Moartea şi învierea lui Lazăr
1 Era un bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. 2 Maria era cea care Îl unsese cu mir pe Domnul şi Îi ştersese picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 De aceea surorile au trimis la El, spunând: „Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav.” 4 Când a auzit, Iisus a spus: „Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea să fie preamărit Fiul lui Dumnezeu.” 5 Iisus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. 6 Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, Iisus a mai rămas două zile în locul unde era. 7 Abia apoi le-a zis ucenicilor: „Să mergem din nou în Iudeea.” 8 Ucenicii I-au spus: „Rabbi, adineauri Te căutau iudeii ca să Te ucidă cu pietre şi Te duci iar acolo?” 9 Iisus le-a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi. 10 Dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, fiindcă lumina nu este în el.” 11 A spus acestea şi apoi le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc.” 12 Ucenicii I-au spus: „Doamne, dacă a adormit, se va face bine.” 13 Iisus vorbise despre moartea Lui, dar ei au crezut că vorbeşte despre somn. 14 Atunci Iisus le-a spus limpede: „Lazăr a murit 15 şi Mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!” 16 Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu el!”
Iisus, învierea şi viaţa
17 Venind, Iisus l-a găsit pe Lazăr pus deja de patru zile în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. 19 Mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le aducă mângâiere pentru fratele lor. 20 Când Marta a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare, iar Maria stătea în casă. 21 Atunci Marta I-a zis lui Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit; 22 dar şi acum, ştiu că orice ai cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.” 23 Iisus i-a spus: „Fratele tău va învia.” 24 Marta I-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua din urmă.” 25 Iisus i-a spus: „Eu sunt Învierea şi Viaţa: cel care crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi 26 şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veci. Crezi aceasta?” 27 I-a spus: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume.”
Învierea lui Lazăr
28 După ce a zis aceasta, s-a dus să o cheme pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă.” 29 Ea, auzind, s-a sculat în grabă şi s-a dus la El. 30 Iisus nu intrase în sat, ci se afla tot în locul unde Îi ieşise Marta în întâmpinare. 31 Iar iudeii care erau cu Maria în casă şi o alinau, văzând că s-a sculat în grabă şi a ieşit, au mers după ea, crezând că a plecat la mormânt ca să plângă acolo. 32 Când Maria a ajuns acolo unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui şi I-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.” 33 Atunci Iisus, văzând-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul, s-a tulburat 34 şi a zis: „Unde l-aţi pus?” Ei I-au zis: „Doamne, vino şi vezi!” 35 Şi Iisus a plâns. 36 Aşadar iudeii spuneau: „Iată cât de mult îl iubea!” 37 Iar unii dintre ei au zis: „Oare acesta, care a deschis ochii orbului, nu putea să facă ceva să nu moară Lazăr?”
38 Atunci, suspinând iar în Sine, Iisus a mers la mormânt, care era o peşteră şi la intrare era pusă o piatră. 39 Iisus a spus: „Ridicaţi piatra!” Dar Marta, sora celui care murise, I-a spus: „Doamne, miroase deja, căci este de patru zile.” 40 Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” 41 Au luat deci piatra, iar Iisus şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. 42 Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am vorbit, ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.” 43 După ce a spus acestea, a strigat tare: „Lazăre, vino afară!” 44 Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi faţa înfăşurată într-un giulgiu. Iisus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”
Complotul pentru omorârea lui Iisus
45 Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut, au crezut în El. 46 Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce a făcut Iisus. 47 Atunci marii preoţi şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: „Ce ne facem? Omul acesta face multe semne! 48 Dacă Îl lăsăm, vor crede toţi în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul şi poporul.” 49 Unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în acel an, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic, 50 nici nu vă gândiţi că vă e de folos să piară un singur om pentru popor şi să nu piară tot poporul.” 51 Dar acest lucru nu l-a spus de la sine însuşi, ci, fiind mare preot în acel an, a profeţit că Iisus avea să moară pentru popor, 52 şi nu numai pentru popor, ci şi ca să-i adune laolaltă pe copiii risipiţi ai lui Dumnezeu. 53 Aşadar, din ziua aceea s-au hotărât să-L ucidă. 54 De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim, şi stătea acolo cu ucenicii Lui.
55 Şi se apropia Paştele iudeilor şi mulţi din ţară au urcat la Ierusalim înainte de Paşte, ca să se curăţească. 56 Îl căutau pe Iisus şi vorbeau între ei stând în Templu: „Ce credeţi? Oare nu va veni la sărbătoare?” 57 Iar marii preoţi şi fariseii dăduseră porunci ca, dacă ştie cineva unde este, să le dea de ştire, ca să Îl prindă.
