1 V-am spus aceste lucruri ca să nu vă poticniţi. 2 Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar va veni ceasul în care oricine vă va ucide va crede că aduce jertfă lui Dumnezeu. 3 Şi vor face aşa pentru că nu L-au cunoscut pe Tatăl, nici pe Mine. 4 V-am spus acestea pentru ca atunci când va veni ceasul lor să vă amintiţi că Eu v-am spus.
Lucrarea Duhului Sfânt
Nu vi le-am spus de la început pentru că eram cu voi. 5 Însă acum Mă duc la cel care M-a trimis şi nimeni dintre voi nu Mă întreabă: Unde Te duci? 6 Dar fiindcă v-am spus aceste lucruri, tristeţea v-a umplut inima. 7 Dar Eu vă spun adevărul: vă e de folos ca Eu să plec, fiindcă, dacă nu plec, Mângâietorul nu va veni la voi. Iar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. 8 Iar când va veni El, va da pe faţă lumea în ce priveşte păcatul, dreptatea şi judecata: 9 în ce priveşte păcatul, pentru că ei nu cred în Mine; 10 în ce priveşte dreptatea, pentru că merg la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea; 11 în ce priveşte judecata, pentru că stăpânul lumii acesteia a fost judecat.
12 Mai am multe să vă spun, dar nu le puteţi purta acum. 13 Dar când va veni El, Duhul Adevărului, El vă va călăuzi spre tot adevărul, fiindcă nu va vorbi de la Sine Însuşi, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va vesti lucrurile viitoare. 14 El Mă va preamări, pentru că va lua din ceea ce este al Meu şi vă va vesti. 15 Toate câte le are Tatăl sunt ale Mele; de aceea v-am spus că va lua din ceea ce este al Meu şi vă va vesti.
Vestirea învierii
16 Încă puţin timp şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea.” 17 Unii dintre ucenici au zis între ei: „Ce înseamnă când ne spune: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea… şi apoi: Iarăşi puţin şi Mă veţi vedea… şi: Mă duc la Tatăl?” 18 Spuneau deci: „Ce înseamnă când zice: încă puţin? Nu ştim ce vrea să spună!” 19 Iisus a ştiut că voiau să-L întrebe şi le-a spus: „Vă întrebaţi între voi pentru că v-am spus: Încă puţin şi nu Mă veţi mai vedea, iar apoi încă puţin şi Mă veţi vedea iar? 20 Adevărat, adevărat vă spun: voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21 Femeia când naşte, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce naşte pruncul nu-şi mai aminteşte suferinţa, de bucurie că s-a născut un om pe lume. 22 Şi acum voi vă veţi întrista, dar iarăşi vă voi vedea şi inima voastră se va bucura şi nimeni nu vă va lua bucuria. 23 Iar în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic. Adevărat, adevărat vă spun: dacă veţi cere ceva de la Tatăl în Numele Meu, vă va da. 24 Până acum nu aţi cerut nimic în Numele Meu. Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25 V-am spus aceste lucruri în pilde, dar vine ceasul când nu voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vesti deschis despre Tatăl. 26 În ziua aceea veţi cere în Numele Meu; şi nu vă zic că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi, 27 pentru că Însuşi Tatăl vă iubeşte pentru că voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că Eu am ieşit de la Dumnezeu. 28 Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume. Iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl.” 29 Ucenicii au spus: „Iată, acum spui deschis şi nu mai vorbeşti în pilde. 30 Acum ştim că Tu ştii totul şi nu ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.” 31 Iisus le-a răspuns: „Acum credeţi? 32 Iată vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi împrăştiaţi fiecare la ale sale şi Mă veţi lăsa singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. 33 V-am spus acestea ca să aveţi pace în Mine. În lume aveţi suferinţe, dar îndrăzniţi: Eu am învins lumea.”
