Vindecarea unui om paralizat la scăldătoarea Betesda
1 După acestea, a fost o sărbătoare a iudeilor şi Iisus a urcat la Ierusalim. 2 La Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. 3 În ele zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi. 5 Şi era acolo un om bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Iisus, văzându-l că zace şi ştiind că era bolnav de multă vreme, i-a spus: „Vrei să te însănătoşeşti?” 7 Cel bolnav I-a răspuns: „Doamne, nu am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să ajung eu, altcineva coboară înaintea mea.” 8 Iisus i-a spus: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!” 9 Şi îndată omul s-a însănătoşit, şi-a luat patul şi a început să umble. Dar acea zi era o zi de sâmbătă. 10 Aşadar iudeii i-au spus celui care fusese vindecat: „Este sâmbătă, deci nu îţi este îngăduit să-ţi cari patul.” 11 El le-a răspuns: „Cel care m-a însănătoşit, acela mi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă!” 12 L-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă?” 13 Însă cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Iisus nu era de găsit, fiind multă lume în acel loc. 14 După acestea, Iisus l-a găsit în Templu şi i-a spus: „Iată, acum te-ai făcut bine. Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” 15 Omul a plecat şi le-a dat de ştire iudeilor că Iisus era cel care îl vindecase. 16 Din această cauză iudeii Îl urmăreau pe Iisus, fiindcă făcea aceste lucruri sâmbăta. 17 Dar Iisus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum, şi lucrez şi Eu.” 18 Pentru aceasta iudeii căutau şi mai mult să-L omoare, fiindcă nu numai că încălca ziua sâmbetei, dar Îl şi numea pe Dumnezeu Tatăl Său, făcându-se pe Sine egal cu Dumnezeu.
Unitatea dintre Dumnezeu Tatăl şi Fiul
19 Aşadar Iisus a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun, Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci doar ce Îl vede pe Tatăl făcând: fiindcă lucrurile pe care le face El, şi Fiul le face la fel. 20 Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi Îi arată tot ce face şi-i va arăta lucrări şi mai mari decât acestea, aşa încât să vă uimiţi. 21 Căci după cum Tatăl îi învie pe cei morţi şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă cui vrea. 22 Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci I-a dat Fiului întreaga judecată, 23 ca toţi să-L cinstească pe Fiul după cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu Îl cinsteşte pe Fiul, nu Îl cinsteşte nici pe Tatăl care L-a trimis. 24 Adevărat, adevărat vă spun că acela care îmi ascultă cuvântul şi crede în Cel care M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul şi acum a venit, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care-l vor auzi, vor trăi. 26 Căci după cum Tatăl are viaţă în Sine Însuşi, la fel I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine Însuşi. 27 Şi I-a dat puterea să judece, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu vă miraţi de aceasta, fiindcă vine ceasul în care toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul 29 şi cei care au făcut fapte bune vor ieşi la înviere pentru viaţă, iar cei care au săvârşit răul vor ieşi la înviere pentru judecată.
30 Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi: după cum aud, aşa judec, iar judecata Mea este dreaptă, fiindcă Eu nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
Martorii lui Iisus: Tatăl, Ioan, Iisus Însuşi
31 Dacă Eu dau mărturie pentru Mine, mărturia Mea nu este adevărată. 32 Altul este Cel care dă mărturie pentru Mine şi ştiu că mărturia pe care o dă pentru Mine este adevărată. 33 Voi aţi trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru adevăr. 34 Dar Eu nu primesc mărturie de la un om, ci spun acestea ca să vă mântuiţi. 35 Ioan era făclia ce arde şi luminează, iar voi aţi vrut să vă bucuraţi o vreme de lumina lui. 36 Dar Eu am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan: lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste lucrări dau mărturie pentru Mine că Tatăl M-a trimis. 37 Tatăl care M-a trimis, El a dat mărturie pentru Mine. Voi nici nu I-aţi auzit niciodată glasul, nici chipul nu I l-aţi văzut, 38 iar cuvântul Lui nu rămâne în voi, fiindcă nu-L credeţi pe acela pe care L-a trimis. 39 Cercetaţi Scripturile, fiindcă socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică: dar şi acestea dau mărturie pentru Mine 40 şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă.
41 Nu primesc slavă de la oameni, 42 dar vă cunosc: nu aveţi în voi iubirea lui Dumnezeu. 43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi. Dacă cineva ar veni în numele lui însuşi, pe el l-aţi primi. 44 Cum puteţi crede voi, care vă daţi slavă unii altora, dar nu căutaţi slava care vine de la unicul Dumnezeu? 45 Să nu credeţi că Eu vă voi învinui înaintea Tatălui. Are cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea. 46 Căci dacă l-aţi fi crezut pe Moise, M-aţi fi crezut şi pe Mine, fiindcă el a scris despre Mine. 47 Dar dacă nu credeţi ce a scris el, cum veţi crede cuvintele Mele?”
