‐a sărutat mult. 50 Iar Isus i‐a zis: Prietene , pentru ce ai venit, fă. Atunci ei s‐au apropiat, au pus mâinile pe Isus și l‐au apucat. 51 Și iată, unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, și‐a tras sabia și a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea. 52 Atunci Isus îi zice: Întoarce sabia ta la locul ei, căci toți care iau sabie de sabie vor pieri. 53 Sau ți se pare că nu pot ruga pe Tatăl meu și‐mi va pune în rând chiar acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum vor fi împlinite scripturile, că așa trebuie să fie? 55 În acel ceas Isus a zis gloatelor: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege să mă prindeți? În fiecare zi ședeam în Templu învățând și nu m‐ați apucat. 56 Dar toate acestea s‐au făcut ca să fie împlinite scripturile prorocilor. Atunci toți ucenicii l‐au lăsat și au fugit.
Isus înaintea Sinedriului
57 Iar cei ce apucaseră pe Isus l‐au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați împreună cărturarii și bătrânii. 58 Dar Petru îl urma de departe până la curtea marelui preot și a intrat înăuntru și ședea cu slujitorii să vadă sfârșitul. 59 Iar mai marii preoților și bătrânii, tot sinedriul, căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să‐l omoare. 60 Și n‐au găsit, deși veniseră mulți martori mincinoși. În urmă au venit doi , 61 și au zis: Acesta a zis: Pot dărâma Templul lui Dumnezeu și în trei zile să‐l zidesc. 62 Și marele preot s‐a sculat și i‐a zis: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta? 63 Dar Isus tăcea. Și marele preot i‐a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. 64 Isus îi zice: Tu ai zis. Dar vă spun: de acum veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului. 65 Atunci marele preot și‐a sfâșiat veșmintele, zicând: A hulit. Ce mai avem trebuință de martori? Iată acum ați auzit hula. 66 Ce vi se pare? Ei au răspuns și au zis: Este vinovat de moarte. 67 Atunci l‐au scuipat în față și l‐au pălmuit, iar alții l‐au bătut, 68 zicând: Prorocește‐ne , Hristoase, cine este cel ce te‐a lovit?
Tăgăduirea lui Petru
69 Iar Petru ședea afară în curte. Și o slujnică a venit la el zicând: Și tu erai cu Isus Galileeanul. 70 Iar el a tăgăduit înaintea tuturor zicând: Nu știu ce zici. 71 Și a ieșit la poartă și l‐a văzut alta și zice celor de acolo: Și acesta era cu Isus Nazarineanul. 72 Și iarăși a tăgăduit cu jurământ: Nu știu pe omul acesta. 73 Iar peste puțin, cei ce stăteau acolo au venit și au zis lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei căci și vorbirea ta te dă pe față. 74 Atunci a început să se blesteme și să jure: Nu știu pe omul acesta. Și îndată a cântat cocoșul. 75 Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul lui Isus care zisese: Mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei tăgădui. Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
Sfătuirea împotriva lui Isus
1 După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, le-a zis ucenicilor Săi: 2 „Știți că după două zile va fi Paștele, și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit!” 3 Atunci preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui-preot, care se numea Caiafa, 4 și s-au sfătuit împreună cum să-L prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. 5 Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.”
Mirul turnat pe capul lui Isus
6 Când era Isus în Betania , în casa lui Simon Leprosul, 7 s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. 8 Ucenicilor le-a fost necaz când au văzut lucrul acesta și au zis: „Ce rost are risipa aceasta? 9 Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump și banii să li se dea săracilor!” 10 Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce îi faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. 11 Pentru că pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. 12 Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. 13 Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei!”
Vânzarea lui Isus
14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul , s-a dus la preoții cei mai de seamă 15 și le-a zis: „Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginți. 16 Din clipa aceea Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea pe Isus în mâinile lor.
Descoperirea vânzătorului
17 În ziua dintâi a Praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?” 18 El le-a răspuns: „Duceți-vă în cetate la cutare om și spuneți-i: «Învățătorul zice: ‘Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta’»!” 19 Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. 20 Seara , Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. 21 Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” 22 Ei s-au întristat foarte mult și au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. 24 Negreșit, Fiul Omului Se duce, după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” 25 Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul și I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?” „Da” , i-a răspuns Isus, „tu ești!”
Cina cea de taină
26 Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați: acesta este trupul Meu!” 27 Apoi a luat un pahar și, după ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beți toți din el, 28 căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor! 29 Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.”
Isus îi înștiințează pe ucenicii Săi
30 După ce au cântat cântarea, au ieșit în Muntele Măslinilor. 31 Atunci Isus le-a zis: „În noaptea aceasta toți veți găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: «Voi bate Păstorul, și oile turmei vor fi risipite.» 32 Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” 33 Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire!” 34 „Adevărat îți spun” , i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori!” 35 Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine!” Și toți ucenicii au spus același lucru.
Ghetsimani
36 Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și le-a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog!” 37 I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare. 38 Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!” 39 Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și S-a rugat , zicând: „Tată , dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” 40 Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine? 41 Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul, într-adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” 42 S-a îndepărtat a doua oară și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se depărteze de la Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” 43 S-a întors iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. 44 I-a lăsat din nou, S-a îndepărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. 45 Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâinile păcătoșilor. 46 Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”
Prinderea lui Isus
47 Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare cu săbii și cu ciomege, trimisă de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului. 48 Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneți mâna pe el!” 49 Îndată Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Plecăciune, Învățătorule!” Și L-a sărutat. 50 Isus i-a zis: „Prietene , ce ai venit să faci, fă!” Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâna pe Isus și L-au prins. 51 Și unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, l-a lovit pe robul marelui-preot și i-a tăiat urechea. 52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri! 53 Crezi că n-aș putea să-L rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să se întâmple?” 55 În clipa aceea Isus le-a zis gloatelor: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. 56 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci.” Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.
Isus, înaintea Sinedriului
57 Cei ce L-au prins pe Isus L-au dus la marele-preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. 58 Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui-preot, apoi a intrat înăuntru și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârșitul. 59 Preoții cei mai de seamă, bătrânii și tot Soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. 60 Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfățișat mulți martori mincinoși. La urmă au venit doi 61 și au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.»” 62 Marele-preot s-a sculat în picioare și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?” 63 Isus tăcea. Și marele-preot a luat cuvântul și I-a zis: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” 64 „Da” , i-a răspuns Isus, „sunt! Ba, mai mult, vă spun că de acum încolo Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta puterii lui Dumnezeu și venind pe norii cerului.” 65 Atunci marele-preot și-a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui. 66 Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vinovat , să fie pedepsit cu moartea!” 67 Atunci L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii și L-au pălmuit, 68 zicând: „Hristoase, prorocește-ne – cine Te-a lovit?”
Tăgăduirea lui Petru
69 Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus, galileeanul.” 70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici!” 71 Când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică și le-a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret.” 72 El s-a lepădat iarăși cu jurământ și a zis: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” 73 Peste puțin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol.” 74 Atunci el a început să se blesteme și să se jure, zicând: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoșul. 75 Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.