Marele preot al noului legământ
1 Cel mai important lucru din cele spuse este că avem un astfel de mare preot, care stă la dreapta tronului măririi, în ceruri, 2 şi slujitor al celor sfinte şi al cortului celui adevărat, care a fost ridicat de Domnul, nu de vreun om. 3 Pentru că orice mare preot este pus să aducă daruri şi jertfe, de aceea trebuia ca şi marele nostru preot să aibă ceva de adus. 4 Dacă ar fi fost pe pământ, nici nu ar fi putut fi preot, pentru că aici erau deja cei ce aduc darurile după Lege. 5 Aceştia slujesc chipului şi umbrei celor cereşti, aşa cum i s-a spus lui Moise când a fost să ridice cortul: Vezi , i s-a zis, să faci totul după modelul care ţi s-a arătat pe munte! 6 Acum, însă, El a dobândit o slujire mai bună, pentru că este mijlocitorul unui legământ mai bun, care se întemeiază pe făgăduinţe mai bune.
7 Dacă legământul dintâi ar fi fost desăvârşit, atunci nu s-ar fi lăsat loc pentru un al doilea legământ. 8 Căci Dumnezeu îi mustră şi le zice:
Iată vin zile, zice Domnul,
când voi încheia un nou legământ
cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda,
9 nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor
când i-am luat de mână şi i-am scos afară din ţara Egiptului.
Pentru că ei nu au rămas în legământul meu,
nici Eu nu m-am mai îngrijit de ei, zice Domnul.
10 Acesta este legământul
pe care îl voi încheia cu casa lui Israel
după zilele acelea, spune Domnul:
Voi pune legile Mele în cugetul lor
şi le voi scrie în inima lor.
Eu voi fi Dumnezeul lor
şi ei vor fi poporul Meu.
11 Şi nimeni nu-l va mai învăţa pe aproapele său
sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte-L pe Domnul!”
căci toţi Mă vor cunoaşte,
de la cel mai mic
la cel mai mare dintre ei.
12 Pentru că Mă voi purta cu milă faţă de nedreptăţile lor
şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor.
13 Iar când zice nou , legământul dintâi devine vechi; iar ceea ce este vechi şi îmbătrânit este gata să piară.
Isus și noul legământ
1 Iar ca vârf la cele ce zicem: noi avem un astfel de mare preot, care s‐a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măreției în ceruri, 2 ca slujitor al locurilor sfinte și al cortului adevărat pe care l‐a înfipt Domnul, nu omul. 3 Căci orice mare preot este pus ca să aducă daruri și jertfe; de aceea era de neapărată trebuință ca și acest mare preot să fi avut ceva ce să aducă. 4 Deci dacă ar fi pe pământ, nici n‐ar fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile potrivit legii, 5 care slujesc unei închipuituri și unei umbre a celor cerești, după cum a fost înștiințat Moise de Dumnezeu , când avea să facă cortul; căci: Vezi , zice, să faci toate potrivit pildei ce ți‐a fost arătată pe munte. 6 Acum însă Hristos a dobândit o slujbă cu atât mai deosebită cu cât este și mijlocitor al unui legământ mai bun, care este legiuit pe temeiul unor făgăduințe mai bune.
Pieirea vechiului legământ
7 Căci dacă cel dintâi legământ ar fi fost desăvârșit, nu s‐ar fi căutat loc pentru un al doilea. 8 Căci mustrându‐i zice: Iată vin zile, zice Domnul, și voi săvârși un nou legământ pentru casa lui Israel și pentru casa lui Iuda; 9 nu după legământul pe care l‐am făcut cu părinții lor în ziua când i‐am apucat de mână ca să‐i scot din țara Egiptului, pentru că n‐au stăruit în legământul meu și mie nu mi‐a păsat de ei, zice Domnul. 10 Pentru că acesta este legământul pe care‐l voi încheia cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile mele în gândul lor și le voi scrie și pe inima lor și le voi fi Dumnezeu și ei îmi vor fi popor. 11 Și nu vor mai învăța fiecare pe concetățeanul său și fiecare pe fratele său zicând: Cunoaște pe Domnul! pentru că toți mă vor cunoaște de la mic până la mare dintre ei. 12 Pentru că voi fi milostiv cu nedreptățile lor și nu‐mi voi mai aduce deloc aminte de păcatele lor și de fărădelegile lor. 13 Prin aceea că zice un „Nou legământ” , a învechit pe cel dintâi; iar ce este învechit și îmbătrânit este aproape de pieire.