Despre prilejul de păcat
1 Iisus le-a spus ucenicilor Săi: „E cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcat, dar vai de cel prin care vin! 2 I-ar fi mai bine aceluia dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să-l ducă la păcat pe unul dintre aceştia mici. 3 Fiţi atenţi la voi înşivă! Dacă fratele tău îţi va greşi, mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! 4 Dacă fratele tău îţi va greşi de şapte ori pe zi şi dacă de şapte ori pe zi se va întoarce la tine spunând: Îmi pare rău!, iartă-l!”
Despre credinţă şi slujire
5 Apostolii I-au spus Domnului: „Sporeşte-ne credinţa!” 6 Domnul le-a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune acestui dud: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare! – şi v-ar asculta.
7 Care dintre voi, dacă are un slujitor, la arat sau la păscut turme, îi spune acestuia când se întoarce de la câmp: Vino îndată şi aşează-te la masă? 8 Oare nu-i va spune: Pregăteşte-mi ceva pentru cină, pune-ţi brâul şi slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu? 9 Oare îi va mulţumi slujitorului pentru că a făcut cele poruncite? 10 La fel şi voi, când faceţi ce vi se porunceşte, să spuneţi: Suntem slujitori netrebnici, am făcut ceea ce eram datori să facem.”
Cei zece leproşi
11 Şi, pe când Iisus mergea spre Ierusalim, a trecut prin Samaria şi Galileea. 12 Intrând într-un sat, I-au ieşit în cale zece leproşi, care s-au oprit departe 13 şi au strigat cu glas tare: „Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!” 14 Văzându-i, Iisus le-a spus: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţit. 15 Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors şi L-a slăvit pe Dumnezeu cu glas puternic 16 şi a căzut la picioarele Lui, mulţumindu-I. Iar acesta era samaritean. 17 Iisus i-a răspuns: „Oare nu toţi zece s-au curăţat? Ceilalţi nouă unde sunt? 18 Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât străinul acesta?” 19 Şi i-a spus: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit.”
Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu
20 Fiind întrebat de farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să o poţi vedea 21 şi nici nu se va spune: Iat-o aici, sau acolo! Pentru că, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” 22 Apoi le-a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi măcar una dintre zilele Fiului Omului, dar nu veţi vedea. 23 Şi vă vor spune: Iată-L acolo! sau: Iată-L aici! Să plecaţi de acolo şi să nu-i urmaţi! 24 La fel cum fulgerul, când străfulgeră, luminează cerul de la un capăt la celălalt, tot aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa. 25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de acest neam. 26 Aşa cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi şi în zilele Fiului Omului: 27 mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua în care Noe s-a urcat în arcă şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. 28 Şi la fel şi în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, semănau, construiau, 29 iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc şi sulf şi i-a nimicit pe toţi. 30 La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului. 31 În ziua aceea, cel care va fi pe acoperiş, iar lucrurile sale în casă, să nu coboare să le ia şi cel care va fi la câmp să nu se întoarcă. 32 Amintiţi-vă de soţia lui Lot! 33 Oricine va încerca să-şi salveze viaţa o va pierde, iar cine o va pierde şi-o va păstra. 34 Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat, unul va fi luat, celălalt va fi lăsat; 35 vor fi două femei care vor măcina în acelaşi loc: una va fi luată, cealaltă va fi lăsată. 37 La aceasta, ucenicii I-au zis: „Unde Doamne?” Iar El le-a spus: „Unde este trupul, acolo se vor aduna şi vulturii.”
