Convertirea lui Zaheu
1 Şi după ce a intrat în Ierihon, mergea prin cetate. 2 Şi, iată, un om pe nume Zaheu, care era mai-marele vameşilor, foarte bogat, 3 încerca să vadă cine este Iisus, dar nu putea din cauza mulţimii, fiindcă era mic de statură. 4 A alergat înainte şi s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, pentru că avea să treacă pe acolo. 5 Când a ajuns în locul acela, Iisus şi-a ridicat privirea şi i-a spus: „Zahee, coboară repede! Astăzi trebuie să rămân în casa ta.” 6 El a coborât îndată şi L-a întâmpinat cu bucurie. 7 Toţi cei care văzuseră au început să murmure: „A intrat să stea la un om păcătos!” 8 Dar Zaheu, stând în picioare, a spus către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, iar dacă am nedreptăţit pe cineva, îi dau înapoi împătrit.” 9 Iisus i-a zis: „Astăzi casa aceasta a primit mântuirea pentru că şi el este fiul lui Avraam. 10 Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi.”
Parabola minelor
11 După ce au auzit acestea, Iisus le-a mai spus o parabolă, fiindcă era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate curând. 12 Le-a spus, aşadar: „Un om de neam bun a plecat într-o ţară îndepărtată ca să o ia în stăpânire şi apoi să se întoarcă. 13 A chemat zece slujitori de-ai săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: Faceţi negoţ cu ele până mă voi întoarce! 14 Dar locuitorii cetăţii lui îl urau şi au trimis solie după el, spunându-i: Nu vrem ca el să domnească peste noi. 15 Şi când s-a întors, după ce luase ţinutul acela în stăpânire, a cerut să fie chemaţi slujitorii cărora le dăduse banii, ca să afle ce au câştigat din negustorie. 16 A ajuns primul şi a spus: Stăpâne, mina ta a câştigat zece mine. 17 El i-a zis: Bine, slujitor bun, pentru că în puţine lucruri ai fost credincios, vei avea zece cetăţi în stăpânire. 18 A venit şi al doilea şi a spus: Mina ta, stăpâne, a făcut cinci mine. 19 I-a spus şi acestuia: Şi tu să fii peste cinci cetăţi. 20 Celălalt a mers şi a spus: Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-o năframă, 21 fiindcă m-am temut de tine pentru că eşti un om aspru: iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat. 22 Dar stăpânul i-a zis: După spusele tale te judec, slujitor rău! Ştiai că sunt om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat. 23 Atunci de ce n-ai dat banii mei la zaraf? Iar eu, la venire, i-aş fi luat cu dobândă. 24 Şi le-a spus celor de faţă: Luaţi mina de la el şi daţi-o celui care are zece mine. 25 Dar ei i-au zis: Stăpâne, dar el are deja zece mine! 26 Iar el le-a zis: Vă spun că celui care are i se va mai da, iar celui care n-are, şi ce are i se va lua. 27 Cât despre aceşti duşmani ai mei, care n-au vrut să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!”
Intrarea lui Iisus în Ierusalim
28 După ce a spus acestea, Iisus a pornit mai departe, urcând spre Ierusalim. 29 Pe când se apropia de Betfaghe şi Betania, lângă muntele zis al Măslinilor, a trimis doi ucenici 30 spunând: „Mergeţi în satul dinaintea voastră unde, intrând, veţi găsi legat un măgăruş, pe care nici un om nu a încălecat vreodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 31 Şi, dacă vă va întreba cineva de ce îl dezlegaţi, să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el.” 32 Au plecat cei trimişi şi au găsit aşa cum le spusese. 33 Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui i-au întrebat: „De ce dezlegaţi măgăruşul?” 34 Au răspuns: „Domnul are nevoie de el.” 35 Şi l-au dus la Iisus. Şi-au pus veşmintele pe măgăruş şi L-au suit pe Iisus deasupra. 36 Pe unde mergea, oamenii îşi aşterneau veşmintele pe drum.
37 Când erau aproape de coborârea Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, cuprinsă de bucurie, a început să-L laude cu glas puternic pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, 38 spunând:
Binecuvântat este Împăratul care vine
în Numele Domnului!
Pace în cer,
slavă întru cei de sus!
39 Atunci, unii dintre fariseii din mulţime I-au spus: „Învăţătorule, mustră-ţi ucenicii!” 40 Dar El le-a răspuns: „Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, vor striga pietrele.”
Iisus plânge pentru Ierusalim
41 Când s-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, 42 spunând: „Dacă ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă privirii tale. 43 Pentru că vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor ridica întărituri împotriva ta şi te vor împresura şi te vor asedia de pretutindeni. 44 Te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi în tine şi nu vor lăsa piatră peste piatră în tine, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.”
Curăţirea Templului
45 Apoi a intrat în Templu şi a început să-i alunge pe vânzători, 46 zicându-le: „Stă scris:
Şi va fi casa Mea casă de rugăciune.
Dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari.”
47 Şi îi învăţa în fiecare zi în Templu. Marii preoţi, cărturarii şi mai-marii poporului căutau să-L omoare, 48 dar nu găseau ce să-I facă pentru că tot poporul se ţinea după El şi Îl asculta.
