Templul pământesc şi templul ceresc
1 Legământul dintâi avea rânduieli pentru slujbe şi un locaş sfânt pământesc. 2 Astfel, s-a ridicat o primă încăpere numită Sfânta unde erau sfeşnicul, masa şi pâinile puse înaintea lui Dumnezeu. 3 Dincolo de ea, după cea de-a doua perdea, venea încăperea numită Sfânta Sfintelor . 4 Acolo erau cădelniţa de aur şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur, unde se aflau vasul de aur cu mană şi toiagul lui Aaron, care dăduse vlăstari, şi tablele legământului. 5 Deasupra chivotului erau heruvimii slavei care adumbreau capacul numit ispăşire . Nu putem vorbi însă, acum, cu de-amănuntul despre acestea.
6 Astfel fiind aşezate toate, preoţii intrau mereu în încăperea dintâi, săvârşind slujbele; 7 în cea de-a doua încăpere însă, intra numai marele preot doar o dată pe an, iar atunci venea cu sângele jertfei adus pentru sine şi pentru păcatele din neştiinţă ale poporului. 8 Prin acestea Duhul Sfânt arată că drumul către Sfânta Sfintelor nu fusese încă descoperit atâta timp cât încă mai stă în picioare prima încăpere. 9 Aceasta este o pildă pentru timpul de acum, potrivit căreia darurile şi jertfele aduse nu pot desăvârşi pe cel ce se închină, în conştiinţa lui. 10 Ele erau doar nişte rânduieli privitoare la trup, legate de mâncăruri, băuturi şi diferite spălări, şi toate ţin până la vremea îndreptării lucrurilor.
11 Hristos, însă, ca mare preot al bunurilor ce aveau să vină, a trecut prin cortul mai mare şi desăvârşit care nu este făcut de oameni, adică nu face parte din creaţia aceasta, 12 şi a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sângele ţapilor şi al viţeilor, ci cu însuşi sângele Său, dobândind o răscumpărare veşnică. 13 Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa unei vaci, stropite peste cei întinaţi, îi sfinţesc şi le dau curăţirea trupului, 14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care a fost adus prin Duhul cel veşnic ca jertfă fără pată lui Dumnezeu, ne va curăţi conştiinţa de faptele moarte ca să slujim Dumnezeului celui Viu!
15 Şi prin aceasta El este mijlocitorul unui testament nou, aşa încât cei chemaţi să primească făgăduinţa moştenirii veşnice, întrucât moartea Lui răscumpără păcatele făcute sub primul testament. 16 Iar unde este un testament, cel ce l-a făcut trebuie să moară neapărat, 17 pentru că testamentul este confirmat doar după moarte şi nu poate avea niciodată putere atât timp cât cel ce l-a făcut încă trăieşte. 18 Astfel, nici primul legământ nu a fost încheiat fără vărsarea sângelui. 19 Căci Moise, după ce a sfârşit de spus toate poruncile Legii, a luat în faţa întregului popor sângele viţeilor şi al ţapilor, cu apă, lână roşie şi isop, şi a stropit cartea şi întregul popor cu el. 20 Apoi le-a zis: Acesta este sângele legământului, al legământului pe care l-a poruncit Dumnezeu pentru voi. 21 Şi în acelaşi fel a stropit cu sânge cortul şi toate vasele de slujbă. 22 Şi aproape toate lucrurile sunt curăţite cu sânge, potrivit Legii, căci fără vărsare de sânge nu este iertare.
Păcatul este înlăturat de moartea lui Hristos
23 Aşadar, dacă chipurile celor din ceruri au fost curăţite prin astfel de mijloace, trebuia ca cele cereşti însele să fie curăţite prin jertfe mai bune decât cele dintâi. 24 Căci Hristos nu a intrat în cele sfinte făcute de mâini omeneşti, chipul celor adevărate, ci chiar în cer, ca să se înfăţişeze acum pentru noi înaintea lui Dumnezeu. 25 Şi nu a intrat să se aducă pe Sine jertfă de mai multe ori, cum intră an de an marele preot în Sfânta Sfintelor, cu un sânge care nu este al lui, 26 căci, atunci, ar fi trebuit să pătimească de multe ori de la crearea lumii; acum, însă, El s-a arătat o singură dată, la împlinirea veacurilor, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. 27 Şi, după cum este dat oamenilor să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, 28 la fel şi Hristos, s-a adus pe Sine o singură dată pentru cei mulţi ca să le îndepărteze păcatele; iar a doua oară, fără legătură cu păcatul, se va arăta celor care Îl aşteaptă să îi mântuiască.