Prigonirea ucenicilor
1 V‐am vorbit acestea ca să nu vă poticniți. 2 Vă vor da afară din sinagogă; da, vine un ceas când oricine vă omoară să i se pară că aduce jertfă lui Dumnezeu. 3 Și acestea le vor face pentru că n‐au cunoscut pe Tatăl, nici pe mine. 4 Ci v‐am vorbit acestea ca să vă aduceți aminte de ele când va veni ceasul lor, că v‐am spus. Și nu v‐am spus de la început acestea, pentru că eram cu voi.
Lucrarea Mângâietorului
5 Dar acum mă duc la cel ce m‐a trimis și nimeni din voi nu mă întreabă: Unde te duci? 6 Ci pentru că v‐am vorbit acestea, întristarea v‐a umplut inima. 7 Dar eu vă spun adevărul, este bine pentru voi ca să mă duc. Căci dacă nu mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; iar dacă mă voi duce, îl voi trimite la voi. 8 Și când va veni el, va încredința lumea de păcat și de dreptate și de judecată. 9 De păcat fiindcă ei nu cred în mine. 10 De dreptate , fiindcă mă duc la Tatăl și nu mă mai vedeți. 11 De judecată, fiindcă domnul lumii acesteia este judecat. 12 Mai am multe să vă spun, dar nu le puteți purta acum. 13 Iar când va veni el, Duhul adevărului, vă va arăta calea spre tot adevărul: căci nu va vorbi de la sine însuși, ci va vorbi tot ce aude și vă va vesti cele viitoare. 14 El mă va proslăvi pe mine, pentru că va lua din al meu și vă va vesti. 15 Tot ce are Tatăl este al meu, de aceea am zis că ia din al meu și vă va vesti.
Întristarea prefăcută în bucurie
16 Puțin și nu mă mai vedeți și iar puțin și mă veți vedea. (Pentru că mă duc la Tatăl). 17 Deci unii dintre ucenicii săi au zis unii către alții: Ce este aceasta ce ne zice: Puțin și nu mă vedeți, și iar puțin și mă veți vedea? Și: Pentru că mă duc la Tatăl? 18 Deci ziceau: Ce este acest „puțin” de care vorbește? Nu știm ce spune. 19 Isus a cunoscut că voiau să‐l întrebe și le‐a zis: Cercetați între voi despre aceasta că am zis: Puțin și nu mă vedeți și iar puțin și mă veți vedea? 20 Adevărat, adevărat vă spun că voi veți plânge și vă veți jăli, iar lumea se va bucura; voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va face bucurie. 21 Femeia când naște, are întristare pentru că i‐a venit ceasul, dar când a născut copilul, nu‐și mai aduce aminte de necaz, pentru bucuria că s‐a născut un om în lume. 22 Și voi deci acum aveți întristare; dar iar vă voi vedea și inima voastră se va bucura și nimeni nu va lua de la voi bucuria voastră. 23 Și în ziua aceea nu mă veți întreba nimic. Adevărat , adevărat vă spun, orice veți cere de la Tatăl vă va da în numele meu. 24 Până acum n‐ați cerut nimic în numele meu; cereți și veți primi, ca bucuria voastră să fie deplină.
Cuvinte de rămas bun
25 V‐am vorbit acestea în asemănări; vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în asemănări, ci vă voi vesti pe față despre Tatăl. 26 În ziua aceea veți cere în numele meu și nu vă zic că eu voi ruga pe Tatăl pentru voi; 27 căci însuși Tatăl vă iubește, pentru că m‐ați iubit și ați crezut că eu am ieșit de la Dumnezeu. 28 Am ieșit din Tatăl și am venit în lume; iarăși las lumea și mă duc la Tatăl. 29 Ucenicii săi îi zic: Iată, acum vorbești pe față și nu spui nicio asemănare. 30 Acum știm că știi toate și n‐ai trebuință să te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu. 31 Isus le‐a răspuns: Acum credeți? 32 Iată vine ceasul și a și venit, ca să fiți risipiți fiecare la ale sale și pe mine să mă lăsați singur; dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine. 33 V‐am spus acestea ca să aveți pace în mine. În lume aveți necaz, dar îndrăzniți, eu am biruit lumea.