Iisus şi iertarea femeii adultere
1 Iisus s-a dus pe Muntele Măslinilor. 2 Dar în zori a venit din nou în Templu şi tot poporul venea la El, iar El, stând jos, îi învăţa. 3 Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o în mijloc, 4 I-au zis: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă pe când săvârşea adulter, 5 iar în Lege, Moise ne-a poruncit ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Aşadar, Tu ce spui?” 6 Ziceau aşa ca să-L pună la încercare şi ca să aibă pentru ce să-L acuze. Dar Iisus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. 7 Şi cum ei Îl tot întrebau, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre voi care e fără păcat, să dea primul cu piatra în ea.” 8 Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. 9 Iar ei, când au auzit, au plecat unul câte unul, începând cu cei mai bătrâni. El a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10 Iisus s-a ridicat şi i-a zis: „Femeie, unde s-au dus toţi? Nimeni nu te-a condamnat?” 11 Ea a spus: „Nimeni, Doamne.” Iisus i-a spus: „Nici eu nu te condamn. Mergi şi de acum înainte să nu mai păcătuieşti!”
Iisus, lumina lumii
12 Iisus a vorbit din nou: „Eu sunt lumina lumii: cel care Mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” 13 Atunci fariseii I-au spus: „Tu dai mărturie despre Tine Însuţi, deci mărturia Ta nu este adevărată.” 14 Iisus le-a răspuns: „Chiar dacă dau mărturie despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, pentru că ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Însă voi nu ştiţi nici de unde vin, nici unde Mă duc. 15 Voi judecaţi aşa cum judecă oamenii. Eu nu judec pe nimeni. 16 Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl care M-a trimis. 17 Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. 18 Eu sunt cel care dau mărturie despre Mine Însumi şi despre Mine dă mărturie Tatăl care M-a trimis.” 19 I-au spus atunci: „Unde este Tatăl Tău?” Iisus le-a răspuns: „Nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” 20 Aceste cuvinte le-a spus lângă vistierie, pe când învăţa în Templu, dar nimeni nu a pus mâna pe El, fiindcă nu-I venise încă ceasul.
21 Apoi le-a mai spus: „Eu plec, iar voi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.” 22 Deci iudeii ziceau: „Nu cumva îşi va lua viaţa, de spune: Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni?” 23 Şi El le spunea: „Voi sunteţi de aici de jos, Eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. 24 V-am spus că veţi muri în păcatele voastre, pentru că dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” 25 Ei Îi spuneau: „Tu cine eşti?” Iisus le-a zis: „Sunt ceea ce v-am zis de la început. 26 Am multe de spus şi de judecat cu privire la voi. Dar Cel care M-a trimis este adevărat şi Eu spun lumii ceea ce am auzit de la El.” 27 Dar ei nu au înţeles că le vorbea despre Tatăl. 28 Iisus le-a spus deci: „Când Îl veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi şti că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci, precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc. 29 Iar Cel care M-a trimis este cu Mine, nu M-a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna lucrurile care Îi sunt plăcute.” 30 Când a spus acestea, mulţi au crezut în El.
Despre adevăr
31 Aşadar Iisus le spunea iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenicii Mei 32 şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.” 33 Ei I-au răspuns: „Noi suntem urmaşii lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui. Cum spui Tu: Veţi fi liberi?” 34 Iisus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: oricine păcătuieşte este rob al păcatului. 35 Iar robul nu rămâne pentru totdeauna în casă. Fiul însă rămâne pentru totdeauna. 36 Aşadar, dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi. 37 Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam. Însă încercaţi să Mă omorâţi, deoarece cuvântul Meu nu-şi găseşte loc în voi. 38 Eu spun ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.”
