Despre carnea oferită idolilor
1 Despre cele jertfite idolilor, ştim că „toţi avem cunoaştere”. Cunoaşterea duce însă la mândrie, în timp ce iubirea zideşte. 2 Dacă i se pare cuiva că ştie ceva, încă nu a cunoscut aşa cum trebuie să cunoască. 3 Iar dacă Îl iubeşte cineva pe Dumnezeu, acesta este cunoscut de El. 4 Despre mâncărurile jertfite idolilor, ştim că idolul nu este nimic pe lumea aceasta şi că nu există nici un alt Dumnezeu, în afară de Unul. 5 Şi, chiar dacă unii sunt numiţi „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ, după cum şi sunt mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”, 6 pentru noi unul este Dumnezeu, Tatăl, de la care sunt toate şi întru El suntem şi noi, şi unul este Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate şi noi prin El.
7 Dar cunoaşterea aceasta nu este în toţi. Pentru că unii, din obişnuinţa lor de până acum cu idolul, mănâncă din cele jertfite idolilor şi conştiinţa lor, fiind slabă, se întinează. 8 Dar nu mâncarea ne va înfăţişa pe noi înaintea lui Dumnezeu. Pentru că dacă nu mâncăm, nu pierdem nimic, după cum nici dacă mâncăm, nu câştigăm ceva. 9 Aveţi grijă însă ca această libertate a voastră să nu ajungă o poticnire pentru cei slabi. 10 Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaşterea, aşezat la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, cea slabă, nu îl va îndemna să mănânce şi el din cele jertfite idolilor? 11 Astfel, din pricina cunoaşterii tale, fratele tău cel slab pentru care a murit Hristos, va pieri! 12 Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovindu-le conştiinţa lor slabă, voi păcătuiţi împotriva lui Hristos. 13 De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca în veac nici o carne, ca nu cumva fratele meu să se poticnească!
Carnea rămasă de la jertfe
1 Iar despre cele înjunghiate idolilor, știm că toți avem cunoștință . Cunoștința îngâmfă, dar dragostea zidește. 2 Dacă i se pare cuiva că a cunoscut ceva, n‐a cunoscut încă după cum trebuie să cunoască. 3 Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de el. 4 Deci despre mâncarea celor înjunghiate idolilor știm că un idol nu este nimic în lume și că nu este alt Dumnezeu decât numai Unul singur. 5 Căci și dacă sunt așa‐ziși dumnezei fie în cer, fie pe pământ, ca și cum ar fi mulți dumnezei și mulți domni, 6 totuși pentru noi este un singur Dumnezeu: Tatăl, din care sunt toate și noi pentru el; și un singur Domn, Isus Hristos, prin care sunt toate și noi prin el. 7 Dar nu în toți este cunoștința aceasta; ci unii în cugetul pe care‐l au până acum despre idol mănâncă din ele ca fiind înjunghiate idolului și cugetul lor fiind slab se întinează . 8 Iar o mâncare nu ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu; nici dacă nu vom mânca, n‐avem lipsă, nici dacă vom mânca, nu prisosim. 9 Luați însă seama ca nu cumva această slobozenie a voastră să fie o piatră de poticnire pentru cei slabi. 10 Căci dacă te va vedea cineva pe tine, care ai cunoștință, șezând la masă în templu de idoli, oare cugetul lui, dacă el este slab, nu va fi îmbărbătat ca să mănânce cele înjunghiate idolului? 11 Căci prin cunoștința ta piere cel slab, fratele pentru care a murit Hristos. 12 Și astfel , păcătuind împotriva fraților și vătămând cugetul lor slab, păcătuiți împotriva lui Hristos. 13 Chiar de aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca în veac carne, ca să nu fac pe fratele meu să se poticnească.