Paștele în pustie
1 Și Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din țara Egiptului zicând: 2 Și copiii lui Israel să facă Paștele la vremea lor. 3 Să le faceți, în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia, între cele două seri, la vremea lor; să le faceți după toate așezămintele lor și după toate orânduirile lor. 4 Și Moise a vorbit copiilor lui Israel să facă Paștele. 5 Și au făcut Paștele în luna întâi, în ziua a patrusprezecea a lunii, între cele două seri, în pustia Sinai; după toate cele ce poruncise Domnul lui Moise, așa au făcut copiii lui Israel. 6 Și au fost niște bărbați, care erau necurați din pricina trupului mort al unui om și nu puteau face Paștele în ziua aceea; și au venit în ziua aceea înaintea lui Moise și înaintea lui Aaron. 7 Și bărbații aceștia i‐au zis: Noi suntem necurați din pricina trupului mort al unui om: pentru ce să fim opriți și să nu aducem darul Domnului la vremea sa între copiii lui Israel? 8 Și Moise le‐a zis: Stați să aud ce poruncește Domnul pentru voi. 9 Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 10 Vorbește copiilor lui Israel zicând: Dacă cineva dintre voi sau din neamurile voastre va fi necurat pentru vreun trup mort, sau pe cale departe, totuși să facă Paștele Domnului. 11 Să le facă în luna a doua, în ziua a patrusprezecea între cele două seri; să le mănânce cu azimi și cu ierburi amare. 12 Să nu lase nimic din ele până dimineață și să nu frângă os din ele; să le facă după toate așezămintele Paștelor. 13 Dar bărbatul care va fi curat și nu va fi pe cale și va pregeta să facă Paștele, sufletul acela va fi stârpit din poporul său, pentru că n‐a adus darul Domnului la vremea sa; bărbatul acela își va purta păcatul. 14 Și dacă vreun străin de loc va sta vremelnic între voi și ar voi să facă Paștele Domnului, să le facă după așezământul Paștelor și după orânduirea lor. Să fie un singur așezământ pentru voi, atât pentru cel străin de loc, cât și pentru cel născut în țară.
Norul
15 Și în ziua în care a fost ridicat locașul, norul a acoperit locașul cortului mărturiei; și era seara ca o înfățișare de foc deasupra locașului, până dimineața. 16 Așa a fost necurmat: norul îl acoperea și noaptea avea o înfățișare de foc. 17 Și după cum se ridica norul de pe cort, după aceea porneau copiii lui Israel: și în locul unde stătea norul acolo tăbărau copiii lui Israel. 18 Copiii lui Israel plecau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului: în toate zilele cât stătea norul deasupra locașului rămâneau tăbărâți. 19 Și dacă norul rămânea multe zile deasupra locașului, atunci copiii lui Israel păzeau cele de păzit ale Domnului și nu plecau. 20 Și dacă se întâmpla că norul era puține zile deasupra locașului, tăbărau după porunca Domnului și plecau după porunca Domnului. 21 Și dacă norul era de seara până dimineața și dimineața norul se ridica, atunci plecau; sau dacă, după o zi și o noapte norul se ridica, plecau; 22 sau dacă norul sta deasupra locașului, două zile sau o lună sau multe zile, rămânând pe el, copiii lui Israel erau tăbărâți și nu plecau; dar când se ridica, plecau. 23 Tăbărau după porunca Domnului și plecau după porunca Domnului; păzeau cele de păzit ale Domnului după porunca Domnului prin Moise.
Paștele în pustia Sinai
1 Domnul i-a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din țara Egiptului și i-a zis: 2 „Copiii lui Israel să prăznuiască Paștele la vremea hotărâtă. 3 Să-l prăznuiți la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara ; să-l prăznuiți după toate legile și după toate poruncile privitoare la el.” 4 Moise le-a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paștele. 5 Și au prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care i le dăduse lui Moise Domnul. 6 S-a întâmplat că niște oameni, fiind necurați din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paștele în ziua aceea. Ei s-au înfățișat în aceeași zi înaintea lui Moise și a lui Aaron. 7 Și oamenii aceia i-au zis lui Moise: „Noi suntem necurați din pricina unui mort. De ce să fim nevoiți să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?” 8 Moise le-a răspuns: „Așteptați să văd ce vă poruncește Domnul!” 9 Și Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis: 10 „Vorbește-le copiilor lui Israel și spune-le: «Dacă cineva dintre voi sau dintre urmașii voștri este necurat din pricina unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuși să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului. 11 Și să-l prăznuiască în luna a doua , în ziua a paisprezecea, seara; să-l mănânce cu azime și ierburi amare. 12 Să nu lase din el nimic până a doua zi dimineața și să nu frângă niciun os din el. Să-l prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paște. 13 Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, și totuși nu prăznuiește Paștele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-și ia pedeapsa pentru păcatul lui. 14 Dacă un străin care locuiește între voi prăznuiește Paștele Domnului, să se țină de legile și poruncile privitoare la Paște. Aceeași lege să fie între voi pentru străin ca și pentru băștinaș.»”
Norul
15 În ziua când a fost așezat Cortul, norul a acoperit Locașul Cortului Întâlnirii și, de seara până dimineața, deasupra Cortului era ca înfățișarea unui foc. 16 Totdeauna era așa: ziua norul acoperea Cortul, iar noaptea avea înfățișarea unui foc. 17 Când se ridica norul de pe Cort, porneau și copiii lui Israel; și acolo unde se oprea norul, tăbărau și copiii lui Israel. 18 Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme cât rămânea norul deasupra Cortului. 19 Când norul rămânea mai multă vreme deasupra Cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului și nu porneau. 20 Când norul rămânea mai puține zile deasupra Cortului, ei tăbărau după porunca Domnului și porneau după porunca Domnului. 21 Dacă norul se oprea de seara până dimineața și se ridica dimineața, atunci porneau și ei. Dacă norul se ridica după o zi și o noapte, atunci porneau și ei. 22 Dacă norul se oprea deasupra Cortului două zile sau o lună sau un an, copiii lui Israel rămâneau tăbărâți și nu porneau; și când se ridica, porneau și ei. 23 Tăbărau după porunca Domnului și porneau după porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.