Autoritatea lui Iisus şi botezul lui Ioan
1 Într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în Templu, predicând vestea cea bună, au venit marii preoţi şi cărturarii împreună cu bătrânii 2 şi au spus: „Spune-ne cu ce autoritate faci acestea? Sau cine este cel care Ţi-a dat această autoritate?” 3 El le-a răspuns: „Vă voi întreba şi Eu un lucru. Spuneţi-Mi: 4 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” 5 Se sfătuiau, zicând: „Dacă spunem: Din cer, va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut? 6 Iar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre fiindcă ei sunt convinşi că Ioan este profet.” 7 Şi au răspuns că nu ştiu de unde. 8 Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
Parabola viticultorilor
9 Atunci a început să spună mulţimii o parabolă: „Un om a sădit o vie, a dat-o în arendă unor lucrători şi a plecat în călătorie pentru mult timp. 10 La vremea cuvenită, a trimis un slujitor la lucrători ca să-i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu mâinile goale. 11 A mai trimis alt slujitor, dar ei, după ce l-au bătut şi batjocorit şi pe acela, l-au trimis cu mâinile goale. 12 Şi a mai trimis şi un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au alungat. 13 Atunci stăpânul viei a spus: Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit; poate pe el îl vor respecta. 14 Dar văzându-l, lucrătorii s-au sfătuit între ei: Iată moştenitorul! Să-l ucidem ca moştenirea să fie a noastră! 15 L-au scos din vie şi l-au ucis. Ce le va face deci stăpânul viei? 16 Va veni şi îi va ucide pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Ei, auzind, au spus: „Să nu se întâmple niciodată aşa ceva!” 17 Dar el, privindu-i ţintă, le-a zis: „Dar, atunci, ce înseamnă ce este scris:
Piatra pe care au aruncat-o zidarii,
aceasta a ajuns în capul unghiului?
18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit şi cel peste care va cădea va fi strivit.” 19 Cărturarii şi marii preoţi au încercat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, fiindcă înţeleseseră că pentru ei spusese parabola. Se temeau însă de popor.
Despre tributul cuvenit Cezarului
20 Şi, pândindu-L, au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă cu vreun cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a autorităţii guvernatorului. 21 L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi că nu eşti părtinitor, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. 22 Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu?” 23 Dându-şi seama de viclenia lor, El le-a zis: 24 „Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.” 25 Iisus le-a zis: „Atunci daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” 26 Şi nu au putut să-L prindă cu vreun cuvânt în faţa poporului şi, uimiţi de răspunsul Său, au tăcut.
Confruntări şi capcane din partea conducătorilor iudei
27 Au venit apoi unii saduchei, care spun că nu există înviere, şi L-au întrebat: 28 „Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: dacă cineva este căsătorit şi moare fără copii, atunci fratele lui să-i ia soţia şi să ridice urmaşi fratelui său. 29 Erau deci şapte fraţi. Primul, după ce şi-a luat soţie, a murit fără copii. 30 Şi al doilea 31 şi al treilea au luat-o şi la fel toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit. 32 În cele din urmă a murit şi femeia. 33 Aşadar, a cui soţie va fi la înviere femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.” 34 Iisus le-a spus: „Fiii acestui veac se însoară şi se mărită, 35 dar cei aflaţi vrednici să ajungă în veacul acela şi la învierea din morţi nu se vor mai însura, nici nu se vor mărita, 36 pentru că nu mai pot muri, fiindcă sunt ca îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar că morţii învie, a arătat-o şi Moise la rug, când Îl numeşte pe Domnul Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. 38 Dar Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, fiindcă toţi trăiesc pentru El.” 39 Unii dintre cărturari I-au răspuns: „Învăţătorule, bine ai vorbit!” 40 Şi nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.
41 El le-a spus: „Cum de spun ei că Hristos este fiul lui David? 42 Pentru că însuşi David spune în cartea Psalmilor:
Domnul a spus Domnului meu:
Şezi la dreapta Mea
43 până ce-i voi pune pe duşmanii Tăi
aşternut sub picioarele Tale.
44 Aşadar David Îl numeşte Domn. Atunci cum este fiul lui?”
45 În timp ce poporul Îl asculta, le-a spus ucenicilor: 46 „Feriţi-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi, să fie salutaţi în pieţe şi să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe. 47 Ei mănâncă avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Aceştia vor primi o pedeapsă mai mare.”
Puterea lui Isus
1 Și a fost așa : într‐una din zile pe când învăța el poporul în Templu și vestea Evanghelia, au venit peste el mai marii preoților și cărturarii cu bătrânii. 2 Și au vorbit zicând către el: Spune‐ne: Cu ce putere faci acestea sau cine este cel ce ți‐a dat această putere? 3 Iar el a răspuns și a zis către ei: Vă voi întreba și eu un cuvânt și spuneți‐mi: 4 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? 5 Iar ei cugetau către ei înșiși, zicând: Dacă zicem: Din cer! va zice: Pentru ce nu l‐ați crezut? 6 Iar dacă zicem: De la oameni! tot poporul ne va ucide cu pietre căci este încredințat că Ioan este proroc. 7 Și au răspuns că nu știu de unde era. 8 Și Isus le‐a zis: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.