Iisus şi Avraam
39 Ei I-au răspuns: „Tatăl nostru este Avraam.” Iisus le-a spus: „Dacă sunteţi fiii lui Avraam, faceţi faptele lui Avraam! 40 Dar acum încercaţi să Mă ucideţi pe Mine, Cel care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu: Avraam nu a făcut aşa. 41 Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei au zis: „Noi nu suntem născuţi din adulter. Avem un singur tată: pe Dumnezeu.” 42 Iisus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că nu am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43 De ce nu înţelegeţi spusele Mele? Pentru că nu puteţi asculta cuvântul Meu. 44 Voi sunteţi din tatăl vostru, Diavolul, şi vreţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru. De la început el a fost ucigaş de oameni şi nu a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Când spune minciuna, din ale lui spune, fiindcă este mincinos şi tatăl minciunii. 45 Însă Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi. 46 Care dintre voi Mă poate acuza de păcat? Dacă spun adevărul de ce nu Mă credeţi? 47 Cel care este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu. De aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
48 Iudeii au răspuns: „Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că eşti posedat de diavol?” 49 Iisus a răspuns: „Eu nu sunt posedat de diavol, ci Îl cinstesc pe Tatăl Meu, iar voi nu Mă cinstiţi pe Mine. 50 Însă Eu nu caut slava Mea. Are cine să o caute şi să judece. 51 Adevărat, adevărat vă spun: dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veci!” 52 Iudeii I-au zis: „Ştim acum că eşti posedat de diavol. Avraam a murit, şi profeţii la fel. Iar tu spui: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veci. 53 Eşti oare Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine pretinzi că eşti?” 54 Iisus a răspuns: „Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu, despre care voi spuneţi că este Dumnezeul vostru, El este cel care Mă slăveşte. 55 Voi nu L-aţi cunoscut, însă Eu Îl cunosc. Şi dacă aş spune că nu Îl cunosc, aş fi mincinos, asemenea vouă. Dar Îl cunosc şi păzesc cuvântul Lui. 56 Avraam, părintele vostru, a tresăltat la gândul că va vedea ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.” 57 Atunci iudeii I-au spus: „Nu ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?” 58 Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, înainte să fie Avraam, Eu sunt.” 59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce în El, dar Iisus s-a ascuns şi a ieşit din Templu.
Femeia prinsă în preacurvie
1 Iar Isus s‐a dus în muntele Măslinilor. 2 Și dis‐de‐dimineață a venit iarăși în Templu și tot poporul venea la el. Și el a șezut jos și‐i învăța. 3 Și cărturarii și fariseii aduc pe o femeie prinsă în preacurvie și punând‐o în mijloc, 4 îi zic: Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar asupra faptului de preacurvie. 5 Și în lege Moise ne‐a poruncit să omorâm cu pietre pe unele ca acestea; tu deci ce zici? 6 Și ziceau aceasta ispitindu‐l, ca să aibă de ce să‐l învinuiască. Iar Isus s‐a plecat jos și scria cu degetul pe pământ. 7 Dar fiindcă îl întrebau neîncetat, s‐a ridicat în sus și a zis către ei: Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi piatra asupra ei. 8 Și iarăși s‐a plecat jos și scria cu degetul pe pământ. 9 Iar ei când au auzit și fiind mustrați de cuget, ieșeau unul câte unul, începând de la cei bătrâni până la cei din urmă; și a rămas numai Isus și femeia stând în mijloc. 10 Și Isus s‐a ridicat și nezărind pe nimeni afară de femeie, i‐a zis: Femeie, unde sunt pârâșii aceia ai tăi? Nu te‐a osândit nimeni? 11 Și ea a zis: Nimeni, Doamne. Isus i‐a zis: Nici eu nu te osândesc; du‐te și nu mai păcătui.
Isus, Lumina lumii
12 Isus deci le‐a vorbit iarăși zicând: Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. 13 Fariseii i‐au zis deci: Tu mărturisești despre tine însuți; mărturia ta nu este adevărată. 14 Isus a răspuns și le‐a zis: Chiar dacă eu mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea este adevărată, căci știu de unde am venit și unde mă duc. Dar voi nu știți de unde vin sau unde mă duc. 15 Voi judecați după carne; eu nu judec pe nimeni. 16 Și chiar când judec și eu, judecata mea este adevărată, căci eu nu sunt singur, ci eu și Tatăl care m‐a trimis. 17 Și în legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. 18 Eu sunt cel ce mărturisește despre mine însumi și Tatăl care m‐a trimis mărturisește despre mine. 19 Deci îi ziceau: Unde este Tatăl tău? Isus a răspuns: Voi nu mă știți nici pe mine nici pe Tatăl meu; dacă m‐ați ști pe mine, ați ști și pe Tatăl meu. 20 Aceste cuvinte le‐a vorbit lângă cutia pentru daruri pe când îi învăța în Templu; și nimeni nu l‐a prins, căci nu‐i venise încă ceasul. 21 Deci le‐a zis iarăși: Eu mă duc și mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru; unde mă duc eu, voi nu puteți veni. 22 Iudeii deci ziceau: Nu cumva se va omorî singur că zice: Unde mă duc eu voi nu puteți veni? 23 Și le‐a zis: Voi sunteți din cele de jos, eu sunt din cele de sus; voi sunteți din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta. 24 V‐am spus deci că veți muri în păcatele voastre; căci dacă nu credeți că eu sunt, veți muri în păcatele voastre. 25 I‐au zis deci: Tu cine ești? Și Isus le‐a zis: Întocmai ceea ce vă și vorbesc de la început. 26 Multe am să zic și să judec despre voi, dar cel ce m‐a trimis pe mine este adevărat; și eu ce am auzit de la el, acestea le vorbesc în lume. 27 Ei n‐au înțeles că le vorbea despre Tatăl. 28 Deci Isus a zis: Când veți înălța pe Fiul omului, atunci veți cunoaște că eu sunt și nu fac nimic de la mine însumi, ci după cum m‐a învățat Tatăl vorbesc acestea. 29 Și cel ce m‐a trimis este împreună cu mine; nu m‐a lăsat singur, căci eu totdeauna fac cele plăcute lui.
