Dumnezeu şi poporul Său Israel
1 Spun adevărul în Hristos. Nu mint! Conştiinţa mi-e martoră în Duhul Sfânt 2 că întristarea mi-e mare şi durerea inimii, nesfârşită. 3 Căci mai degrabă aş fi dorit să fiu eu însumi despărţit de Hristos pentru fraţii mei cei de un neam cu mine, după trup, 4 care sunt israeliţi, care au înfierea, slava, legămintele, Legea, închinarea şi făgăduinţele; 5 ai lor sunt părinţii şi din ei, după trup, este Hristosul, cel care este peste toate Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
6 Dar cuvântul lui Dumnezeu nu a rămas neîmplinit. Căci nu toţi cei din Israel sunt cu adevărat Israel 7 şi nu toţii urmaşii lui Avraam sunt copiii lui Avraam, ci numai cei din Isaac vor fi socotiţi urmaşii tăi . 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt şi copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi „urmaşi”. 9 Căci cuvântul făgăduinţei este acesta: La anul pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu. 10 Ba mai mult, când Rebeca i-a zămislit pe amândoi copiii din acelaşi Isaac, părintele nostru, 11 – înainte ca ei să fi făcut ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea şi alegerea lui Dumnezeu, 12 alegere care nu ţine de fapte, ci de Cel care cheamă – i s-a spus că cel mai mare îi va sluji celui mai mic , 13 după cum stă scris:
Pe Iacov l-am iubit,
iar pe Esau l-am urât.
14 Ce vom spune deci? Oare Dumnezeu este nedrept? Nicidecum! 15 Căci El îi spune lui Moise:
Voi avea milă de cine vreau să am milă
şi mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur.
16 Prin urmare, nu ţine de cel care vrea, nici de cel care aleargă, ci de Dumnezeu care se îndură. 17 Căci Scriptura îi zice faraonului: De aceea te-am ridicat, ca să-Mi arăt puterea prin tine şi ca Numele Meu să fie vestit pe tot pământul. 18 Aşadar Dumnezeu are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
19 Îmi vei spune deci: Atunci de ce mai învinuieşte? Căci cine I-a stat împotrivă voinţei Lui? 20 O, omule! Cine eşti tu ca să te cerţi cu Dumnezeu? Oare un lucru îi va spune făuritorului său: „De ce m-ai făcut aşa?” 21 Oare olarul nu are putere peste lutul lui, aşa încât din aceeaşi frământătură să facă un vas pentru ceva de cinste şi un altul pentru ceva fără cinste? 22 Şi ce dacă Dumnezeu, voind să-şi arate mânia şi să-şi facă cunoscută puterea, a îndurat cu multă răbdare vasele mâniei hărăzite pieirii 23 ca să facă cunoscută bogăţia slavei Sale pentru vasele îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă? 24 Adică pentru noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni, 25 aşa cum spune şi în Osea:
Îl voi numi poporul Meu pe cel care nu este poporul Meu
şi iubită pe cea care nu era iubită.
26 Şi unde li se spunea: Voi nu sunteţi poporul Meu,
acolo vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.
27 Iar Isaia strigă despre Israel: Chiar dacă numărul fiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, doar rămăşiţa se va mântui, 28 pentru că Domnul va împlini pe deplin şi grabnic cuvântul Său pe pământ. 29 Şi precum a profeţit Isaia:
Dacă Domnul oştirilor nu ne-ar fi lăsat urmaşi,
am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
30 Ce vom zice deci? Că neamurile care nu căutau îndreptăţirea au dobândit îndreptăţirea, însă îndreptăţirea din credinţă, 31 în schimb Israel, care a căutat îndreptăţirea din Lege, nu a găsit-o în Lege. 32 Şi de ce? Fiindcă nu o căutau din credinţă, ci din faptele Legii, s-au împiedicat de piatra de poticnire, 33 după cum stă scris:
Iată pun în Sion o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere,
dar cine crede în El nu va fi dat de ruşine.