Prilejurile de păcătuire
1 Și a zis către ucenicii săi: Este peste putință ca să nu vină prilejuri de poticnire, dar vai de acela prin care vin! 2 Este folositor pentru el dacă i se pune o piatră de moară împrejurul gâtului său și este repezit în mare, decât să facă pe unul din acești micuți să se poticnească. 3 Luați aminte la voi înșivă. Dacă va păcătui fratele tău, ceartă‐l; și dacă se va pocăi, iartă‐l. 4 Și dacă de șapte ori pe zi va păcătui față de tine și de șapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, să‐l ierți. 5 Și apostolii au zis Domnului: Mărește‐ne credința. 6 Și Domnul a zis: Dacă ați avea credință ca un grăunte de muștar, ați zice acestui dud: Dezrădăcinează‐te și sădește‐te în mare! și v‐ar asculta.
Robi netrebnici
7 Dar cine este acela dintre voi, care având un rob arând sau păscând oile îi va zice, când va veni din câmp: Treci îndată și șezi la masă? 8 Ci oare nu‐i va zice mai degrabă: Gătește să cinez eu și încinge‐te și slujește‐mi până să mănânc și să beau și după aceea mănâncă și bea tu? 9 Nu cumva este îndatorat el robului pentru că a făcut cele ce i s‐au poruncit? 10 Astfel și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, ziceți: Suntem robi nefolositori; am făcut cele ce eram datori să facem.
Cei zece leproși
11 Și a fost așa : pe când mergeau la Ierusalim, el trecea prin mijlocul Samariei și Galileei. 12 Și când a intrat într‐un sat, l‐au întâmpinat zece bărbați leproși care au stat departe. 13 Și ei au ridicat glasul zicând: Isuse, Stăpâne, fie‐ți milă de noi. 14 Și când i‐a văzut, le‐a zis: Duceți‐vă și arătăți‐vă preoților. Și a fost așa : pe când mergeau ei, au fost curățiți. 15 Iar unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s‐a întors înapoi slăvind cu glas mare pe Dumnezeu. 16 Și a căzut pe fața sa la picioarele lui, mulțumindu‐i. Și el era un samaritean. 17 Și Isus a răspuns și a zis: Oare n‐au fost curățiți cei zece? Iar cei nouă unde sunt? 18 Nu s‐au găsit alții să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât acesta de alt neam? 19 Și i‐a zis: Scoală‐te și du‐te; credința ta te‐a mântuit.
Venirea Împărăției lui Dumnezeu
20 Și fiind întrebat de farisei când vine Împărăția lui Dumnezeu, le‐a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu vine pe văzute. 21 Nici nu vor zice: Iată este aici. Sau: Colo. Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
Venirea Fiului omului
22 Și a zis către ucenici: Vor veni zile când veți dori să vedeți una dintre zilele Fiului omului și nu veți vedea. 23 Și vă vor zice: Iată, colo! Iată aici! Nu vă duceți nici nu‐i urmați. 24 Căci ca fulgerul, când fulgeră dintr‐o parte de sub cer și luminează până la cealaltă parte de sub cer, așa va fi Fiul omului în ziua lui. 25 Dar întâi trebuie ca el să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta. 26 Și cum a fost în zilele lui Noe, chiar așa va fi și în zilele Fiului omului: 27 mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i‐a pierdut pe toți. 28 Tot așa, cum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; 29 dar în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, ploua foc și pucioasă din cer și i‐a pierdut pe toți: 30 în același chip va fi în ziua când se descoperă Fiul omului. 31 În ziua aceea, cine va fi pe înveliș, și sculele lui în casă, să nu se pogoare să le ia și cine este la câmp de asemenea să nu se întoarcă îndărăt. 32 Aduceți‐vă aminte de nevasta lui Lot. 33 Cine va căuta să‐și câștige sufletul, îl va pierde; și cine îl va pierde, îl va păstra în viață. 34 Vă spun: În noaptea aceea vor fi doi pe un singur pat; unul va fi luat și celălalt va fi lăsat. 35 Vor fi două râșnind împreună; una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36 Vor fi doi în câmp; unul va fi luat și celălalt va fi lăsat. 37 Și ei răspunzând îi zic: Unde, Doamne? Iar el le‐a zis: Unde este trupul, acolo vor fi adunați și vulturii.