Noul legământ şi vechiul legământ
1 Începem iarăşi să ne recomandăm? Sau avem nevoie, ca alţii, de scrisori de recomandare pentru voi sau de la voi? 2 Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. 3 Căci este limpede că voi sunteţi scrisoarea lui Hristos, alcătuită şi scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimilor voastre.
4 Avem această încredere înaintea lui Dumnezeu prin Hristos. 5 Nu că noi am fi în stare să gândim că ceva ar veni de la noi; puterea noastră vine de la Dumnezeu, 6 care ne face pe noi slujitorii noului legământ, nu ai literei, ci ai Duhului, fiindcă litera ucide, însă Duhul dă viaţă.
7 Iar dacă slujirea morţii, săpată în piatră, a fost atât de măreaţă încât fiii lui Israel nu puteau privi faţa lui Moise din cauza slavei trecătoare, 8 cu cât mai măreaţă şi mai slăvită nu va fi slujirea Duhului? 9 Căci dacă slujirea care a adus pedeapsa a fost slăvită, cu cât mai mult o va întrece în slavă slujirea dreptăţii? 10 Iar în această privinţă, ceea ce a fost slăvit atunci, nici măcar nu a fost slăvit, faţă de slava covârşitoare de acum. 11 Căci dacă ceea ce era trecător a fost slăvit, cu mult mai mult este slăvit ceea ce nu piere !
12 De aceea, fiindcă avem această nădejde, ne purtăm în toate pe faţă, 13 nu ca Moise, care îşi punea un văl pe faţă, astfel încât fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a ceea ce era trecător. 14 Dar gândurile lor s-au împietrit. Fiindcă şi până în ziua de azi, la citirea vechiului legământ, rămâne acelaşi văl, care nu s-a mai ridicat, fiindcă este desfiinţat doar în Hristos. 15 Până astăzi, ori de câte ori este citit Moise, se aşterne un văl peste inimile lor, 16 dar, de fiecare dată când cineva se întoarce spre Domnul, vălul este dat la o parte. 17 Căci Domnul este Duhul şi oriunde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 18 Iar noi toţi, cu faţa descoperită, vedem ca într-o oglindă slava Domnului şi în acelaşi timp suntem schimbaţi într-o slavă tot mai mare, prin Duhul Domnului.
Destoinicia apostolului
1 Începem să vă dăm în grijă iarăși de noi înșine? Afară numai dacă avem trebuință, ca unii, de epistole de dare în grijă către voi sau de la voi? 2 Voi sunteți epistola noastră scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii, 3 căci voi sunteți arătați că sunteți o epistolă a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu duhul Dumnezeului celui viu; nu pe tăblițe de piatră, ci pe tăblițe de carne, pe inimi. 4 Și avem o astfel de încredere prin Hristos către Dumnezeu: 5 nu că prin noi înșine suntem destoinici să socotim ceva ca de la noi înșine, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu, 6 care ne‐a și făcut destoinici ca slujitori ai unui nou legământ ; nu ai slovei , ci ai duhului; căci slova omoară, iar Duhul face viu.
Legământul cel nou și cel vechi
7 (Iar dacă slujba morții săpată în slove pe pietre a venit cu slavă, încât copiii lui Israel nu puteau să‐și ațintească privirea pe fața lui Moise din pricina slavei feței lui, care slavă avea să fie desființată, 8 cum nu va fi cu slavă mult mai mult slujba Duhului? 9 Căci dacă slujba osândei a avut slavă, cu cât mai mult prisosește în slavă slujba dreptății. 10 Căci ceea ce a fost făcut slăvit nici n‐a fost făcut slăvit în această privință, din pricina slavei care întrece cu mult. 11 Căci dacă ceea ce este desființat a venit cu slavă, cu mult mai mult ceea ce rămâne este în slavă. 12 Având deci o astfel de nădejde, ne folosim de multă îndrăzneală. 13 Și nu suntem ca Moise, care își punea mahramă pe față, ca să nu‐și ațintească ochii copiii lui Israel la sfârșitul a ceea ce este desființat . 14 Dar gândurile lor au fost învârtoșate. Căci până în ziua de astăzi aceeași mahramă rămâne nedescoperită la citirea Vechiului Testament, fiindcă în Hristos, mahrama este desființată. 15 Ci până astăzi când este citit Moise, este o mahramă pe inima lor. 16 Dar când vreunul se va întoarce la Domnul, mahrama este luată la o parte.) 17 Iar Domnul este Duhul și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenie. 18 Dar noi toți, privind ca într‐o oglindă, cu fața descoperită slava Domnului, suntem schimbați în același chip din slavă în slavă ca prin Domnul Duhul.