Zugrăvirea vechiului cort
1 Deci și cel dintâi legământ avea întocmiri pentru slujba dumnezeiască și pentru sfântul locaș din lumea aceasta. 2 Căci a fost întocmit un cort , cel dintâi, care se numește Sfânta, în care era sfeșnicul și masa și punerea înainte a pâinilor; 3 iar după perdeaua a doua, cortul care se numește Sfânta sfintelor, 4 având tămâietoarea de aur și chivotul legământului ferecat peste tot cu aur, în care era un vas de aur care avea mana, și toiagul lui Aaron , care odrăslise și tablele legământului. 5 Iar deasupra lui heruvimii slavei umbrind scaunul îndurării; despre acestea nu este acum de vorbit cu de‐amănuntul. 6 Și acestea fiind întocmite astfel, preoții intră totdeauna în întâiul cort, săvârșind slujbele dumnezeiești, 7 iar în al doilea, numai marele preot, o dată pe an, nu fără sânge, pe care‐l aduce pentru sine și pentru greșelile din neștiință ale poporului. 8 Duhul Sfânt învederând aceasta că nu era încă arătată calea Sfintei sfintelor câtă vreme își mai are locul său întâiul cort, 9 care este o asemănare față de vremea de acum, în care se aduc daruri și jertfe care nu pot desăvârși în ce privește cugetul pe cel ce face slujba dumnezeiască, 10 slujbă care stă numai în mâncări și băuturi și felurite spălări, întocmiri ale cărnii, puse până la o vreme de îndreptare.
Hristos și jertfa lui
11 Dar Hristos venit ca mare preot al bunurilor viitoare, prin cortul mai mare și mai desăvârșit, nu făcut de mână, adică nu din aceeași zidire, 12 nici cu sânge de țapi și viței, ci cu sângele său însuși, a intrat odată pentru totdeauna în Sfânta sfintelor, după ce a dobândit o răscumpărare veșnică . 13 Căci dacă sângele de țapi și de tauri și cenușa unei junci cu care se stropește peste cei întinați sfințește pentru curățirea cărnii, 14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul cel veșnic s‐a adus pe sine însuși fără cusur lui Dumnezeu, va curăți cugetul vostru de faptele moarte ca să slujiți Dumnezeului celui viu? 15 Și pentru aceasta el este mijlocitor al unui legământ nou, încât prin aceea că s‐a făcut o moarte pentru răscumpărarea de abaterile de sub întâiul legământ, cei ce au fost chemați să capete făgăduința moștenirii veșnice. 16 Căci unde este un testament, este de neapărată trebuință ca să fie adusă moartea celui ce l‐a făcut. 17 Pentru că un testament are putere la cei morți, fiindcă niciodată n‐are tărie când trăiește cel ce l‐a făcut. 18 De aceea nici întâiul legământ n‐a fost început fără sânge. 19 Căci, după ce fiecare poruncă, potrivit legii, a fost rostită de Moise către tot poporul, după ce a luat sângele vițeilor și al țapilor, cu apă și lână stacojie și isop, a stropit atât cartea însăși cât și pe tot poporul, 20 zicând: Acesta este sângele legământului pe care vi l‐a poruncit Dumnezeu. 21 Și a stropit de asemenea cu sânge cortul și toate vasele pentru slujba dumnezeiască. 22 Și aproape toate sunt curățite prin sânge potrivit legii, și fără vărsare de sânge nu este iertare. 23 Deci era într‐adevăr de neapărată trebuință ca închipuirile celor ce sunt în ceruri să fie curățite prin acestea, iar înseși cele cerești prin jertfe mai bune decât acestea. 24 Căci Hristosul a intrat nu într‐o Sfânta sfintelor făcută de mâini, icoană a celor adevărate, ci chiar în cer, ca să se înfățișeze acum pentru noi înaintea feței lui Dumnezeu; 25 nici ca să se aducă de mai multe ori jertfă pe sine însuși, după cum marele preot intră în Sfânta sfintelor în fiecare an, cu sânge străin; 26 fiindcă altfel trebuia să fi pătimit de mai multe ori de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârșitul veacurilor, s‐a arătat o dată pentru desființarea păcatului prin jertfa sa. 27 Și întrucât este hotărât oamenilor să moară o dată, iar după aceea vine judecata, 28 astfel și Hristosul , fiind adus o dată ca să poarte păcatele multora , se va arăta a doua oară, deosebit de păcat, spre mântuire celor ce îl așteaptă.