Dumnezeu a vorbit prin Fiul Său
1 De multe ori şi în multe feluri le-a vorbit Dumnezeu părinţilor noştri, prin profeţi, în trecut, 2 dar în aceste zile din urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor peste toate şi prin care a creat şi lumea. 3 El este strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale şi ţine totul prin cuvântul Său puternic. El a înfăptuit curăţirea păcatelor şi s-a aşezat la dreapta slavei în cerurile preaînalte, 4 cu mult mai presus decât îngerii, pentru că Numele pe care l-a moştenit este un Nume cu mult mai strălucit decât al lor.
Fiul este mai presus de îngeri
5 Într-adevăr, căruia dintre îngeri i-a spus Dumnezeu vreodată:
Tu eşti Fiul Meu,
Eu astăzi Te-am născut,
sau, la fel:
Eu îi voi fi Tată,
iar El îmi va fi Fiu!
6 Iar când Îl aduce în lume pe Fiul Său întâi născut, El zice:
Lui să I se închine toţi îngerii lui Dumnezeu!
7 În vreme ce despre îngeri spune:
El îi face pe îngerii Săi suflare de vânt,
şi pe slujitorii Lui, văpăi de foc,
8 despre Fiul spune:
Tronul Tău, Dumnezeule, este veşnic
şi sceptrul Împărăţiei Tale este sceptrul dreptăţii.
9 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea.
De aceea, Dumnezeul Tău Te-a uns pe Tine, Dumnezeule,
cu untdelemnul bucuriei, mai presus decât pe părtaşii Tăi.
10 Şi, încă:
Tu, Doamne, ai întemeiat de la început pământul
şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11 Ele pier, dar Tu dăinuieşti;
toate se vor învechi ca o haină,
12 le vei strânge ca pe o manta, le vei înfăşura
şi le vei schimba la fel ca pe o haină.
Dar Tu eşti acelaşi
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
13 Căruia dintre îngeri i-a spus El vreodată:
Şezi la dreapta Mea până când îi voi pune
pe toţi vrăjmaşii Tăi aşternut sub picioarele Tale?
14 Oare nu sunt toţi îngerii nişte duhuri slujitoare trimise să-i slujească pe cei ce vor moşteni mântuirea?
Cea din urmă descoperire
1 După ce a vorbit de demult în multe părți și în multe chipuri părinților în proroci, 2 la sfârșitul acestor zile Dumnezeu ne‐a vorbit în Fiu, pe care l‐a pus moștenitor al tuturor, prin care a făcut și veșniciile; 3 care fiind strălucirea slavei lui și întipăritura Ființei lui și ținând toate cu cuvântul puterii sale, după ce a făcut curățirea păcatelor, a șezut la dreapta Măreției în cele de sus, 4 fiind făcut cu atât mai bun decât îngerii cu cât a moștenit un nume mai deosebit decât ei.
Fiul mai presus de îngeri
5 Căci cărui dintre îngeri a zis vreodată: Tu ești Fiul meu, eu azi te‐am născut? Și iarăși: Eu îi voi fi Tată și el îmi va fi Fiu? 6 Și, când aduce iarăși în pământ locuit pe Întâiul născut , zice: Și toți îngerii lui Dumnezeu să se închine lui. 7 Și despre îngeri zice: Cel ce face pe îngerii săi vânturi și pe slujitorii săi o pară de foc. 8 Iar despre Fiul zice : Scaunul tău de domnie, Dumnezeule, este în veacul veacului, și toiagul dreptății este toiagul împărăției tale. 9 Tu ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul tău te‐a uns cu untdelemn de bucurie mai presus de tovarășii tăi. 10 Și: Tu, Doamne, la început ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrările mâinilor tale; 11 ele vor pieri, dar tu rămâi mereu și toate se vor învechi ca o haină. 12 Și le vei face sul ca pe un veșmânt și vor fi schimbate ca o haină: dar tu ești același și anii tăi nu se vor împuțina. 13 Și despre care dintre îngeri a zis vreodată: Șezi la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi așternut picioarelor tale? 14 Nu sunt ei oare toți duhuri slujitoare trimise spre slujbă pentru cei ce au să moștenească mântuirea?