Drumul spre Ierusalim şi înştiinţări despre arestarea lui Pavel
1 După ce ne-am desprins din braţele lor, am navigat drept spre Cos, a doua zi am fost în Rodos, iar de acolo am ajuns la Patara. 2 Aici am găsit o corabie spre Fenicia şi, îmbarcându-ne, am plecat mai departe. 3 Am trecut pe lângă Cipru, care se vedea în zare, la stânga, şi am navigat spre Siria. Am coborât apoi la Tir, pentru că acolo îşi lăsa corabia încărcătura. 4 Găsindu-i pe ucenici, am rămas cu ei şapte zile. Ei îi spuneau lui Pavel, prin Duhul, să nu se suie la Ierusalim. 5 Însă când s-au împlinit zilele, am ieşit să ne continuăm călătoria. Ne-au condus cu toţii, cu nevestele şi cu copiii, până afară din cetate, şi am îngenuncheat pe ţărm să ne rugăm. 6 Ne-am îmbrăţişat, apoi, unii pe alţii şi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la casele lor.
7 Am călătorit pe mare din Tir până în Ptolemaida, unde am coborât şi i-am salutat pe fraţi şi am rămas la ei o zi. 8 A doua zi am plecat la Cezareea şi aici am intrat în casa evanghelistului Filip, unul din cei şapte, şi am rămas la el. 9 Filip avea patru fete fecioare care profeţeau. 10 Pentru că am rămas acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un prooroc pe nume Agab, 11 care a intrat la noi, a luat brâul lui Pavel şi, legându-şi picioarele şi mâinile cu el, i-a zis: „Aşa spune Duhul Sfânt: aşa va fi legat bărbatul al cărui brâu este brâul acesta de către iudeii din Ierusalim care-l vor da în mâinile neamurilor!” 12 Când am auzit acestea, am început să-l rugăm şi noi şi localnicii să nu urce la Ierusalim. 13 Atunci Pavel a răspuns: „Ce-mi faceţi de plângeţi şi îmi sfâşiaţi inima? Căci eu sunt gata, pentru Numele Domnului Iisus, nu doar să fiu legat, dar chiar să mor în Ierusalim!” 14 Dacă am văzut că nu poate fi convins, ne-am liniştit şi am zis: „Facă-se voia Domnului!”
15 După zilele acestea, ne-am pregătit şi am urcat la Ierusalim. 16 Au venit împreună cu noi şi nişte ucenici din Cezareea, care ne-au condus la un anume Mnason din Cipru, un ucenic vechi, unde am fost găzduiţi.
Vizita lui Pavel la Ierusalim
17 Intrând în Ierusalim, fraţii ne-au întâmpinat cu bucurie. 18 A doua zi, Pavel a mers împreună cu noi la Iacov şi s-au adunat acolo toţi prezbiterii. 19 După ce i-a salutat, Pavel le-a istorisit cu de-amănuntul, ce a făcut Dumnezeu printre neamuri prin slujirea lui. 20 Ei, când au auzit, l-au slăvit pe Dumnezeu şi i-au zis: „Uită-te, frate, şi câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de zel pentru Lege! 21 Dar li s-a spus că tu îi înveţi pe iudeii dintre neamuri să se lase de Moise, să nu-şi mai circumcidă fiii şi să nu mai trăiască după datini. 22 Ce-i de făcut deci? Toţi vor auzi că ai venit. 23 Fă, dar, ceea ce îţi spunem: sunt la noi patru bărbaţi care s-au legat cu un jurământ. 24 Ia-i cu tine şi purificaţi-vă împreună şi plăteşte tu preţul tunsului lor; şi toţi cei ce au auzit zvonuri despre tine vor cunoaşte că nu e adevărat şi că te porţi cum se cuvine şi păzeşti şi tu Legea. 25 Iar cu privire la neamurile care au crezut, le-am scris deja hotărând să se ferească de cele jertfite idolilor, de sânge şi de animale sugrumate şi de adulter.” 26 Atunci Pavel i-a luat pe bărbaţii aceia în ziua următoare şi, după ce s-a purificat împreună cu ei, a intrat în Templu anunţând data încheierii zilelor de curăţire, când avea să se dea câte o jertfă pentru fiecare din ei.
