Despre căsătorie şi celibat
1 Cât despre cele ce mi-aţi scris, „dacă este bine pentru bărbat să nu se atingă de femeie”, 2 eu spun că pentru a împiedica desfrânarea, fiecare bărbat să-şi aibă soţia lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei. 3 Bărbatul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, la fel, şi femeia faţă de soţ. 4 Femeia nu mai este ea stăpână pe trupul ei, ci soţul; la fel, nici bărbatul nu mai este el stăpân pe trupul lui, ci soţia. 5 Să nu vă lipsiţi unul de altul, afară numai dacă vă înţelegeţi mai dinainte, pentru o vreme, ca să vă îndeletniciţi cu rugăciunea. După aceea însă, să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satana din cauza neînfrânării voastre. 6 Aceasta o spun însă ca pe un sfat, nu ca pe o poruncă. 7 Eu aş vrea ca orice om să fie ca mine; dar fiecare are darul de la Dumnezeu în felul lui, unul într-un fel, altul altfel.
8 Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine dacă vor rămâne ca mine. 9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10 Celor ce s-au căsătorit le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de soţ! 11 Iar dacă s-a despărţit, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei. Şi bărbatul la fel: să nu-şi lase soţia. 12 Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o soţie necredincioasă şi aceasta vrea să locuiască împreună cu el, să nu se despartă de ea. 13 Şi femeia, dacă are un soţ necredincios, iar acesta vrea să locuiască împreună cu ea, să nu se despartă de soţ. 14 Pentru că bărbatul necredincios se sfinţeşte prin soţie şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin soţul credincios. Altfel copiii voştri ar fi necuraţi. Acum însă ei sunt sfinţi. 15 Iar dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări fratele sau sora nu mai sunt legaţi; pentru că Dumnezeu ne-a chemat la pace. 16 Şi ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui soţul? Sau tu, bărbatule, dacă îţi vei mântui soţia?
17 Dar fiecare să rămână în starea pe care i-a rânduit-o Dumnezeu şi în care l-a chemat. Eu aşa poruncesc în toate Bisericile. 18 Cine e chemat în starea de circumcis, să nu se ascundă; cine e chemat în starea de necircumcis, să nu se circumcidă. 19 Pentru că circumcizia nu înseamnă nimic şi, la fel, nici necircumcizia nu înseamnă nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în starea aceea, în care a fost şi chemat. 21 Ai fost chemat în starea de rob? Nu te îngrijora! Dar dacă poţi ajunge liber, foloseşte-te de toate mijloacele! 22 Pentru că cel chemat de Domnul în starea de rob este un eliberat al Domnului şi, la fel, şi cel chemat în starea de om liber este un rob al lui Hristos. 23 Aţi fost cumpăraţi cu mare preţ: nu intraţi în robie la oameni! 24 Fiecare în ce stare a fost chemat, fraţilor, în acea stare să stea lângă Dumnezeu!
25 Despre fecioare nu am poruncă de la Domnul, dar vă dau sfatul meu, ca unul de care s-a îndurat Domnul ca să fiu vrednic de crezare. 26 Judecând după lipsurile din ziua de azi, cred că este mai bine ca omul să rămână aşa cum este. 27 Dacă eşti legat de o soţie, nu căuta să te desparţi. Dacă nu eşti legat de femeie, nu căuta femeie. 28 Dacă însă te vei căsători, nu greşeşti. Dacă fecioara se căsătoreşte, nu greşeşte. Numai că aceştia vor avea de suferit în trup , iar eu vreau să vă cruţ. 29 Fraţilor, spun aceasta pentru că s-a apropiat clipa: deci, cei care au soţii să fie ca şi cum nu ar avea, 30 cei care plâng, ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar stăpâni, 31 iar cei ce se folosesc de lume, ca şi cum nu s-ar folosi de lume. Pentru că felul vieţii lumii acesteia va trece. 32 Şi, de aceea, eu aş vrea ca voi să fiţi feriţi de îngrijorări. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să îi placă Domnului. 33 Cel căsătorit însă se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţiei, 34 şi astfel este împărţit. Femeia nemăritată şi fecioara se îngrijesc de cele ale Domnului, ca să fie sfinte şi cu trupul şi cu duhul, dar cea măritată se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţului. 35 Vă spun lucrurile acestea pentru folosul vostru, nu ca să vă întind vreo cursă, ci ca să trăiţi în orânduială frumoasă şi să Îl slujiţi bine pe Domnul, cu toată inima, neabătuţi.
36 Iar dacă socoteşte cineva că e nepotrivit ca fecioara lui, dacă trece de floarea vârstei, să rămână fecioară, să facă aşa cum va crede, căci dacă o căsătoreşte, nu păcătuieşte. 37 Însă cel care stă hotărât în inima sa şi nu se simte în nevoie, şi are deplină stăpânire peste voinţa sa, şi judecă în inima lui ca să-şi păstreze fecioara, bine va face. 38 Astfel, cel ce îşi căsătoreşte fecioara sa, bine face, iar cel ce nu o căsătoreşte, şi mai bine face.
39 Femeia este legată câtă vreme trăieşte soţul ei, iar dacă soţul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, dar numai în Domnul. 40 Însă, după părerea mea, este mai fericită dacă va rămâne aşa, necăsătorită. Şi socotesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.