Vindecarea slăbănogului de treizeci și opt de ani
1 După acestea era o sărbătoare a iudeilor și Isus s‐a suit la Ierusalim. 2 Și în Ierusalim lângă poarta oilor este o scăldătoare care pe evreiește se numește Betesda, având cinci pridvoare. 3 În acestea zac o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei; 4 căci un înger al Domnului se pogora la vreme nimerită în scăldătoare și tulbura apa; și cel dintâi care intra după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era cuprins. 5 Și era un om acolo care avea treizeci și opt de ani în boala sa. 6 Când l‐a văzut Isus zăcând și cunoscând că acum era de multă vreme bolnav , îi zice: Voiești să fii sănătos? 7 Bolnavul i‐a răspuns: Doamne, n‐am om ca să mă arunce în scăldătoare când a fost tulburată apa; căci pe când vin eu, altul se pogoară înaintea mea. 8 Isus îi zice: Scoală‐te , ia‐ți patul și umblă. 9 Și îndată omul s‐a făcut sănătos și și‐a luat patul și umbla. Și în acea zi era Sabatul. 10 Deci iudeii ziceau celui tămăduit: Este Sabatul și nu‐ți este îngăduit să‐ți iei patul. 11 Iar el le‐a răspuns: Cel ce m‐a făcut sănătos, acela mi‐a zis: Ia‐ți patul și umblă. 12 L‐au întrebat deci: Cine este omul care ți‐a zis: Ia‐ți patul și umblă? 13 Dar cel tămăduit nu știa cine este, căci Isus se dăduse la o parte fiind gloată în acel loc. 14 După acestea Isus îl găsește în Templu. Și i‐a zis: Iată te‐ai făcut sănătos; nu mai păcătui, ca să nu‐ți fie ceva mai rău. 15 Omul a plecat și a spus iudeilor că Isus este cel ce l‐a făcut sănătos. 16 Și pentru aceasta iudeii prigoneau pe Isus fiindcă făcea acestea în Sabat.
Lucrarea Fiului
17 Dar Isus le‐a răspuns: Tatăl meu până acum lucrează și eu lucrez. 18 Deci pentru aceasta iudeii căutau și mai mult să‐l omoare, căci nu numai că dezlega Sabatul, dar și zicea că Dumnezeu este Tatăl său, făcându‐se pe sine însuși deopotrivă cu Dumnezeu. 19 Deci Isus a răspuns și le‐a zis: Adevărat, adevărat vă spun, Fiul nu poate să facă de la sine însuși nimic decât ce vede pe Tatăl făcând; căci cele ce face el, acestea le face și Fiul întocmai. 20 Căci Tatăl iubește pe Fiul și‐i arată toate câte face și‐i va arăta lucruri mai mari decât acestea ca voi să vă minunați. 21 Căci după cum Tatăl scoală morții și le dă viață, așa și Fiul dă viață la cei la care voiește. 22 Căci Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat‐o Fiului, 23 ca toți să cinstească pe Fiul după cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul nu cinstește pe Tatăl care l‐a trimis. 24 Adevărat, adevărat vă spun, că cine aude cuvântul meu și crede în cel ce m‐a trimis pe mine, are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață. 25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul și acum este când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce vor auzi, vor trăi. 26 Căci după cum Tatăl are viață în sine însuși, astfel a dat și Fiului să aibă viață în sine însuși. 27 Și i‐a dat putere ca să facă judecată, pentru că este Fiu al omului. 28 Nu vă minunați de aceasta, căci vine ceasul când toți care sunt în morminte vor auzi glasul lui. 29 Și cei ce au făcut cele bune vor ieși spre învierea vieții, iar cei ce au făptuit cele rele, spre învierea judecății. 30 Eu nu pot face nimic de la mine însumi; judec după cum aud și judecata mea este dreaptă, căci nu caut voia mea, ci voia celui ce m‐a trimis.
Mărturia Tatălui și a lui Ioan
31 Dacă eu mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea nu este adevărată. 32 Este altul care mărturisește despre mine și știu că mărturia pe care o mărturisește despre mine este adevărată. 33 Voi ați trimis la Ioan și el a mărturisit pentru adevăr. 34 Dar eu nu iau mărturie de la un om, ci zic acestea ca voi să fiți mântuiți. 35 Acela era candela care arde și luminează și voi ați dorit să vă veseliți pentru o vreme în lumina lui. 36 Dar mărturia pe care o am eu este mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările pe care mi le‐a dat Tatăl ca să le săvârșesc, aceste lucrări pe care le fac mărturisesc despre mine că Tatăl m‐a trimis. 37 Și Tatăl care m‐a trimis, el a mărturisit despre mine. Voi n‐ați auzit glasul lui vreodată, nici n‐ați văzut fața lui. 38 Și n‐aveți cuvântul lui rămânând în voi, căci nu credeți pe acela pe care l‐a trimis el. 39 Cercetați scripturile căci vi se pare că în ele aveți viață veșnică și ele sunt acelea care mărturisesc despre mine. 40 Și nu voiți să veniți la mine ca să aveți viață. 41 Eu nu primesc slavă de la oameni, 42 ci vă cunosc că n‐aveți în voi înșivă iubirea lui Dumnezeu. 43 Eu am venit în numele Tatălui meu și nu mă primiți; dacă va veni altul în numele său, pe acesta îl veți primi. 44 Cum puteți crede voi, când primiți slava unii de la alții și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu? 45 Să nu vi se pară că eu vă voi învinui la Tatăl; este cine să vă învinuiască, Moise în care v‐ați pus nădejdea. 46 Căci dacă ați crede pe Moise, m‐ați crede și pe mine; căci el a scris despre mine. 47 Iar dacă nu credeți scripturile lui, cum veți crede cuvintele mele?