Zacheu
1 Și a intrat și trecea prin Ierihon. 2 Și iată un bărbat numit cu numele Zacheu. Și el era un mai mare peste vameși și era bogat. 3 Și căuta să vadă pe Isus cine este și nu putea de gloată, pentru că era mic de statură. 4 Și a alergat înainte și s‐a suit într‐un sicomor ca să‐l vadă, pentru că pe acolo avea să treacă. 5 Și Isus când a venit la locul acela, s‐a uitat în sus și i‐a zis: Zachee, grăbește‐te să te pogori, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. 6 Și s‐a grăbit și s‐a pogorât și l‐a primit cu bucurie. 7 Și când au văzut aceasta, toți cârteau între ei, zicând: A intrat să poposească la un om păcătos. 8 Iar Zacheu a stat și a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor; și dacă am năpăstuit pe vreunul cu ceva, dau înapoi împătrit. 9 Iar Isus i‐a zis: Astăzi s‐a făcut mântuire casei acesteia, deoarece și el este un fiu al lui Avraam. 10 Căci Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.
Pilda minelor
11 Și pe când auzeau ei acestea, el a adăugat și a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim și lor li se părea că Împărăția lui Dumnezeu are să se arate îndată. 12 Deci a zis: Un om de neam bun s‐a dus într‐o țară depărtată ca să‐și ia o împărăție și să se întoarcă. 13 Și a chemat zece robi ai săi, le‐a dat zece mine și a zis către ei: Faceți negustorie cu ele până când vin. 14 Iar cetățenii săi îl urau și au trimis o solie după el zicând: Nu voim ca acesta să împărățească peste noi. 15 Și a fost așa : când a venit îndărăt, după ce luase împărăția, a zis să i se cheme robii aceștia cărora le‐a dat argintul, pentru ca să știe cine ce negustorie a făcut. 16 Și cel dintâi a venit zicând: Doamne, mina ta a adus câștig zece mine. 17 Și el i‐a zis: Prea bine, rob bun, pentru că te‐ai arătat credincios în foarte puțin, fii stăpânitor peste zece cetăți. 18 Și al doilea a venit zicând: Mina ta, Doamne, a făcut cinci mine. 19 Iar el a zis și acestuia: Fii și tu peste cinci cetăți. 20 Și celălalt a venit zicând: Doamne, iată mina ta, pe care o aveam pusă la o parte într‐un ștergar: 21 căci mă temeam de tine pentru că ești om aspru, iei ce n‐ai pus și seceri ce n‐ai semănat. 22 El îi zice: Din gura ta te voi judeca, rob rău. Știai că eu sunt om aspru, iau ce n‐am pus și secer ce n‐am semănat. 23 Și pentru ce n‐ai dat argintul meu la masa (schimbătorilor)? Și eu venind l‐aș fi cerut cu dobândă. 24 Și a zis celor ce stăteau de față: Luați‐i mina și dați‐o celui ce are zece mine. 25 Și i‐au zis: Doamne, are zece mine. 26 Vă spun că oricui care are, se va da; iar cel ce n‐are, i se va lua și ce are. 27 Însă pe vrăjmașii aceia ai mei care n‐au voit ca eu să împărățesc peste ei, aduceți‐i aici și înjunghiați‐i înaintea mea. 28 Și după ce a zis acestea, mergea înainte suindu‐se la Ierusalim.
Întrarea lui Isus în Ierusalim
29 Și a fost așa : când s‐a apropiat de Betfaghe și de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii săi, zicând: 30 Mergeți în satul care este înainte, în care când veți intra, veți afla un măgăruș legat pe care nimeni dintre oameni n‐a șezut vreodată și dezlegați‐l și aduceți‐l. 31 Și dacă v‐ar întreba cineva: Pentru ce îl dezlegați? Veți spune așa: Domnul are trebuință de el. 32 Și trimișii s‐au dus și au aflat cum le zisese. 33 Iar pe când dezlegau ei măgărușul, stăpânii lui le‐au zis: Ce dezlegați măgărușul? 34 Iar ei au zis: Domnul are trebuință de el. 35 Și l‐au adus la Isus. Și și‐au aruncat veșmintele pe măgăruș și au suit deasupra pe Isus. 36 Iar pe când mergea el, își așterneau veșmintele pe cale. 37 Iar pe când se apropia acum de coborâșul muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor a început să se bucure și să laude cu glas mare pe Dumnezeu pentru toate puterile pe care le văzuseră, 38 zicând: Binecuvântat fie împăratul care vine în numele Domnului: pace în cer și slavă în cele preaînalte. 39 Și oarecare dintre fariseii din gloată au zis către el: Învățătorule, ceartă‐ți ucenicii. 40 Și el a răspuns și a zis: Vă spun că dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga.
Isus plânge pentru cetate
41 Și când era aproape, a văzut cetatea și a plâns de ea, 42 zicând: Dacă ai fi cunoscut și tu în această zi cele pentru pace! Dar acum s‐au ascuns de ochii tăi. 43 Pentru că vor veni zile peste tine și vrăjmașii tăi vor face întăriri împrejurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora de toate părțile. 44 Și te vor surpa de tot pe tine și pe copiii tăi în tine și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră; pentru că n‐ai cunoscut vremea nimerită a cercetării tale.
Izgonirea vânzătorilor din Templu
45 Și când a intrat în Templu, a început să scoată afară pe cei ce vindeau 46 zicându‐le: Este scris: Și casa mea va fi o casă de rugăciune! iar voi ați făcut‐o peșteră de tâlhari. 47 Și‐i învăța în fiecare zi în Templu. Iar mai marii preoților și cărturarii și cei dintâi ai poporului căutau să‐l piardă. 48 Și nu găseau ce să‐i facă; căci tot poporul se ținea de el ascultând.