Despre căsătorie
1 Iar despre cele ce mi‐ați scris, bine este pentru om să n‐atingă femeie. 2 Dar din pricina curvarilor fiecare bărbat să‐și aibă nevasta sa și fiecare femeie să‐și aibă bărbatul ei. 3 Bărbatul să dea nevestei ce‐i datorește, asemenea și nevasta bărbatului. 4 Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul; asemenea și bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci nevasta. 5 Nu vă lipsiți unul de altul, afară numai dacă este din învoială pentru o vreme cuvenită, ca să vă îndeletniciți cu rugăciunea, și iarăși să fiți la un loc, ca să nu vă ispitească Satana din pricina neînfrânării voastre. 6 Iar aceasta o zic ca îngăduință, nu ca o poruncă. 7 Totuși aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine însumi; dar fiecare are darul său de la Dumnezeu, unul într‐un fel, iar altul într‐altul. 8 Iar celor necăsătoriți și văduvelor le zic: este bine pentru ei dacă vor rămâne ca și mine. 9 Dar dacă nu se înfrânează, să se căsătorească: căci este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10 Iar celor căsătoriti le poruncesc nu eu, ci Domnul: Nevasta să nu se despartă de bărbat 11 (iar și dacă e despărțită să rămână necăsătorită sau să fie împăcată cu bărbatul ei); și bărbatul să nu‐și lase nevasta.
Despărțirea între soții credincioși și cei necredincioși
12 Iar celorlalți le zic eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o nevastă necredincioasă și ea se învoiește să locuiească cu el, să n‐o lase. 13 Și dacă vreo femeie are un bărbat necredincios și el se învoiește să locuiească cu ea, să nu‐și lase bărbatul. 14 Căci bărbatul necredincios este sfințit în nevasta sa și nevasta necredincioasă este sfințită în fratele; altfel copiii voștri ar fi necurați, dar acum sunt sfinți. 15 Totuși dacă necredinciosul se desparte, să se despartă; fratele sau sora nu este robit în unele ca acestea. Ci Dumnezeu ne‐a chemat în pace. 16 Căci ce știi tu, nevastă, dacă vei mântui pe bărbatul tău? Sau ce știi tu bărbate, dacă vei mântui pe nevastă‐ta?
Fiecare la locul lui
17 Decât numai cum a împărțit fiecăruia Domnul, cum a chemat Dumnezeu pe fiecare, așa să umble. Și așa rânduiesc eu în toate bisericile. 18 A fost cineva chemat tăiat împrejur? Să nu se facă netăiat împrejur. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se facă tăiat împrejur . 19 Tăierea împrejur nu este nimic și netăierea împrejur nu este nimic, ci ținerea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în chemarea aceea în care a fost chemat. 21 Ai fost chemat rob? Nu‐ți fie grijă; ci și dacă poți să ajungi slobod, folosește‐te mai degrabă. 22 Căci robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului; asemenea și cel slobod care a fost chemat este rob al lui Hristos. 23 Voi ați fost cumpărați cu preț, nu vă faceți robi ai oamenilor. 24 Fraților, fiecare să rămână la Dumnezeu în aceea ce a fost chemat.
Despre fetele fecioare
25 Iar despre fecioare n‐am poruncă de la Domnul, dar îmi dau o părere ca unul care a căpătat milă de la Domnul ca să fie credincios. 26 Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia de acum, adică este bine pentru om să fie așa cum este. 27 Ești legat cu nevastă? Nu căuta dezlegare. Ești dezlegat de nevastă? Nu căuta nevastă. 28 Dar și dacă te‐ai însura, n‐ai păcătuit; și fecioara dacă se mărită, n‐a păcătuit: dar unii ca aceștia vor avea necaz în carne și eu aș vrea să vă cruț. 29 Dar zic aceasta , fraților, vremea este scurtă de tot: de aici înainte și cei ce au neveste să fie ca și cum n‐ar avea, 30 și cei ce plâng ca și cum n‐ar plânge, și cei ce se bucură ca și cum nu s‐ar bucura, și cei ce cumpără ca și cum n‐ar stăpâni, 31 și cei ce se folosesc de lume ca și cum nu s‐ar folosi din plin; căci înfățișarea lumii acesteia trece. 32 Și voiesc ca să fiți fără griji. Cel neînsurat se îngrijește de cele ale Domnului, cum să placă Domnului; 33 dar cel ce este însurat îngrijește de cele ale lumii, cum să placă nevestei sale. 34 Și este o deosebire și între nevastă și fecioară: cea nemăritată se îngrijește de cele ale Domnului ca să fie sfântă și cu trupul și cu duhul; iar cea care s‐a măritat îngrijește de cele ale lumii, cum să placă bărbatului ei. 35 Și aceasta o zic spre folosul vostru chiar, nu ca să arunc asupra voastră un laț, ci pentru ceea ce este cuviincios și ca să slujiți Domnului fără împărțire. 36 Iar dacă socotește cineva că se poartă urât față de fecioara sa, dacă este trecută de floarea vârstei sale și dacă trebuie să fie astfel, să facă ce voiește; nu păcătuiește — să se căsătorească. 37 Cine stă însă nemișcat în inima sa, neavând nevoie, ci are stăpânire peste voința sa, și a judecat aceasta în inima sa ca să țină pe fecioară‐sa, bine va face. 38 Astfel și cel ce mărită pe fecioară‐sa face bine, și cel ce n‐o mărită mai bine va face. 39 Nevasta este legată câtă vreme trăiește bărbatul ei; iar dacă bărbatul a adormit, este slobodă să se mărite cu cine voiește, numai în Domnul. 40 Dar, după părerea mea, mai fericită este dacă rămâne așa cum este; și mi se pare că și eu am Duhul lui Dumnezeu.