Imnul dragostei
1 Dacă aş vorbi în limbile oamenilor
şi ale îngerilor,
dar dragoste nu am,
sunt doar aramă care sună
sau un chimval zăngănitor.
2 Chiar de-aş avea şi darul profeţiei
şi aş cunoaşte toate tainele şi toată cunoştinţa,
de aş avea toată credinţa
încât să mut din loc şi munţii,
dar dragoste nu am,
nimic nu sunt.
3 Chiar de mi-aş împărţi toată averea
şi trupul meu dacă l-aş da
să fie ars ,
dar dragoste nu am,
nu-mi foloseşte la nimic.
4 Căci dragostea rabdă-ndelung,
ea se milostiveşte;
dragostea nu pizmuieşte,
nu se făleşte, nu se mândreşte.
5 Nu e fără cuviinţă,
nu caută câştigul său,
ea nu se mânie
şi nici nu se gândeşte la rău,
6 ea nu se bucură de nedreptate,
ci dragostea se bucură de adevăr.
7 Toate le-ndură, toate le crede,
toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8 Dragostea nu piere niciodată.
Cât despre profeţii, vor înceta,
iar limbile – vor amuţi,
cunoaşterea se va sfârşi.
9 Căci noi cunoaştem doar în parte
şi profeţim „în parte”.
10 Când va veni însă ce e desăvârşit,
ce este doar „în parte” se va sfârşi.
11 Pe când eram copil,
vorbeam ca un copil,
gândeam ca un copil,
şi judecam ca un copil;
când am ajuns bărbat,
am încheiat
purtarea de copil.
12 Acum vedem ca prin oglindă,
în chip nedesluşit,
dar vom vedea odată faţă către faţă.
Acum cunosc numai în parte,
atunci voi cunoaşte deplin,
aşa cum şi eu am fost
pe deplin cunoscut.
13 Acum rămân acestea trei:
credinţa, nădejdea şi dragostea.
Dar cea mai mare dintre ele
e dragostea.
Iubirea
1 Dacă vorbesc în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar n‐am iubire, m‐am făcut aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. 2 Și dacă am un dar de prorocie și știu toate tainele și toată cunoștința și dacă am toată credința încât să strămut munți, dar n‐am iubire, nu sunt nimic. 3 Și dacă voi da de mâncare la săraci toată averea mea, și dacă voi da trupul meu ca să fie ars, dar n‐am iubire, nimic nu‐mi folosește. 4 Iubirea este îndelung‐răbdătoare, iubirea este plină de bunătate, iubirea nu pizmuiește, iubirea nu este lăudăroasă, nu se îngâmfă, 5 nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se întărâtă la mânie, nu pune în socoteală răul, 6 nu se bucură de nedreptate, ci se bucură împreună cu adevărul; 7 suferă toate, crede toate, nădăjduiește toate, rabdă toate . 8 Iubirea niciodată nu piere; dar fie prorocii, ele vor fi desființate; fie limbi, ele vor înceta; fie cunoștință, ea va fi desființată. 9 Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte. 10 Dar când va veni ce este desăvârșit, ce este în parte va fi desființat. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, îmi dam cu părerea ca un copil; când m‐am făcut bărbat, am desființat cele ale copilului. 12 Căci acum vedem printr‐o oglindă, întunecat; dar atunci față în față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, după cum și eu am fost cunoscut deplin. 13 Și acum rămân aceste trei: credința, nădejdea, iubirea; iar cea mai mare dintre acestea este iubirea.