Pavel și mântuirea israeliților
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint, cugetul meu mărturisește împreună cu mine în Duhul Sfânt, 2 că am mare întristare și neîncetată durere în inima mea. 3 Căci aș putea dori să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru frații mei, rudele mele după carne, 4 care sunt israeliți, care au înfierea și slava și legămintele și darea legii și slujba dumnezeiască și făgăduințele , 5 care au pe părinții și din care este după carne Hristosul, care este peste toate, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
Dumnezeu este stăpân să aleagă
6 Dar nu este ca și cum ar fi căzut Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toți care sunt din Israel sunt Israel; 7 nici pentru că sunt sămânță a lui Avraam sunt toți copii, ci: În Isaac ți se va numi sămânța. 8 Adică nu copiii cărnii sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca o sămânță. 9 Căci acesta este un cuvânt de făgăduință: Voi veni pe vremea aceasta și Sara va avea un fiu. 10 Și nu numai atât; ci și cu privire la Rebeca zămislind de la unul singur, de la Isaac tatăl nostru: 11 căci deși copiii nu erau încă născuți și nu făptuiseră ceva bine sau rău, pentru ca planul lui Dumnezeu, potrivit alegerii, să rămână în picioare nu din fapte, ci de la cel ce cheamă, 12 i s‐a zis: Cel mare va sluji ca rob celui mai mic. 13 După cum este scris: Am iubit pe Iacov și am urât pe Esau.
Dumnezeu se îndură de cine‐i place
14 Ce vom zice dar? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Să nu fie așa . 15 Căci el zice lui Moise: Voi avea milă de oricine am milă și mă voi îndura de oricine mă îndur. 16 Deci dar nu este de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care are milă. 17 Căci scriptura zice lui Faraon: Chiar pentru aceasta te‐am sculat, ca să arăt în tine puterea mea și ca numele meu să fie vestit în tot pământul. 18 Deci dar el are milă de cine voiește și învârtoșează pe cine voiește. 19 Dar îmi vei zice: Pentru ce mai bagă vină? Căci cine se împotrivește voii lui? 20 Dar mai degrabă, omule, cine ești tu care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva va zice plăsmuitura către plăsmuitor: Pentru ce m‐ai făcut astfel? 21 Sau n‐are olarul putere peste lutul lui ca din aceeași frământătură să facă un vas spre cinste, iar altul spre necinste? 22 Ce dacă Dumnezeu, voind să‐și arate mânia și să‐și facă cunoscută puterea, a îngăduit cu multă îndelungă‐răbdare niște vase de mânie întocmite spre pieire, 23 și ca să facă cunoscute bogățiile slavei lui peste niște vase de milă, pe care mai dinainte le‐a pregătit spre slavă, 24 adică , pe noi, pe care ne‐a și chemat, nu numai dintre iudei, ci și dintre Neamuri? 25 După cum zice și în Osea: Voi numi popor al meu pe cel care nu este poporul meu și iubită pe cea care nu este iubită. 26 Și va fi așa: în locul unde li s‐a zis: Voi nu sunteți poporul meu: acolo vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu. 27 Iar Isaia strigă despre Israel : Dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășița va fi mântuită. 28 Căci Domnul va face cuvântul său pe pământ, sfârșindu‐l și scurtându‐l. 29 Și după cum a zis mai înainte Isaia: Dacă Domnul Savaot nu ne‐ar fi lăsat o sămânță, am fi fost ca Sodoma și am fi fost asemănați cu Gomora.
Neamurile au căpătat mântuirea
30 Ce vom zice dar? Că Neamurile care nu urmăreau dreptatea au aflat dreptatea, dar dreptatea care este din credință; 31 iar Israel, urmărind o lege de dreptate, n‐a ajuns la legea aceea. 32 Pentru ce? Pentru că nu era căutată din credință, ci ca din fapte. S‐au poticnit de piatra de poticnire, 33 după cum este scris: Iată eu pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de cădere: și cine crede în el nu va fi rușinat.