Învierea lui Lazăr
1 Și era un oarecare om bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei și al Martei, sora ei. 2 Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și i‐a șters picioarele cu părul ei, al cărui frate Lazăr era bolnav. 3 Deci surorile au trimis la el zicând: Doamne, iată, acela pe care‐l iubești este bolnav. 4 Și când a auzit Isus, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea. 5 Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6 Deci după ce a auzit că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul unde era. 7 Apoi după aceasta zice ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea. 8 Ucenicii îi zic: Rabi, acum căutau să te omoare cu pietre iudeii și iar te duci acolo? 9 Isus a răspuns: Oare nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticnește, căci vede lumina lumii acesteia. 10 Dar dacă umblă cineva noaptea, se poticnește căci lumina nu este în el. 11 A zis acestea și după aceea le zice: Lazăr, prietenul nostru, a adormit ; dar mă duc ca să‐l deștept din somn. 12 Ucenicii deci i‐au zis: Doamne, dacă a adormit, va fi scăpat. 13 Dar Isus vorbise despre moartea lui și ei au socotit că vorbește despre adormirea somnului. 14 Atunci Isus deci le‐a spus pe față: Lazăr a murit. 15 Și mă bucur pentru voi că nu eram acolo ca să credeți; să mergem deci la el. 16 Deci Toma, care se zice Geamăn, a zis celor ce erau ucenici împreună cu el: Să mergem și noi ca să murim cu el. 17 Când a venit deci Isus, l‐a aflat fiind de patru zile în mormânt. 18 Și Betania era aproape de Ierusalim ca la cincisprezece stadii. 19 Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru fratele lor. 20 Deci Marta, îndată ce a auzit că vine Isus, i‐a ieșit înainte, iar Maria ședea jos în casă. 21 Și Marta a zis către Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, n‐ar fi murit fratele meu. 22 Și chiar acum știu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, îți va da Dumnezeu. 23 Isus îi zice: Fratele tău va învia. 24 Marta îi zice: Știu că va învia la înviere, în ziua de apoi. 25 Isus i‐a zis: Eu sunt învierea și viața . Cine crede în mine va trăi chiar dacă va muri. 26 Și oricine care trăiește și crede în mine, nu va muri în veac; crezi aceasta? 27 Ea îi zice: Da, Doamne; eu am crezut că tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, cel ce vine în lume. 28 Și când a zis aceasta, a plecat și a chemat pe Maria, sora ei, spunând în ascuns: Învățătorul este aici și te cheamă. 29 Iar aceea îndată ce a auzit, se scoală în grabă și vine la el. 30 (Și Isus încă nu venise în sat, ci era încă în locul unde îi ieșise Marta înainte). 31 Deci iudeii , care erau cu ea în casă și o mângâiau, când au văzut că Maria s‐a sculat în grabă și a ieșit, au urmat‐o socotind că se duce la mormânt ca să plângă acolo. 32 Maria deci îndată ce a venit unde era Isus și l‐a văzut, i‐a căzut la picioare zicându‐i: Doamne , dacă ai fi fost aici, nu mi‐ar fi murit fratele. 33 Isus deci, când a văzut‐o plângând și pe iudeii care veniseră împreună cu ea, plângând, a gemut în duhul său și s‐a tulburat 34 și a zis: Unde l‐ați pus? Ei îi zic: Doamne, vino și vezi. 35 Isus a lăcrimat . 36 Deci iudeii ziceau: Iată cum îl iubea! 37 Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea oare acesta, care a deschis ochii orbului, să facă și pe acesta să nu moară? 38 Isus deci gemând iarăși în sine, vine la mormânt; și era o peșteră și era pusă o piatră peste ea. 39 Isus zice: Ridicați piatra. Marta, sora celui mort, îi zice: Doamne, acum miroase rău, căci este a patra zi. 40 Isus îi zice: Nu ți‐am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu? 41 Au ridicat deci piatra. Iar Isus a ridicat ochii în sus și a zis: Tată, îți mulțumesc că m‐ai ascultat. 42 Și eu știam că totdeauna mă asculți; dar am zis pentru gloata ce stă împrejur ca să creadă că tu m‐ai trimis. 43 Și când a zis acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! 44 Mortul a ieșit legat la picioare și mâini cu fâșii de pânză și fața lui era înfășurată cu un ștergar. Isus le zice: Deslegați‐l și lăsați‐l să se ducă. 45 Mulți deci dintre iudei, care au venit la Maria și au văzut ce făcuse, au crezut în el.
Sinedriul hotărăște să‐l omoare
46 Iar unii dintre ei au plecat la farisei și le‐au spus cele ce făcuse Isus. 47 Deci mai marii preoților și fariseii au adunat sinedriul și ziceau: Ce facem, căci omul acesta face multe semne? 48 Dacă îl lăsăm așa, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua și locul și neamul. 49 Iar unul oarecare din ei, Caiafa , fiind mare preot în anul acela, le‐a zis: Voi nu știți nimic, 50 nici nu cumpăniți cu mintea că vă este de folos ca să moară un singur om pentru popor și să nu piară tot neamul. 51 Și aceasta n‐a zis‐o de la sine însuși, ci fiind mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam 52 și nu numai pentru neam, ci și ca să adune într‐una pe copiii lui Dumnezeu cei împrăștiați. 53 Din ziua aceea deci s‐au sfătuit ca să‐l omoare. 54 Isus deci nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul aproape de pustie, într‐o cetate numită Efraim , și acolo rămânea cu ucenicii.
Isus așteptat la Ierusalim
55 Și Paștile iudeilor erau aproape și mulți de la țară s‐au suit la Ierusalim mai înainte de Paști ca să se curățească. 56 Căutau deci pe Isus și vorbeau unii cu alții stând în Templu: Ce vi se pare? Că n‐are să vină nicidecum la sărbătoare? 57 Și mai marii preoților și fariseii dăduseră porunci că, dacă știe cineva unde este, să arate, ca să‐l prindă.