1 M-am hotărât să nu mai vin la voi cu întristare, 2 fiindcă dacă eu vă întristez, atunci cine să mă înveselească dacă nu cei pe care i-am întristat? 3 Şi v-am scris aceasta ca, atunci când vin, să nu mă întristeze cei care trebuiau să mă bucure, încredinţat fiind, în ceea ce vă priveşte pe voi toţi, că bucuria mea este şi a voastră, a tuturor. 4 V-am scris fiind foarte mâhnit şi îngrijorat, cu multe lacrimi, nu ca să fiţi întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea nespus de mare pe care o am pentru voi.
Iertarea celui păcătos
5 Dacă cineva a adus întristare, nu m-a întristat doar pe mine, ci, măcar în parte, pe voi toţi, ca să nu spun mai mult. 6 Este de ajuns pentru el pedeapsa dată de majoritatea adunării, 7 aşa încât este mai bine să-l iertaţi şi să-l încurajaţi, ca să nu fie doborât de prea multă tristeţe. 8 Vă îndemn deci să vă arătaţi mai mult iubirea faţă de el. 9 De aceea v-am scris, ca să aflu din această încercare dacă sunteţi ascultători în toate. 10 Pe cel pe care-l iertaţi voi îl iert şi eu. Iar ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, am făcut-o pentru voi în faţa lui Hristos, 11 ca să nu fim înşelaţi de Satana, ale cărui gânduri le cunoaştem.
Misiunea în Macedonia
12 Când am ajuns la Troas şi Domnul mi-a deschis o uşă pentru evanghelia lui Hristos, 13 nu am avut pace în duhul meu, fiindcă nu l-am găsit pe fratele meu Tit şi, luându-mi rămas bun de la ei, am plecat spre Macedonia.
14 Mulţumire să-I fie adusă lui Dumnezeu, care ne duce la biruinţă în Hristos, şi care, prin noi, răspândeşte pretutindeni mireasma cunoaşterii Sale. 15 Fiindcă înaintea lui Dumnezeu noi suntem mireasma lui Hristos, şi între cei care se mântuiesc, şi între cei care pier. 16 Pentru unii suntem mireasma ce duce de la moarte spre moarte, iar pentru alţii mireasma ce duce de la viaţă spre viaţă. Şi cine este vrednic pentru acestea? 17 Căci noi nu suntem ca cei mulţi care fac negoţ cu cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sinceritate din partea lui Dumnezeu şi înaintea lui Dumnezeu în Hristos.
1 Dar am judecat în mine însumi aceasta ca să nu vin iarăși la voi cu întristare. 2 Căci dacă eu vă întristez, cine mai este care mă înveselește dacă nu cel întristat de mine? 3 Și am și scris aceasta, ca nu după ce voi veni să am întristare din partea acelora de care trebuia să mă bucur; având încredere în voi toți că bucuria mea este a voastră a tuturor. 4 Căci v‐am scris cu multă mâhnire și cu strângere de inimă, cu multe lacrimi; nu ca să fiți întristați, ci ca să cunoașteți iubirea pe care o am mai cu prisosință către voi.
Iertarea celui pedepsit
5 Dar dacă cineva a pricinuit întristare, nu m‐a întristat pe mine, ci în parte (ca să nu vă îngreuiez) pe voi toți. 6 Destul este pentru unul ca acela pedeapsa aceasta care i s‐a dat de mai mulți, 7 încât voi dimpotrivă este mai bine să‐l iertați și să‐l mângâiați, ca nu cumva unul ca acesta să fie înghițit de o mult prea mare întristare. 8 De aceea vă îndemn să hotărâți iubire în privința lui. 9 Căci pentru aceasta am și scris, ca să cunosc dovedirea voastră, dacă sunteți ascultători în toate. 10 Iar cui îi iertați voi ceva, îi iert , și eu; căci și eu, dacă am iertat ceva, am iertat pentru voi în fața lui Hristos. 11 Ca să nu dăm câștig Satanei asupra noastră: căci planurile lui nu ne sunt necunoscute. 12 Și când am venit la Troa pentru evanghelia lui Hristos și‐mi era deschisă o ușă în Domnul, 13 n‐am avut liniște în duhul meu, fiindcă n‐am găsit pe Tit, fratele meu, ci după ce mi‐am luat rămas bun de la ei, am ieșit în Macedonia.
Slujba apostolului
14 Mulțumită fie dar lui Dumnezeu, care totdeauna ne duce în carul biruinței sale în Hristos și arată prin noi în orice loc mirosul cunoștiinței lui. 15 Pentru că suntem un bun miros al lui Hristos către Dumnezeu în cei ce sunt mântuiți și în cei ce sunt pierduți, 16 unora miros din moarte spre moarte, iar altora miros din viață spre viață. Și cine este îndestul pentru acestea? 17 Căci noi nu amestecăm ca cei mulți Cuvântul lui Dumnezeu: ci ca din curățenie, ci ca din Dumnezeu vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos.