Ruperea a patru peceți
1 Și am văzut când a deschis Mielul una din cele șapte peceți și am auzit pe una din cele patru viețuitoare zicând ca și cu un glas de tunet: Vino și uită‐te. 2 Și am văzut și iată un cal alb și cel ce ședea pe el avea un arc și i s‐a dat o cunună; și a ieșit biruitor și ca să biruiască. 3 Și când a deschis pecetea a doua, am auzit pe a doua viețuitoare zicând: Vino și uită‐te. 4 Și a ieșit un alt cal , un cal roșu ca focul, și celui ce ședea pe el i s‐a dat să ia pacea de pe pământ și să se înjunghie unii pe alții și i s‐a dat o sabie mare. 5 Și când a deschis pecetea a treia, am auzit pe a treia viețuitoare zicând: Vino și uită‐te. Și am văzut și iată un cal negru și cel ce ședea pe el avea o cumpănă în mâna sa. 6 Și am auzit ca un glas în mijlocul celor patru viețuitoare zicând: O măsură de grâu pentru un dinar și trei măsuri de orz pentru un dinar! Și nu vătăma untdelemnul și vinul. 7 Și când a deschis pecetea a patra, am auzit glasul viețuitoarei a patra zicând: Vino și uită‐te. 8 Și am văzut și iată un cal gălbui și cel ce ședea deasupra lui avea numele Moartea; și Hadesul urma cu ea; și li s‐a dat stăpânire peste a patra parte a pământului ca să omoare cu sabie și foamete și moarte și prin fiarele pământului.
Ruperea peceții a cincea
9 Și când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor înjunghiați pentru Cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia pe care o aveau. 10 Și au strigat cu glas mare zicând: Până când, Stăpâne sfinte și adevărate, nu judeci și nu răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor de pe pământ? 11 Și li s‐a dat fiecăruia un veșmânt alb și li s‐a zis să se mai odihnească puțină vreme, până să se împlinească și cei împreună robi ai lor și frații lor care au să fie omorâți ca și ei.
Ruperea peceții a șasea
12 Și am văzut când a deschis pecetea a șasea și s‐a făcut un cutremur mare de pământ și soarele s‐a făcut negru ca un sac de păr și luna întreagă s‐a făcut ca sângele 13 și stelele cerului au căzut pe pământ, cum își aruncă un smochin, scuturat de vânt mare, smochinele sale iernatice. 14 Și cerul s‐a îndepărtat ca un sul când îl înfășuri; și orice munte și ostrov s‐au mișcat din locurile lor. 15 Și împărații pământului și mai marii și căpitanii și bogații și puternicii și orice rob și slobod s‐au ascuns în peșteri și în stâncile munților. 16 Și zic munților și stâncilor: Cădeți peste noi și ascundeți‐ne de fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, 17 pentru că a venit ziua cea mare a mâniei lor și cine poate să stea?
Ruperea celor dintâi patru peceți
1 Când a rupt Mielul cea dintâi dintre cele șapte peceți, m-am uitat și am auzit-o pe una dintre cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino și vezi!” 2 M-am uitat, și iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce stătea pe el avea un arc; i s-a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruie. 3 Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit-o pe a doua făptură vie zicând: „Vino și vezi!” 4 Și s-a arătat un alt cal, un cal roșu. Cel ce stătea pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare. 5 Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit-o pe a treia făptură vie zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat, și iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce stătea pe el avea în mână o cumpănă. 6 Și, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu ! Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!” 7 Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino și vezi!” 8 M-am uitat , și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea, și împreună cu el venea după el Locuința Morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului.
Ruperea peceții a cincea
9 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră. 10 Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” 11 Fiecăruia dintre ei i s-a dat o haină albă și li s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei.
Ruperea peceții a șasea
12 Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat, și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele, 13 și stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. 15 Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. 16 Și ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, 17 căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui și cine poate sta în picioare?”