Înfrânarea limbii
1 Fraţii mei, să nu deveniţi mulţi dintre voi învăţători, ştiind că noi, învăţătorii, vom fi judecaţi mai aspru; 2 căci toţi greşim în multe. Iar dacă cineva nu greşeşte în cuvânt, acesta este om desăvârşit, care are putere să-şi ţină în frâu şi tot trupul. 3 Nu punem noi zăbală în gura cailor ca să ni-i supunem şi astfel le conducem tot trupul? 4 Iată şi corăbiile, cât sunt ele de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi conduse de o cârmă foarte mică unde vrea cârmaciul. 5 La fel şi limba: cât de mică este şi cu ce lucruri mari se făleşte! Iată un foc mic ce pădure mare aprinde! 6 Şi limba este un foc, lume a nelegiuirii. Ea stă între mădularele noastre, întinează tot trupul şi aprinde viaţa în tot cursul ei, fiind aprinsă de focul gheenei. 7 Toată firea fiarelor şi a păsărilor, a celor ce se târăsc pe pământ şi a vietăţilor din mare este domolită şi a fost domolită de firea omenească, 8 dar limba, răul fără astâmpăr, nimeni dintre oameni n-a putut-o domoli; ea este plină de venin aducător de moarte. 9 Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul, pe Tatăl, şi cu ea îi blestemăm pe oameni, pe cei făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu; 10 din aceeaşi gură iese binecuvântare şi blestem. Fraţii mei, nu trebuie să se întâmple aşa! 11 Scoate cumva izvorul din aceeaşi vână şi apa dulce şi apa amară? 12 Poate oare smochinul, fraţilor, să facă măsline sau viţa de vie smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.
Înţelepciunea cerească şi cea pământească
13 Cine este înţelept şi priceput între voi? Acela să-şi arate faptele din purtarea lui cea bună, în blândeţea care vine din înţelepciune. 14 Iar dacă inima voastră e plină de invidie amară şi ambiţii egoiste, nu vă mai lăudaţi atâta şi nu mai minţiţi împotriva adevărului. 15 Aceasta nu este înţelepciunea care vine de sus, ci este înţelepciunea pământească, omenească, a Diavolului. 16 Căci unde există invidie şi ambiţie egoistă, acolo e dezordine şi e orice lucru rău. 17 Iar înţelepciunea de sus este mai întâi de toate curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, nepărtinitoare, neprefăcută. 18 Şi rodul dreptăţii se seamănă în pace prin cei ce fac pace.
Cumpătarea în vorbire
1 Nu fiți mulți învățători, frații mei, știind că vom lua mai mare judecată. 2 Căci toți ne poticnim în multe feluri. Dacă nu se poticnește cineva în cuvânt, acesta este un bărbat desăvârșit, în stare să înfrâneze și tot trupul. 3 Iar dacă punem frânele în gurile cailor ca să ni‐i supunem, ducem după noi și tot trupul lor. 4 Iată chiar corăbiile, deși sunt așa de mari și mânate de vânturi iuți, sunt duse de o cârmă foarte mică încotro voiește pornirea celui ce le cârmuește. 5 Așa și limba , este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari . Iată un mic foc ce mare pădure aprinde! 6 Și limba este un foc: lumea nedreptății! Limba este așezată între mădularele noastre, ea mânjește tot trupul și aprinde cu flacără roata nașterii și este aprinsă cu flacări de gheenă. 7 Căci orice fire de fiare și păsări, de târâtoare și de viețuitoare de mare este domolită și a fost domolită de firea omenească, 8 dar limba nimeni dintre oameni nu poate s‐o domolească; este un rău fără odihnă, este plină de otravă aducătoare de moarte. 9 Cu ea binecuvântăm pe Domnul și Tatăl și cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10 Din aceeași gură iese binecuvântare și blestem. Nu trebuie, frații mei, ca acestea să fie așa. 11 Nu cumva izvorul aruncă din aceeași deschizătură dulce și amară? 12 Oare poate, frații mei, un smochin să facă măsline sau o viță smochine? Nici apa sărată nu poate face apă dulce.
Înțelepciunea care vine de sus
13 Cine este înțelept și înțelegător între voi? Să‐și arate din purtarea bună faptele lui cu blândețe de înțelepciune. 14 Iar dacă aveți gelozie amară și duh de partidă în inima voastră, nu vă făliți și nu mințiți împotriva adevărului. 15 Această înțelepciune nu vine de sus ci este pământească, sufletească, drăcească. 16 Căci unde este gelozie și duh de partidă, acolo este neorânduială și orice luptă rea. 17 Dar înțelepciunea de sus este mai întâi curată, apoi pașnică, învoitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, neîndoielnică, fără fățărnicie . 18 Și rodul dreptății este semănat în pace de cei ce fac pace.