Pilda vierilor
9 Și a început să spună către popor această pildă: Un om a sădit o vie și a arendat‐o unor vieri și el a plecat din țară pentru multă vreme. 10 Și la vremea cuvenită a trimis la vieri un rob ca să‐i dea din rodul viei. Iar lucrătorii l‐au bătut și l‐au trimis înapoi fără nimic. 11 Și a adaus a trimite pe un alt rob; dar și pe acela l‐au bătut și l‐au necinstit și l‐au trimis înapoi fără nimic. 12 Și a adaus a trimite pe un al treilea: iar ei l‐au rănit și pe acesta și l‐au scos afară. 13 Și domnul viei a zis: Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu iubit: poate se vor sfii de el. 14 Iar vierii când l‐au văzut, chibzuiau între ei înșiși zicând: Acesta este moștenitorul; să‐l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră. 15 Și l‐au scos afară din vie și l‐au omorât. Deci ce le va face domnul viei? 16 Va veni și va pierde pe vierii aceștia și va da via la alții. Iar ei când au auzit, au zis: Să nu fie așa! 17 Iar el s‐a uitat la ei și a zis: Ce este deci aceasta ce este scris: Piatra pe care au lepădat‐o ziditorii, aceasta a fost făcută cap de unghi? 18 Oricine va cădea pe acea piatră va fi sfărâmat iar pe cel pe care va cădea ea îl va spulbera. 19 Și cărturarii și mai marii preoților au căutat să pună mâinile pe el în acel ceas și s‐au temut de popor căci au cunoscut că pentru ei zisese pilda aceasta.
Birul Cezarului
20 Și după ce l‐au pândit, au trimis oameni puși înadins care se prefăceau că sunt drepți, pentru ca să‐l prindă în cuvânt, ca să‐l dea în mâna stăpânirii și puterii dregătorului. 21 Și l‐au întrebat zicând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți drept și nu cauți la fața cuiva, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu: 22 Se cuvine să dăm Cezarului bir sau nu? 23 Dar el le‐a priceput bine viclenia și a zis către ei: Pentru ce mă ispitiți? 24 Arătați‐mi un ban. Al cui chip și scriere are? Și ei au zis: Ale Cezarului. 25 Și le‐a zis: Atunci dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. 26 Și n‐au putut să‐l prindă în vorbă înaintea poporului și s‐au mirat de răspunsul lui și au tăcut.
Despre înviere
27 Și au venit la el unii din saduchei, cei care zic că nu este înviere și l‐au întrebat 28 zicând: Învățătorule, Moise ne‐a scris că dacă va muri fratele cuiva având nevastă și el va fi fără copii, fratele său să ia pe nevastă și să ridice sămânță fratelui său. 29 Erau deci șapte frați. Și cel dintâi a luat o nevastă și a murit fără copii. 30 Și a luat‐o al doilea 31 și al treilea. Tot așa și cei șapte n‐au lăsat copii și au murit. 32 În urmă a murit și femeia. 33 Deci femeia la înviere a cărui dintre ei va fi nevastă? Căci cei șapte au avut‐o de nevastă. 34 Și Isus le‐a zis: Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită, 35 dar aceia care vor fi învredniciți să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți nici nu se însoară nici nu se mărită. 36 Căci nici nu mai pot muri, căci sunt ca îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar că se scoală morții chiar Moise a arătat în locul cu privire la Rug, când numește pe Domnul, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. 38 Și el nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor: căci toți sunt vii pentru el. 39 Și unii din cărturari au răspuns și au zis: Învățătorule, bine ai zis; 40 Căci nici nu mai îndrăzneau să‐l întrebe nimic.
Al cui fiu este Hristosul?
41 Și a zis către ei: Cum zic ei că Hristosul este fiu al lui David? 42 Căci însuși David zice în cartea Psalmilor: Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta mea, 43 până voi pune pe vrăjmașii tăi așternut al picioarelor tale. 44 Deci David îl numește Domn și cum este el fiul său?
Cărturarii mustrați de Isus
45 Și pe când asculta tot poporul, a zis ucenicilor săi: 46 Feriți‐vă de cărturari care vor să umble în veșminte lungi și iubesc îmbrățișările în piețe și cele dintâi scaune în sinagogi și cele dintâi locuri la ospețe, 47 care mănâncă cu desăvârșire casele văduvelor și de ochii lumii se roagă mult: aceștia vor lua mai multă osândă.