1 Căci Legea, având doar umbra lucrurilor bune ce vor veni şi nu chipul lucrurilor adevărate, nu poate, prin aceleaşi jertfe aduse an de an, fără încetare, să îi desăvârşească vreodată pe cei ce iau parte la ele. 2 Altfel, n-ar fi încetat ei oare să mai aducă jertfe, dacă nu mai aveau conştiinţa păcatelor, de vreme ce fuseseră curăţiţi o dată? 3 Prin jertfe însă, păcatele sunt reamintite în fiecare an, 4 pentru că sângele taurilor şi al ţapilor nu le poate îndepărta.
5 De aceea, când vine în lume, El zice:
Jertfe şi ofrande nu ai vrut,
ci mi-ai pregătit un trup.
6 Nu ţi-au plăcut
arderi de tot şi jertfe pentru păcat.
7 Atunci am zis:
Iată, am venit,
în sulul cărţii este scris despre Mine.
Vin să fac voia Ta, Dumnezeule.
8 După ce a spus mai întâi: Jertfe şi ofrande, arderi de tot şi jertfe pentru păcat tu nu ai vrut, nici nu ţi-au plăcut , în timp ce toate erau aduse potrivit Legii, 9 El zice, după aceea: Iată, vin să fac voia Ta! şi, astfel, primele sunt desfiinţate ca să rămână în picioare următoarele. 10 Şi prin această voie suntem sfinţiţi noi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna.
11 Şi orice preot stă în fiecare zi să slujească şi aduce aceleaşi jertfe de nenumărate ori, dar ele nu pot niciodată să îndepărteze păcatele. 12 Iisus însă a adus o singură jertfă pentru păcate şi s-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. 13 Iar de-atunci, El aşteaptă ca vrăjmaşii să fie puşi la picioarele Lui, 14 pentru că, printr-o singură jertfă, i-a desăvârşit o dată pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.
15 Şi Duhul Sfânt ne aduce mărturie, căci, după ce spune:
16 Acesta este legământul pe care îl voi face cu ei
după zilele acelea, spune Domnul;
voi pune legile Mele în inima lor
şi le voi scrie în cugetul lor,
17 zice şi:
De păcatele şi de nelegiuirile lor
nu îmi voi mai aduce aminte niciodată.
18 – Iar unde a venit iertarea păcatelor, nu se mai aduce jertfă pentru păcat.
Îndemnuri la credinţă şi statornicie
19 De aceea, fraţilor, avem îndrăzneală să intrăm în locaşurile sfinte prin sângele lui Iisus, 20 căci ne-a deschis o cale nouă, vie, prin perdeaua despărţitoare care este trupul Său, 21 şi avem un mare preot peste toată casa lui Dumnezeu. 22 Să ne apropiem deci cu inimi sincere, în credinţă deplină, cu inimi stropite şi curăţite de conştiinţa relelor, cu trupul spălat cu apă curată. 23 Să păstrăm neclintiţi mărturisirea nădejdii, căci Cel ce a promis este credincios, 24 să ne încurajăm unul pe altul în dragoste şi în fapte bune, 25 fără să părăsim adunarea, cum e obiceiul unora, ci îndemnându-ne, cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua aceea se apropie.
26 Căci, dacă păcătuim voit, după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, 27 ci doar aşteptarea înfricoşătoare a judecăţii şi a focului aprins care îi va mistui pe cei care se împotrivesc. 28 Dacă cineva nesocotea legea lui Moise era dat la moarte fără milă, pe mărturia a doi sau trei oameni. 29 Cu cât credeţi că va fi mai aspră pedeapsa pe care o merită cel care-L calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi nesocoteşte sângele legământului ca pe ceva neînsemnat, deşi a fost sfinţit prin el, şi îşi bate joc de Duhul harului? 30 Căci noi Îl cunoaştem pe Cel ce a zis:
A Mea este răzbunarea,
Eu voi răsplăti!
Şi iarăşi:
Domnul va judeca poporul Său.
31 Este înfricoşător să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!
32 Aduceţi-vă aminte de zilele dintâi, când aţi fost luminaţi şi aţi răbdat lupte mari şi suferinţe, 33 când unii erau batjocoriţi şi ajunseseră un spectacol în suferinţa lor, în timp ce alţii i-au sprijinit pe cei de-abia scăpaţi cu viaţă; 34 cum aţi avut milă de cei închişi şi aţi întâmpinat cu bucurie luarea averilor voastre, ştiind că, de fapt, toţi aveţi averi mai bune, care nu pier! 35 Nu părăsiţi, aşadar, această îndrăzneală a voastră, care are o mare răsplată! 36 Aveţi nevoie de răbdare ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să primiţi făgăduinţa.
37 Doar puţin, încă foarte puţin
şi Cel ce vine va veni şi nu va întârzia!
