Iisus în vizită la un fariseu
1 Şi odată, într-o zi de sâmbătă, când a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să prânzească, ei Îl pândeau. 2 Şi iată, un om bolnav de hidropizie se afla în faţa Lui. 3 Atunci Iisus a spus învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Este îngăduit sau nu să vindeci în zi de sâmbătă?” 4 Dar ei au tăcut, iar Iisus l-a luat, l-a vindecat şi i-a dat drumul. 5 Iar lor le-a spus: „Care dintre voi, dacă îi cade fiul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată în zi de sâmbătă?” 6 Şi n-au mai putut să-I răspundă nimic.
7 Văzând cum îşi alegeau locurile de frunte la masă, Iisus le-a zis oaspeţilor această parabolă: 8 „Când eşti chemat de cineva la o nuntă, nu te aşeza pe locul cel mai de frunte ca nu cumva să fi fost chemat altul mai de vază decât tine 9 şi cel care v-a invitat şi pe tine şi pe acela să vină să-ţi spună: Dă-i acestuia locul. Atunci te vei duce cu ruşine să te aşezi pe locul din urmă. 10 Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi te aşează pe ultimul loc, ca atunci când va veni cel care te-a chemat să-ţi spună: Prietene, mergi mai în faţă! Astfel, vei avea cinste în faţa tuturor comesenilor. 11 Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat.” 12 Celui care L-a invitat I-a spus: „Când dai un prânz sau o cină, nu-i pofti pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te poftească şi ei la rândul lor şi astfel să-ţi primeşti răsplata. 13 Ci, când dai un ospăţ, cheamă-i pe cei săraci, neputincioşi, şchiopi, orbi; 14 aşa vei fi fericit pentru că ei nu au cum să-ţi răsplătească dar ţi se va răsplăti la învierea celor drepţi.”
15 Când a auzit acestea, unul dintre comeseni I-a zis: „Fericit cel ce va sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu!” 16 Iar Iisus i-a zis: „Un om a dat un ospăţ mare şi a chemat multă lume. 17 În ziua ospăţului şi-a trimis slujitorul să le spună celor chemaţi: Veniţi, deja este pregătit. 18 Dar, unul câte unul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: Am cumpărat un ogor şi sunt nevoit să mă duc să-l văd. Te rog să mă ierţi. 19 Altul i-a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog să mă ierţi. 20 Şi altul a spus: M-am căsătorit şi nu pot să vin. 21 Slujitorul s-a întors şi a spus acestea stăpânului său. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei i-a zis slujitorului: Mergi îndată prin pieţele şi pe străzile cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe neputincioşi, pe orbi şi pe şchiopi. 22 Iar slujitorul i-a răspuns: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. 23 Stăpânul i-a spus: Ieşi pe drum şi pe la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. 24 Vă spun că nici unul dintre oamenii chemaţi nu va gusta din ospăţul meu.”
Urmarea lui Iisus
25 Împreună cu Iisus mergeau mulţimi mari, iar El, întorcându-se, le-a spus: 26 „Dacă cineva vine la Mine şi nu-l urăşte pe tatăl său şi pe mama sa, pe soţia sa, pe copiii, fraţii şi surorile sale, ba chiar şi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27 Cine nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. 28 Într-adevăr, care dintre voi, când vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să socotească cheltuiala, să vadă dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să-şi bată joc de el, 30 spunând: Acest om a început să zidească dar n-a putut sfârşi! 31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă este în stare să-l înfrunte cu zece mii de ostaşi pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pace. 33 La fel, oricare dintre voi, dacă nu lasă tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
34 Sarea este bună, dar dacă sarea îşi pierde gustul, cum şi-l va mai căpăta? 35 Nu mai e bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi şi se aruncă afară. Cine are urechi de auzit, să audă!”
