Parabola despre cele zece fecioare
1 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci înţelepte. 3 Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn, 4 dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. 5 Fiindcă mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6 La miezul nopţii s-a auzit o strigare: Iată mirele, ieşiţi să-l întâmpinaţi! 7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, fiindcă ni se sting candelele. 9 Cele înţelepte le-au răspuns: Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă. Ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă. 10 Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele. Cele ce erau gata au intrat cu el în camera de nuntă şi s-a încuiat uşa. 11 Apoi au venit şi celelalte fecioare şi au zis: Doamne, Doamne, deschide-ne! 12 Dar el le-a răspuns: Adevărat vă spun că nu vă cunosc! 13 Vegheaţi deci fiindcă nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.
Parabola talanţilor
14 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, şi-a chemat slujitorii şi le-a încredinţat avuţia sa. 15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui şi a plecat. 16 Imediat, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. 17 Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. 18 Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său. 19 După multă vreme, stăpânul acelor slujitori s-a întors şi le-a cerut socoteala. 20 Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi. Iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi. 21 Stăpânul său i-a zis: Bine, slujitor bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpânului tău. 22 Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi, iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi. 23 Stăpânul său i-a zis: Bine, slujitor bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău! 24 Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat. 25 Mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ. Iată ce este al tău! 26 Stăpânul său i-a răspuns: Slujitor viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat. 27 Aşadar, se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! 28 Luaţi-i deci talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. 29 Pentru că celui ce are i se va da şi va avea de prisos, iar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are! 30 Iar pe slujitorul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plâns şi scrâşnire din dinţi.
Despre judecata finală
31 Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe tronul slavei Sale. 32 Toate neamurile vor fi adunate înaintea lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre 33 şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. 34 Atunci regele va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. 35 Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncare, Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut, am fost străin şi M-aţi primit, 36 am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi, am fost în temniţă şi aţi venit la Mine. 37 Atunci cei neprihăniţi îi vor răspunde: Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-ţi sete, şi ţi-am dat de ai băut? 38 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? 40 Atunci regele le va răspunde: Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti fraţi ai Mei neînsemnaţi, Mie mi le-aţi făcut. 41 Apoi va zice celor de la stânga lui: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit Diavolului şi îngerilor lui! 42 Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau, 43 am fost străin şi nu M-aţi primit, am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în temniţă şi n-aţi venit la Mine. 44 Atunci îi vor răspunde şi ei: Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? 45 Atunci El le va răspunde: Adevărat vă spun că ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti fraţi neînsemnaţi ai Mei, Mie nu mi le-aţi făcut. 46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei drepţi vor merge în viaţa veşnică.”
Pilda celor zece fecioare
1 Atunci Împărăția Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare care și‐au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui . 2 Și cinci din ele erau nechibzuite, iar cinci cu minte. 3 Căci cele nechibzuite, când și‐au luat candelele, n‐au luat untdelemn cu ele. 4 Iar cele cu minte au luat untdelemn în vasele lor cu candelele lor. 5 Și pe când zăbovea mirele, au ațipit toate și au adormit. 6 Iar la miezul nopții s‐a făcut o strigare: Iată mirele, ieșiți‐i în întâmpinare. 7 Atunci toate acele fecioare s‐au deșteptat și și‐au gătit candelele. 8 Și cele nechibzuite au zis celor cu minte: Dați‐ne din untdelemnul vostru pentru că ni se sting candelele. 9 Dar cele cu minte au răspuns zicând: Nu: că poate nu ne va fi îndeajuns și nouă și vouă. Duceți‐vă mai bine la cei ce vând și cumpărați‐vă. 10 Și pe când se duceau ele să cumpere, a venit mirele și cele gata au intrat cu el la nuntă și s‐a închis ușa. 11 În urmă vin și celelalte fecioare zicând: Doamne , Doamne, deschide‐ne. 12 Dar el a răspuns și a zis: Adevărat vă spun, nu vă cunosc. 13 Vegheați, deci , pentru că nu știți ziua, nici ceasul.
