Salutări
1 Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, către cele douăsprezece seminţii răspândite în lume: Bucuraţi-vă!
Încurajare la credinţă şi înţelepciune
2 Să consideraţi drept o mare bucurie, fraţii mei, când vin peste voi diferite încercări, 3 ştiind că din încercarea credinţei voastre se naşte răbdarea, 4 iar răbdarea trebuie să ajungă la desăvârşire în voi, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără a vă lipsi ceva. 5 Dacă cineva dintre voi este lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, cel ce dă tuturor cu dărnicie, fără să reproşeze ceva, şi i se va da. 6 Dar să ceară cu credinţă, fără a se îndoi de nimic, pentru că cel care se îndoieşte este asemenea valului mării, clătinat de vânt şi tras încoace şi încolo. 7 Omul acela să nu creadă că va primi ceva de la Domnul, 8 căci este om cu sufletul împărţit, nestatornic în toate căile lui.
Săracii şi bogaţii
9 Fratele sărac să se laude cu înălţimea la care îl duce Dumnezeu, 10 iar cel bogat să se laude cu nimicnicia lui, pentru că va trece ca floarea ierbii. 11 Căci a răsărit soarele cu văpaia lui şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi podoaba feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în drumurile sale.
Despre încercări
12 Fericit este omul care îndură ispita, pentru că, fiind încercat, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. 13 Nimeni, atunci când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!” fiindcă Dumnezeu nu este ispitit de cele rele şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni; 14 ci fiecare se ispiteşte singur, fiind târât şi momit chiar de pofta sa; 15 apoi pofta, după ce a zămislit, naşte păcatul, iar păcatul, după ce e înfăptuit, aduce pe lume moarte.
16 Nu vă înşelaţi, fraţii mei iubiţi! 17 Toată dăruirea cea bună şi orice dar desăvârşit sunt de sus şi se coboară de la Părintele luminilor, în care nu este schimbare, nici măcar umbră de schimbare. 18 El, după voia Sa, ne-a născut prin cuvântul adevărului ca să fim primul rod al făpturilor Lui.
Auzirea şi împlinirea cuvântului
19 Înţelegeţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie gata să asculte şi să nu se grăbească să vorbească sau să se mânie, 20 pentru că mânia omului nu înfăptuieşte dreptatea lui Dumnezeu. 21 De-aceea, lăsând deoparte orice murdărie şi revărsare a răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele. 22 Împliniţi cuvântul, nu fiţi numai ascultători ai lui, înşelându-vă singuri. 23 Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului şi nu-l împlineşte, se aseamănă omului care îşi priveşte chipul în oglindă; 24 s-a privit, a plecat şi-ndată a uitat cum era. 25 Dar cine a privit spre legea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu numai un ascultător care uită, ci un împlinitor al ei cu fapta, acesta va fi fericit în ceea ce va face. 26 Dacă i se pare cuiva că este evlavios, dar nu-şi înfrânează limba, îşi înşeală inima, evlavia lui este zadarnică. 27 Evlavia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este aceasta: să ai grijă de orfani şi de văduve în necazul lor şi să te păzeşti nepătat de lume.
1 Iacov , rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, celor douăsprezece seminții care sunt în împrăștiere, vă dorește bucurie.
Încercările
2 Frații mei , socotiți mare bucurie când veți cădea în felurite ispite, 3 știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. 4 Dar răbdarea să‐și aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, neavând lipsă de nimic. 5 Iar dacă cineva dintre voi are lipsă de înțelepciune, să ceară de la Dumnezeu care dă tuturor cu dărnicie și nu înfruntă, și i se va da. 6 Dar să ceară cu credință, neîndoindu‐se de nimic; căci cine se îndoiește, seamănă cu valul mării mișcat de vânt și aruncat încoace și încolo. 7 Căci să nu socotească acel om că va lua ceva de la Domnul; 8 este un bărbat îndoielnic, nestatornic în toate căile sale.
Bogatul și omul de jos
9 Iar fratele cel smerit să se laude în înălțarea lui, 10 și bogatul în smerirea lui, pentru că va trece ca o floare a ierbii. 11 Căci a răsărit soarele cu arșița sa și a uscat iarba, și floarea ei a căzut și podoaba feței ei a pierit: așa și bogatul se va vesteji în umbletele sale. 12 Fericit este omul care rabdă ispita, pentru că după ce va fi găsit bun, va lua cununa vieții pe care a făgăduit‐o Domnul celor ce‐l iubesc.
Dumnezeu nu ispitește
13 Nimeni când este ispitit să nu zică: Sunt ispitit de Dumnezeu. Căci Dumnezeu este neispitit de rele și el nu ispitește pe nimeni. 14 Dar fiecare este ispitit, fiind tras și momit de pofta sa. 15 Apoi pofta , după ce a zămislit, naște păcat; iar păcatul, odată săvârșit, naște moarte.
Împlinirea cuvântului
16 Nu vă rătăciți, frații mei iubiți. 17 Orice dare bună și orice dar desăvârșit se pogoară de sus de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare. 18 El , de bunăvoia sa, ne‐a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim o pârgă a făpturilor sale. 19 Să știți, frații mei iubiți: orice om să fie ager la auzire, încet la vorbire, încet la mânie : 20 căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21 De aceea, lepădând orice murdărie și revărsare de răutate, primiți cu blândețe cuvântul sădit, care poate să vă mântuiască sufletele. 22 Fiți dar împlinitori ai cuvântului și nu numai auzitori, înșelându‐vă pe voi înșivă. 23 Pentru că dacă cineva este auzitor al cuvântului și nu împlinitor, el seamănă cu un bărbat care își privește în oglindă fața sa din naștere; 24 căci s‐a privit pe sine și a plecat și a uitat îndată ce fel de om era. 25 Cine s‐a uitat însă de aproape în legea desăvârșită, aceea a slobozeniei, și a stăruit în ea , nefăcându‐se un auzitor uituc, ci un făcător cu fapta, acesta va fi fericit în facerea lui. 26 Dacă i se pare cuiva că este religios în timp ce nu‐și ține limba în frâu, ci își amăgește inima, religia acestui om este deșartă. 27 Religia curată și fără pată la Dumnezeu și Tatăl este aceasta: a cerceta pe orfani și pe văduve în necazul lor și a se păzi pe sine însuși neîntinat de lume.