38 Cel drept prin credinţă va fi viu,
iar dacă dă înapoi
sufletul Meu nu se va bucura de el!
39 Noi însă nu dăm înapoi ca să ne pierdem, ci avem credinţă ca să ne păstrăm sufletele.
Hristos și voia lui Dumnezeu
1 Căci legea, având umbra bunurilor viitoare, nu însăși icoana lucrurilor, nu poate niciodată prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an să desăvârșească pe cei ce se apropie. 2 Fiindcă n‐ar fi încetat ele oare să fie aduse, din pricină că închinătorii fiind curățiți odată n‐ar mai fi avut nicio cunoștință de vină de păcate? 3 Dar astfel în aceste jertfe este în fiecare an o aducere aminte de păcate. 4 Căci este cu neputință ca sângele de tauri și de țapi să ridice păcatele. 5 De aceea când intră în lume zice: N‐ai voit jertfă și dar, ci mi‐ai întocmit un trup; 6 nu ți‐au plăcut arderi de tot și jertfe pentru păcat. 7 Atunci am zis: Iată, eu vin (în sulul cărții este scris despre mine) ca să fac voia ta, Dumnezeule. 8 Zicând mai sus: N‐ai voit și nu ți‐au plăcut jertfe, daruri și arderi de tot și jertfe pentru păcat (care sunt aduse potrivit legii), 9 atunci a zis: Iată eu vin ca să fac voia ta. El desființează deci ce este întâi ca să statornicească ce este a doua oară. 10 Prin această „voie” am fost sfințiți noi prin darul trupului lui Isus Hristos odată pentru totdeauna. 11 Și într‐adevăr oricare preot stă în picioare în fiecare zi slujind și aducând de mai multe ori aceleași jertfe care nu pot niciodată să înlăture cu totul păcatele. 12 Acesta însă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, s‐a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, 13 așteptând de acum înainte până ce vrăjmașii săi vor fi puși așternut picioarelor sale. 14 Căci printr‐un singur dar a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. 15 Dar și Duhul Sfânt ne mărturisește: căci după ce a zis: 16 Acesta este legământul pe care‐l voi întocmi pentru ei, după acele zile, zice Domnul: dând legile mele în inimile lor, le voi scrie și pe gândul lor, adaugă : 17 Și nu‐mi voi mai aduce aminte de păcatele lor și de fărădelegile lor. 18 Unde este deci iertare a acestora, nu mai este dar pentru păcate.
Îndemn la încredere și tărie
19 Având deci, fraților, îndrăzneală ca să intrăm în Sfânta sfintelor prin sângele lui Isus, 20 pe calea cea nouă și vie pe care a deschis‐o pentru noi prin perdeauă, adică, prin carnea lui, 21 și având un mare preot peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu inimă adevărată, în deplină încredere de credință, fiindcă suntem curățiți în inimile noastre de un cuget rău și fiindcă suntem scăldați cu trupul în apă curată: 23 să ținem cu tărie mărturisirea nădejdii noastre neclintită, căci cel ce a făgăduit este credincios . 24 Și să luăm aminte unii asupra altora, să ne întărâtăm la iubire și fapte bune, 25 nepărăsind strângerea noastră laolaltă, după cum au unii obiceiul, ci îndemnându‐ne unii pe alții , și cu atât mai mult cu cât vedeți apropiindu‐se ziua. 26 Căci dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate, 27 ci o înfricoșătoare așteptare a judecății și iuțimea focului care va mistui pe potrivnici. 28 Cine a disprețuit legea lui Moise moare fără milă pe temeiul a doi sau trei martori . 29 De cât mai rea pedeapsă vi se pare că va fi învrednicit cel ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit de rând sângele legământului, prin care fusese sfințit, și care a batjocorit pe Duhul harului? 30 Căci știm pe cel ce a zis: A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti. Și iarăși: Domnul va judeca pe poporul său. 31 Înfricoșător este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu.
Lupta de la început a cititorilor
32 Aduceți‐vă dar aminte de zilele de mai înainte, în care, după ce ați fost luminați , ați răbdat o mare luptă de suferințe, 33 fie că ați fost puși spre priveliște prin mustrări și necazuri, fie că v‐ați făcut părtași ai celor ce se aflau astfel. 34 Căci ați suferit împreună cu cei închiși și ați primit cu bucurie răpirea averilor voasțre, cunoscând că aveți pentru voi o avere mai bună și care rămâne. 35 Deci nu dați la o parte îndrăzneala voastră care are o mare răsplătire. 36 Căci aveți trebuință de răbdare ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să luați cu voi făgăduința. 37 Căci încă puțin, foarte puțin, cel ce vine va veni și nu va întârzia; 38 Dar dreptul meu va trăi din credință și dacă dă înapoi, sufletul meu n‐are plăcere în el. 39 Dar noi nu suntem ai dării înapoi spre pieire, ci ai credinței , spre dobândirea sufletului.