Pilda talanților
14 Căci este ca un om care a plecat din țară și a chemat pe robii săi și le‐a dat avuțiile sale. 15 Și unuia i‐a dat cinci talanți, iar altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea sa deosebită și a plecat din țară. 16 Îndată cel ce luase cei cinci talanți s‐a dus și a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți. 17 Tot așa cel ce luase cei doi a câștigat alți doi. 18 Dar cel ce luase unul, a plecat, a săpat în pământ și a ascuns argintul domnului său. 19 După multă vreme vine domnul robilor acelora și le face socoteala. 20 Și cel ce luase cei cinci talanți s‐a apropiat și a adus alți cinci talanți zicând: Doamne, mi‐ai încredințat cinci talanți; iată, am câștigat alți cinci talanți. 21 Domnul său i‐a zis: Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios peste puține, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău. 22 Și cel ce luase cei doi talanți s‐a apropiat și el și a zis: Doamne, mi‐ai încredințat doi talanți; iată, am câștigat alți doi talanți. 23 Domnul său i‐a zis: Bine , rob bun și credincios, ai fost credincios peste puține, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău. 24 Și cel ce luase un talant s‐a apropiat și el și a zis: Doamne, te‐am știut că ești un om aspru, seceri unde n‐ai semănat și strângi de unde n‐ai împrăștiat, 25 și m‐am temut și am plecat și ți‐am ascuns talantul în pământ: iată ai al tău. 26 Și domnul său a răspuns și i‐a zis: Rob rău și leneș, știai că secer unde n‐am semănat și strâng de unde n‐am împrăștiat; 27 deci trebuia ca tu să fi pus argintul meu la schimbători și când aș fi venit aș fi luat înapoi al meu cu dobândă. 28 Luați deci de la el talantul și dați‐l celui ce are cei zece talanți. 29 Căci celui ce are i se va da și‐i va prisosi, iar de la cel ce n‐are i se va lua și ce are. 30 Și pe robul nefolositor aruncați‐l în întunericul de afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.
Judecata Neamurilor
31 Iar când va veni Fiul omului în slava sa și toți îngerii cu el, atunci va ședea pe scaunul de domnie al slavei sale, 32 și toate neamurile vor fi adunate înaintea lui și le va despărți pe unele de altele, cum desparte păstorul oile de capre. 33 Și va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. 34 Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta sa: Veniți binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția gătită vouă de la întemeierea lumii. 35 Căci am fost flămând și mi‐ați dat să mănânc; am fost însetat și mi‐ați dat să beau; am fost străin și m‐ați luat la voi; 36 gol și m‐ați îmbrăcat; am fost bolnav și m‐ați căutat; am fost în temniță și ați venit la mine. 37 Atunci drepții îi vor răspunde zicând: Doamne, când te‐am văzut flămând și ți‐am dat de mâncare sau însetat și ți‐am dat să bei? 38 Și când te‐am văzut străin și te‐am luat la noi? sau gol și te‐am îmbrăcat? 39 Și când te‐am văzut bolnav sau în temniță și am venit la tine? 40 Și Împăratul va răspunde și le va zice: Adevărat vă spun, întrucât ați făcut unuia din acești frați ai mei, foarte mici, mie mi‐ați făcut. 41 Atunci va zice și celor de la stânga: Duceți‐vă de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic, cel gătit diavolului și îngerilor săi. 42 Căci am fost flămând și nu mi‐ați dat să mănânc; am fost însetat și nu mi‐ați dat să beau; 43 am fost străin și nu m‐ați luat la voi; gol și nu m‐ați îmbrăcat; bolnav și în temniță și nu m‐ați căutat. 44 Atunci vor răspunde și ei zicând: Doamne, când te‐am văzut flămând ori însetat ori străin ori gol ori bolnav, ori în temniță și nu ți‐am slujit? 45 Atunci le va răspunde zicând: Adevărat vă spun, întrucât n‐ați făcut unuia din aceștia foarte mici, nici mie nu mi‐ați făcut. 46 Și aceștia se vor duce la pedeapsă veșnică, iar drepții la viață veșnică.