Arestarea lui Pavel
27 Dar pe când se sfârşeau cele şapte zile iudeii din Asia l-au văzut în Templu şi au stârnit mulţimea, punând mâna pe el 28 şi strigând „Israeliţi, săriţi în ajutor! Omul acesta este cel care îi învaţă pe toţi, pretutindeni, împotriva poporului şi a Legii şi împotriva locului acestuia! Şi a adus şi greci în Templu şi a întinat locul acesta sfânt!” 29 Căci îl văzuseră pe Trofim din Efes împreună cu Pavel, prin cetate, şi şi-au închipuit că Pavel l-a adus în Templu. 30 Toată cetatea s-a ridicat atunci şi poporul şi-a făcut drum de peste tot şi, prinzându-l pe Pavel, l-au târât afară din Templu şi au închis imediat porţile. 31 Pe când căutau să-l omoare, s-a dus vestea la comandantul cohortei că tot Ierusalimul fierbe. 32 Comandantul şi-a luat imediat soldaţii şi centurionii şi a alergat la ei, iar iudeii când l-au văzut pe el şi pe soldaţi, au încetat să-l mai bată pe Pavel. 33 Atunci comandantul s-a apropiat, l-a arestat, a poruncit să fie legat cu două lanţuri şi a început să întrebe cine este şi ce a făcut. 34 Dar, din mulţime unii strigau într-un fel, alţii în alt fel, şi neputând să înţeleagă nimic sigur din cauza zarvei, comandantul a poruncit să fie adus în fortăreaţă. 35 Când a ajuns la trepte, a trebuit să-l poarte ostaşii din cauza furiei şi forţei mulţimii, 36 căci puhoiul de popor se ţinea după el şi strigau „Ucide-l!”
37 Erau gata să intre în fortăreaţă când Pavel s-a adresat comandantului: „Îmi este îngăduit să vorbesc ceva cu tine?” Acesta i-a zis: „Ştii greceşte deci? 38 Nu cumva eşti tu egipteanul care s-a răsculat cu ceva timp în urmă şi a condus în pustie patru mii de răzvrătiţi ucigaşi?” 39 Pavel i-a răspuns: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, o cetate care nu este lipsită de însemnătate. Îngăduie-mi, te rog, să vorbesc mulţimii!” 40 Primind încuviinţarea, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a ridicat mâna spre popor. S-a lăsat o tăcere adâncă şi atunci Pavel a început să le vorbească în limba ebraică.
Pavel își ia rămas bun de la ucenicii din Tir
1 Și după ce a fost așa, ne‐am smuls de la ei și am plecat pe apă; am ținut drumul drept și am venit la Cos și a doua zi la Rodos și de acolo la Patara. 2 Și găsind un vas care era să treacă în Fenicia, ne‐am suit în el și am plecat pe apă. 3 Și după ce am zărit Cipru, lăsându‐l la stânga mergeam pe apă spre Siria și ne‐am dat jos la Tir: pentru că acolo se descărca vasul de povară. 4 Și după ce am găsit pe ucenici am rămas acolo șapte zile; și aceștia spuneau lui Pavel prin Duhul să nu pună piciorul în Ierusalim. 5 Și a fost așa : am împlinit zilele, am ieșit și am plecat; și ne‐au petrecut toți cu neveste și copii până afară din cetate și îngenunchind pe țărm, ne‐am rugat 6 și ne‐am luat ziua bună unii de la alții și noi ne‐am suit în vas iar ei s‐au întors la ale lor .
Pavel la Ptolemaida și la Cesarea. Proorocia lui Agab
7 Și când am sfârșit noi de tot călătoria de la Tir, am ajuns la Ptolemaida; și am urat bun găsit fraților și am rămas cu ei o zi. 8 Și a doua zi am plecat și am venit la Cesarea; și intrând în casa lui Filip evanghelistul , care era unul din cei șapte, am rămas la el. 9 Acesta avea patru fiice fecioare care proroceau. 10 Și rămânând noi mai multe zile, s‐a pogorât din Iudeea un proroc oarecare cu numele Agab , 11 și venind la noi și luând cingătoarea lui Pavel, și‐a legat picioarele și mâinile și a zis: Așa zice Duhul Sfânt: Astfel vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul a cui este cingătoarea aceasta și‐l vor da prins în mâinile Neamurilor. 12 Și când am auzit acestea, noi și cei ce sunt de loc de acolo îl îndemnam ca să nu se suie la Ierusalim. 13 Atunci Pavel a răspuns și a zis: Ce faceți plângând și rupându‐mi inima? Căci eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci și să mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus. 14 Și neînduplecându‐se, ne‐am liniștit zicând: Facă‐se voia Domnului! 15 Iar după aceste zile ne‐am pregătit și ne‐am suit la Ierusalim. 16 Și au venit cu noi și dintre ucenicii de la Cesarea, care ne‐au adus la un oarecare Mnason din Cipru, ucenic vechi, la care am fost găzduiți.
