Cererea răzbunării împotriva potrivnicilor
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea,
2 căci gura celui rău și gura vicleniei s‐au deschis împotriva mea. Au vorbit împotriva mea cu limba minciunii.
3 Și m‐au înconjurat cu cuvinte de ură și s‐au luptat împotriva mea fără cuvânt.
4 Pentru iubirea mea ei sunt potrivnicii mei, dar eu alerg la rugăciune.
5 Și ei mi‐au răsplătit rău pentru bine și cu ură pentru iubirea mea.
6 Pune peste el pe un om rău și un pârâș să stea la dreapta lui.
7 Când va fi judecat, să iasă vinovat și rugăciunea lui să ajungă păcat!
8 Zilele lui să fie puține și slujba lui s‐o ia altul !
9 Copiii lui să fie orfani și nevasta lui văduvă!
10 Copiii săi să rătăcească și să cerșească și să‐și caute pâinea departe de locurile lor pustii.
11 Cămătarul să arunce cursa peste tot ce este al lui și străinii să‐i prade munca!
12 Să nu fie nimeni care să întindă îndurare asupra lui, nimeni să nu fie care să aibă milă de orfanii lui!
13 Să i se stârpească urmașii, să li se șteargă numele în neamul următor!
14 Nelegiuirea părinților lui să fie pomenită înaintea Domnului și păcatul mamei sale să nu se șteargă!
15 Pururea să fie înaintea Domnului, ca să le stârpească pomenirea de pe pământ.
16 Fiindcă nu și‐a adus aminte să arate îndurare, ci a prigonit pe cel sărac și nevoiaș și pe cel cu inimă zdrobită , ca să‐l ucidă.
17 Și a iubit blestemul: să vină peste el! Și nu s‐a desfătat în binecuvântare: să fie departe de el!
18 Și s‐a îmbrăcat cu blestemul ca și cu un veșmânt: să intre în măruntaiele lui ca apa și ca untdelemnul în oasele lui!
19 Să‐i fie ca o haină cu care se învelește și ca o cingătoare cu care se încinge necurmat!
20 Aceasta să fie plata potrivnicilor mei de la Domnul și a celor ce vorbesc de rău împotriva sufletului meu.
21 Dar tu, lucrează pentru mine, Doamne Dumnezeule, pentru numele tău. Pentru că îndurarea ta este bună, scapă‐mă.
22 Căci sunt sărac și nevoiaș și mi‐este rănită inima înăuntrul meu.
23 Mă trec ca o umbră ce se întinde. Sunt aruncat încoace și încolo ca lăcusta.
24 Genunchii mi‐au slăbit de post și carnea mea și‐a pierdut din grăsime.
25 Și am ajuns să fiu de ocara lor. Când mă văd, clatină din cap.
26 Ajută‐mă, Doamne Dumnezeul meu! Mântuiește‐mă, după îndurarea ta,
27 ca să cunoască ei că aceasta este mâna ta, că tu, Doamne, ai făcut‐o.
28 Să blesteme ei, dar tu binecuvântă; când se vor scula ei, să se rușineze și robul tău să se bucure.
29 Protivnicii mei să fie îmbrăcați cu rușine și să se învelească în rușinea lor ca și cu o manta.
30 Eu voi mulțumi mult Domnului cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31 Căci a stat la dreapta celui nevoiaș ca să‐l mântuiască de cei ce‐i judecă sufletul.
PSALMUL 109
Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David
1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea,
2 căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea și înșelătoare,
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3 mă înconjoară cu cuvântări pline de ură
și se războiesc cu mine fără temei!
4 Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici;
dar eu alerg la rugăciune.
5 Ei îmi întorc rău pentru bine
și ură pentru dragostea mea.
6 Pe vrăjmașul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău
și un pârâș să stea la dreapta lui!
7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
și rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8 Puține să-i fie zilele la număr
și slujba să i-o ia altul !
9 Să-i rămână copiii orfani
și nevasta văduvă!
10 Copiii lui să umble fără niciun căpătâi și să cerșească,
să-și caute pâinea departe de locuința lor dărâmată!
11 Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are
și străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
12 Nimeni să nu mai țină la el
și nimeni să nu aibă milă de orfanii lui!
13 Urmașii lui să fie nimiciți
și să li se stingă numele în neamul următor!
14 Nelegiuirea părinților săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului
și să nu se șteargă păcatul mamei lui!
15 Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor,
ca să le șteargă pomenirea de pe pământ,
16 pentru că nu și-a adus aminte să facă îndurare,
pentru că i-a prigonit pe cel nenorocit și pe cel lipsit,
până acolo încât să-l omoare pe omul cu inima zdrobită !
17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui!
Nu-i plăcea binecuvântarea: să se îndepărteze de el!
18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui,
pătrunde ca apa înăuntrul lui,
ca untdelemnul în oase!
19 De aceea să-i slujească de veșmânt ca să se acopere,
de cingătoare cu care să fie totdeauna încins!
20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmașilor mei
și a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21 Iar Tu, Doamne Dumnezeule,
lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău,
căci mare este bunătatea Ta; izbăvește-mă!
22 Sunt nenorocit și lipsit
și îmi e rănită inima înăuntrul meu.
23 Pier ca umbra gata să treacă,
sunt izgonit ca o lăcustă.
24 Mi-au slăbit genunchii de post
și mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25 Am ajuns de ocara lor;
când mă privesc ei, dau din cap.
26 Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu!
Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27 Și să știe că mâna Ta,
că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Măcar că ei blestemă , Tu binecuvântează;
măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntați,
iar robul Tău se va bucura.
29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara,
să se acopere cu rușinea lor cum se acoperă cu o manta!
30 Îl voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul,
Îl voi mări în mijlocul mulțimii,
31 căci El stă la dreapta săracului,
ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.