Vindecarea unui bolnav de dropică
1 Și a fost așa : când a intrat în casa unuia dintre mai marii fariseilor într‐un Sabat, ca să mănânce pâine, ei îl pândeau. 2 Și iată, un om bolnav de dropică era înaintea lui. 3 Și Isus răspunzând a vorbit către învățătorii de lege și farisei, zicând: Se cuvine oare în Sabat a tămădui sau nu? 4 Iar ei au tăcut. Și l‐a apucat și l‐a tămăduit și i‐a dat drumul. 5 Și le‐a zis: Al cărui măgar sau bou dintre voi va cădea în puț și nu‐l va trage în sus îndată în ziua Sabatului? 6 Și n‐au fost în stare să răspundă la acestea.
Despre smerenie la ospețe
7 Și a spus o pildă către cei chemați, după ce a luat seama cum își alegeau cele dintâi locuri. Și le‐a zis: 8 Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te așeza la masă în cel dintâi loc, ca nu cumva altul mai de cinste decât tine să fie chemat de el 9 și cel ce te‐a chemat pe tine și pe el să vină să‐ți zică: Dă acestuia locul. Și atunci vei începe cu rușine să iei cel din urmă loc. 10 Ci când vei fi chemat, du‐te și așază‐te în cel din urmă loc ca dacă va veni cel ce te‐a chemat să‐ți zică: Prietene, mută‐te mai în sus. Atunci vei avea slavă înaintea tuturor celor ce stau cu tine la masă. 11 Pentru că oricine se înalță pe sine va fi smerit; și cine se smerește pe sine va fi înălțat.
Despre binefacere
12 Și zicea și celui ce‐l chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva și ei să te cheme iar și să ai răsplată. 13 Ci când faci ospăț, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. 14 Și fericit vei fi, pentru că ei n‐au cu ce să‐ți răsplătească: căci ți se va răsplăti la învierea drepților.
Pilda celor poftiți la cină
15 Și când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau împreună cu el la masă i‐a zis: Fericit este cel ce va mânca pâine în Împărăția lui Dumnezeu. 16 Iar el i‐a zis: Un om a făcut o cină mare și a chemat pe mulți. 17 Și a trimis pe robul său la ceasul cinei să zică celor chemați: Veniți, căci acum sunt gata. 18 Și unul după altul au început toți să ceară iertare. Cel dintâi i‐a zis: Am cumpărat o țarină și am trebuință să mă duc s‐o văd; te rog, iartă‐mă. 19 Și altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‐i încerc; te rog, iartă‐mă. 20 Și altul a zis: M‐am însurat și de aceea nu pot veni. 21 Și robul a venit și a vestit domnului său acestea. Atunci stăpânul casei s‐a mâniat și a zis robului său: Ieși îndată în ulițele și cărările cetății și adu aici pe săraci și schilozi și orbi și șchiopi. 22 Și robul a zis: Doamne, s‐a făcut ce ai poruncit și mai este loc. 23 Și domnul a zis către rob: Ieși la drumuri și la garduri și silește‐i să intre, ca să‐mi fie plină casa. 24 Căci vă spun că niciunul din acei bărbați care au fost chemați nu va gusta din cina mea.
Cum să fie ucenicul lui Isus
25 Și gloate multe mergeau împreună cu el; și s‐a întors și le‐a zis: 26 Dacă vine cineva la mine și nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe nevastă și pe copii și pe frați și pe surori și chiar și sufletul său însuși, nu poate fi ucenic al meu. 27 Oricine nu‐și poartă crucea sa însuși și vine după mine, nu poate să fie ucenic al meu. 28 Căci cine dintre voi voind să zidească un turn nu stă întâi și socotește cheltuiala dacă are pentru isprăvire? 29 Ca nu cumva după ce a pus o temelie și nu este în stare să sfârșească, toți privitorii să înceapă a‐l lua în râs, 30 zicând: Omul acesta a început să zidească și n‐a fost în stare să sfârșească. 31 Sau care împărat, dacă merge să se bată în război cu alt împărat, nu stă întâi să se sfătuiască dacă poate să întâmpine cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Iar dacă nu, pe când e el încă departe, trimite soli și se roagă pentru cele de pace. 33 Astfel deci, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate să fie ucenic al meu. 34 Sarea, deci, este bună; dar dacă și sarea se strică, cu ce va fi îndreptată? 35 Nu este potrivită nici pentru pământ, nici pentru gunoi: oamenii o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.