Pavel la Ierusalim în Templu
17 Și când am fost noi în Ierusalim, frații ne‐au primit cu bunăvoință. 18 Iar în ziua următoare Pavel a intrat cu noi la Iacov și toți prezbiterii erau acolo. 19 Și după ce le‐a urat de sănătate la toți, istorisea câte una cu de‐amănuntul cele ce a făcut Dumnezeu între Neamuri prin slujba lui. 20 Și ei când au auzit slăveau pe Dumnezeu și i‐au zis: Vezi, frate, câte zecimi de mii sunt între iudei cei ce au crezut și toți sunt plini de râvnă pentru lege. 21 Și au fost puși în cunoștință despre tine că înveți pe toți iudeii care sunt între Neamuri să se lepede de Moise zicând că ei nu trebuie să taie împrejur pe copii nici să umble în datine. 22 Ce este dar? Negreșit vor auzi că ai venit. 23 Deci fă ceea ce‐ți zicem. Avem patru bărbați care au asupra lor o juruință. 24 Ia‐i și curățește‐te cu ei și cheltuește cu ei ca să‐și radă capul și toți vor cunoaște că nu este nimic din ceea ce au fost învățați despre tine, ci că și tu însuți urmezi păzind legea. 25 Iar cât pentru Neamurile care au crezut, noi am trimis scrisoare după ce am judecat, ca ei să se ferească de ceea ce este înjunghiat pentru idoli și de sânge și de ce este sugrumat și de curvie. 26 Atunci Pavel a luat cu el pe bărbați și după ce s‐a curățit cu ei în ziua următoare, a intrat în Templu și a vestit când aveau să se împlinească zilele de curățire, vremea când avea să fie adus darul pentru fiecare dintre ei.
Prinderea lui Pavel
27 Și când erau să se sfârșească cele șapte zile, iudeii din Asia, zărindu‐l în Templu, au întărâtat toată gloata și au pus mâinile pe el, 28 strigând: Bărbați israeliți, dați ajutor; acesta este omul care învață pe toți de pretutindeni împotriva poporului și a legii și a locului acestuia; ba încă a adus și greci în Templu și a spurcat acest loc sfânt. 29 Căci zăriseră mai înainte cu el în cetate pe Trofim efeseanul, despre care socoteau că Pavel l‐a adus în Templu. 30 Și toată cetatea a fost mișcată și poporul a alergat și au apucat pe Pavel și‐l trăgeau afară din Templu și îndată au fost închise ușile. 31 Dar pe când cercau să‐l omoare, s‐a suit vestea la căpitanul cetei de ostași că tot Ierusalimul este întărâtat. 32 Acesta îndată a luat ostași și sutași și a alergat jos la ei; iar ei când au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să bată pe Pavel. 33 Atunci căpitanul s‐a apropiat și l‐a apucat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri și a întrebat cine era și ce a făptuit. 34 Și strigau unii una iar alții alta din gloată; și neputând cunoaște ce este temeinic, din pricina zgomotului, a poruncit să‐l ducă în cetățuie. 35 Și când a fost pe trepte, a fost așa: el a fost purtat de ostași din pricina îndârjirii gloatei; 36 căci mulțimea poporului urma strigând: Ia‐l .
Pavel cere voie să vorbească
37 Și când era să fie băgat în cetățuie, Pavel zice căpitanului: Îmi este oare îngăduit să‐ți spun ceva? Iar el a zis: Știi grecește? 38 Nu ești tu dar egipteanul care mai înainte de aceste zile a răsculat și a scos în pustie pe cei patru mii de bărbați ucigași? 39 Dar Pavel a zis: Eu sunt om iudeu, din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu neînsemnate; te rog dar, dă‐mi voie să vorbesc către popor. 40 Și după ce i‐a dat voie, Pavel, stând pe trepte, a făcut semn cu mâna poporului. Și când s‐a făcut tăcere mare, le‐a vorbit în graiul evreiesc zicând: