Intrarea lui Iisus în Ierusalim
1 Şi când s-au apropiat de Ierusalim, în Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii Săi 2 şi le-a zis: „Mergeţi în satul de dinaintea voastră şi imediat ce veţi intra în el veţi găsi legat mânzul unui asin, pe care n-a încălecat nici un om până acum. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 3 Iar dacă cineva vă va zice: De ce faceţi aceasta? să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el şi îndată îl va trimite aici.” 4 Atunci ei au mers şi au găsit mânzul legat afară, la poartă, la o răspântie, şi l-au dezlegat. 5 Şi unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi, de ce dezlegaţi mânzul?” 6 Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus şi ei i-au lăsat. 7 Apoi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele peste el. Şi Iisus a şezut pe el. 8 Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii ramuri, pe care le tăiau de pe câmp. 9 Iar cei ce mergeau înaintea lui Iisus şi cei ce veneau după, strigau cu toţii:
Osana!
Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!
10 Binecuvântată este împărăţia care vine,
împărăţia părintelui nostru David!
Osana întru cei de sus!
11 Şi a ajuns în Ierusalim. A intrat în Templu şi a privit de jur împrejur la toate cele de acolo şi, fiind deja spre seară, a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece.
Smochinul blestemat şi alungarea vânzătorilor din Templu
12 A doua zi, ieşind ei din Betania, i s-a făcut foame. 13 Şi a văzut de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, dar n-a găsit nimic, doar frunze. Pentru că nu era timpul smochinelor. 14 Atunci a spus smochinului: „În veac să nu mai mănânce cineva vreun rod din tine!” Iar ucenicii au auzit.
15 Apoi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în Templu, a început să îi scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, apoi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi a răsturnat scaunele vânzătorilor de porumbei. 16 Şi nu lăsa să mai treacă nimeni cu vreun vas prin Templu. 17 Atunci îi învăţa şi le spunea: „Oare nu stă scris?
Casa Mea se va chema
casă de rugăciune pentru toate neamurile,
dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari. ”
18 Şi marii preoţi şi cărturarii L-au auzit. Şi căutau cum să-L piardă, căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. 19 Când s-a făcut seară au ieşit din cetate.
Credinţa şi rugăciunea
20 Trecând dimineaţa prin acelaşi loc, au văzut smochinul uscat din rădăcini. 21 Iar Petru şi-a amintit şi I-a zis: „Învăţătorule, iată că s-a uscat smochinul pe care L-ai blestemat!” 22 Iisus le-a răspuns: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! 23 Adevărat vă spun, că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică-te şi aruncă-te în mare! şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, se va face precum spune el. 24 De aceea vă spun: Toate câte vă rugaţi şi le cereţi, să credeţi că le-aţi şi primit, şi aşa va fi. 25 Iar când staţi să vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greşelile.”
Autoritatea lui Iisus
27 Apoi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi plimbându-se prin Templu, au venit la El marii preoţi, cărturarii şi bătrânii poporului 28 şi-i ziceau: „Cu ce putere faci acestea?” sau: „Cine ţi-a dat ţie putere să faci astfel de lucruri?” 29 Iar Iisus le-a zis: „O să vă întreb şi eu ceva, iar dacă îmi veţi răspunde, atunci vă voi spune cu ce putere fac acestea. 30 Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!” 31 Şi vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom spune: Din cer! va zice: Atunci de ce n-aţi crezut în el? 32 Iar dacă vom spune: De la oameni! ne temem de popor.” Fiindcă toţi îl socoteau pe Ioan că este profet. 33 Şi I-au răspuns lui Iisus: „Nu ştim!” Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac aceste lucruri!”
Intrarea în Ierusalim
1 Și când se apropie ei de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, spre muntele Măslinilor, trimite pe doi dintre ucenicii săi 2 și le zice: Mergeți în satul care este înaintea voastră și îndată când veți intra în el, veți afla un măgăruș legat pe care n‐a șezut încă nimeni dintre oameni. Dezlegați‐l și aduceți‐l. 3 Și dacă v‐ar zice cineva: Pentru ce faceți aceasta? Spuneți: Domnul are trebuință de el. Și‐l va trimite îndată înapoi aici. 4 Și au plecat și au aflat un măgăruș legat la ușă afară la drumul larg și‐l dezleagă. 5 Și unii din cei ce stăteau acolo le‐au zis: Ce faceți de dezlegați măgărușul? 6 Iar ei le‐au spus cum a zis Isus și i‐au lăsat să plece. 7 Și aduc măgărușul la Isus și își pun veșmintele pe el și a șezut pe el. 8 Și mulți și‐au așternut veșmintele pe cale; iar alții frunziș pe care‐l tăiaseră din țarini. 9 Și cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau: Osana . Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului. 10 Binecuvântată este împărăția care vine, a tatălui nostru David. Osana în cele preaînalte. 11 Și a intrat în Ierusalim în Templu. Și când a privit de jur împrejur la toate, fiind acum pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.
Smochinul blestemat
12 Și a doua zi când au ieșit din Betania, a flămânzit. 13 Și văzând de departe un smochin având frunze, s‐a apropiat să vadă dacă poate va găsi ceva în el. Și când a venit la el, n‐a găsit nimic decât frunze, căci nu era vremea smochinelor. 14 Și a răspuns și i‐a zis: De‐acum înainte nimeni să nu mănânce rod din tine în veac. Și ucenicii lui au auzit aceasta. 15 Și vin la Ierusalim. Și el a intrat în Templu și a început să scoată afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în Templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16 Și nu îngăduia să ducă cineva vreun vas în Templu. 17 Și‐i învăța și le zicea: Oare nu este scris: Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate Neamurile? Iar voi ați făcut‐o o peșteră de tâlhari. 18 Și mai marii preoților și cărturarii au auzit și căutau cum să‐l piardă, căci se temeau de el, căci toată gloata era uimită de învățătura lui. 19 Și când se făcea seară, ieșea afară din cetate.
Puterea credinței
20 Și pe când treceau ei dimineața , au văzut smochinul uscat din rădăcini. 21 Și Petru, aducându‐și aminte, îi zice: Rabi, iată smochinul pe care l‐ai blestemat s‐a uscat. 22 Și Isus răspunzând le zice: Aveți credință în Dumnezeu. 23 Adevărat vă spun că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică‐te și aruncă‐te în mare! și nu se va îndoi în inima sa, ci va crede că ce zice se va face, va avea. 24 De aceea vă spun, tot ce veți cere, rugându‐vă, credeți că ați luat și veți avea. 25 Și când stați de vă rugați, iertați, dacă aveți ceva împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre. 26 Iar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu va ierta greșelile voastre.
Puterea lui Isus
27 Și ei vin iarăși la Ierusalim. Și pe când umbla el în Templu, mai marii preoților și cărturarii și bătrânii vin la el. 28 Și i‐au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine ți‐a dat puterea aceasta ca să faci acestea? 29 Iar Isus le‐a zis: Vă voi întreba și eu un cuvânt și răspundeți‐mi; și vă voi spune cu ce putere fac acestea. 30 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‐mi. 31 Și se chibzuiau în sine zicând: Dacă vom zice: Din cer; va zice: Pentru ce nu l‐ați crezut? 32 Dar să zicem: De la oameni? Se temeau de gloată, căci toți țineau într‐adevăr pe Ioan că era proroc. 33 Și răspund lui Isus și zic: Nu știm. Și Isus le zice: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.