Adevărata slobozenie
30 Pe când vorbea el acestea, mulți au crezut în el. 31 Isus zicea deci către iudeii care crezuseră în el: Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat ucenicii mei 32 și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va slobozi. 33 Ei i‐au răspuns: Noi suntem sămânța lui Avraam și n‐am fost robi nimănui vreodată; cum zici tu: Veți fi slobozi? 34 Isus le‐a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun că oricine care săvârșește păcatul este rob al păcatului. 35 Și robul nu rămâne în casă în veac; fiul rămâne în veac. 36 Dacă deci Fiul vă va face slobozi, veți fi într‐adevăr slobozi. 37 Știu că sunteți sămânța lui Avraam dar căutați să mă omorâți, căci cuvântul meu nu are loc în voi. 38 Eu vorbesc ce am văzut de la Tatăl și voi deci faceți ce ați auzit de la tatăl vostru. 39 Ei au răspuns și i‐au zis: Tatăl nostru este Avraam . Isus le zice: Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. 40 Dar acum căutați să mă omorâți pe mine, un om care v‐am vorbit adevărul, pe care l‐am auzit de la Dumnezeu. Aceasta n‐a făcut‐o Avraam. 41 Voi faceți faptele tatălui vostru. Ei i‐au zis: Noi nu suntem născuți din curvie, un singur Tată avem, pe Dumnezeu. 42 Isus le‐a zis: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, m‐ați iubi; căci eu am ieșit și vin din Dumnezeu; căci n‐am venit de la mine însumi, ci el m‐a trimis. 43 Pentru ce nu înțelegeți vorbirea mea? Pentru că nu puteți auzi cuvântul meu. 44 Voi sunteți din tatăl vostru, diavolul, și voiți să faceți poftele tatălui vostru. El era omorâtor de oameni de la început și n‐a stat în adevăr, căci în el nu este adevăr. Când vorbește minciuna, vorbește din ale sale, căci este mincinos și tatăl ei. 45 Dar eu, fiindcă spun adevărul, nu mă credeți. 46 Cine dintre voi mă dovedește de păcat? Dacă vorbesc adevărul, pentru ce nu mă credeți? 47 Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele din Dumnezeu; pentru aceea voi n‐ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.
Isus este înainte de Avraam
48 Iudeii au răspuns și i‐au zis: Nu zicem noi oare bine că ești samaritean și ai drac? 49 Isus a răspuns: Eu n‐am drac, ci cinstesc pe Tatăl meu și voi mă necinstiți pe mine. 50 Și eu nu caut slava mea, este cine caută și judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun, dacă va păzi cineva cuvântul meu, nu va vedea moartea în veac. 52 Iudeii deci i‐au zis: Acum cunoaștem că ai drac. Avraam a murit și prorocii și tu zici: Dacă va păzi cineva cuvântul meu, nu va gusta moarte în veac. 53 Nu cumva ești tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și prorocii au murit; cine te faci tu pe tine însuți? 54 Isus a răspuns: Dacă eu mă voi slăvi pe mine însumi, slava mea nu este nimic; Tatăl meu este cel ce mă slăvește, despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru 55 și nu l‐ați cunoscut, dar eu îl cunosc. Și dacă aș zice că nu‐l cunosc, voi fi ca voi, mincinos; dar îl cunosc și păzesc cuvântul lui. 56 Avraam, tatăl vostru, s‐a veselit să vadă ziua mea și a văzut‐o și s‐a bucurat. 57 Iudeii deci i‐au zis: N‐ai încă cincizeci de ani și ai văzut pe Avraam? 58 Isus le‐a zis: Adevărat, adevărat vă spun, mai înainte de a fi fost Avraam, eu sunt. 59 Deci au luat pietre ca să arunce în el; dar Isus s‐a ascuns și a ieșit din Templu.