Căsătoria şi divorţul
1 După ce a sfârşit Iisus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. 2 După El au mers mulţimi mari şi acolo i-a vindecat pe cei bolnavi. 3 Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase soţia pentru orice motiv?” 4 El le-a răspuns: „Oare n-aţi citit că, încă de la început, Creatorul i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască 5 şi a zis: De aceea bărbatul va lăsa tată şi mamă, făcându-se una cu femeia aleasă, ca să devină împreună un singur trup? 6 Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă.” 7 „Atunci, au zis ei, cum se face că Moise a poruncit ca bărbatul să poată da soţiei o carte de despărţire şi s-o lase?” 8 Iisus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi soţiile, dar de la început n-a fost aşa. 9 Eu însă vă spun că oricine divorţează de soţie, în afara unei vini de adulter, şi îşi ia altă soţie devine adulter; iar cine ia de soţie pe cea divorţată de soţul ei, de asemenea devine adulter.” 10 Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stau lucrurile cu bărbatul şi soţia lui, atunci nu este de folos să se însoare.” 11 El le-a răspuns: „Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. 12 Fiindcă sunt eunuci care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt eunuci care au fost făcuţi eunuci de oameni şi sunt eunuci care singuri s-au făcut eunuci pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească!”
Iisus şi copiii
13 Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. 14 Şi Iisus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, fiindcă Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.” 15 După ce şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
Tânărul bogat
16 Atunci s-a apropiat de Iisus un om şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” 17 El i-a răspuns: „De ce Mă întrebi: Ce bine? Cel Bun este unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile!” 18 „Care?” I-a zis el. Şi Iisus i-a răspuns: „Să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu dai mărturie mincinoasă, 19 să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. ” 20 Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea. Ce-mi mai lipseşte?” 21 „Dacă vrei să fii desăvârşit”, I-a zis Iisus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă!” 22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii.
Răsplata urmării lui Iisus
23 Iisus le-a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. 24 Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o frânghie prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 25 Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?” 26 Iisus s-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.” 27 Atunci Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?” 28 Iisus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul Omului pe tronul măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. 29 Şi oricine a lăsat case, fraţi, surori, tată sau mamă sau soţie, feciori sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică. 30 Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.
Despărțirea bărbatului de nevastă
1 Și a fost așa : când a sfârșit Isus cuvintele acestea, a trecut din Galileea și a venit în hotarele Iudeei pe dincolo de Iordan. 2 Și l‐au urmat gloate multe și i‐a tămăduit acolo. 3 Și fariseii au venit la el ispitindu‐l și zicând: Oare se cade omului să‐și lase nevasta pentru orice pricină? 4 Iar el a răspuns și a zis: N‐ați citit că cel ce i‐a făcut de la început i‐a făcut parte bărbătească și parte femeiască? 5 Și a zis: De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă‐sa și se va lipi de nevastă‐sa și cei doi vor fi o singură carne, 6 încât nu mai sunt doi, ci o singură carne. Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. 7 Ei îi zic: Pentru ce deci a rânduit Moise să dea o carte de despărțire și s‐o lase? 8 El le zice: Fiindcă Moise pentru învârtoșarea inimii voastre v‐a dat voie să vă lăsați nevestele, dar de la început n‐a fost așa. 9 Iar eu vă spun că oricine își va lăsa nevasta, afară de curvie, și se va însura cu alta, preacurvește; și cine s‐a însurat cu cea lăsată, preacurvește. 10 Ucenicii îi zic: Dacă astfel este pricina omului cu nevasta, nu este de folos a se însura. 11 Iar el le‐a zis: Nu toți cuprind cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. 12 Căci sunt fameni care au fost născuți așa din pântecele mamei lor și sunt fameni care au fost făcuți fameni de oameni și sunt fameni care singuri s‐au făcut fameni pentru Împărăția Cerurilor; cine poate cuprinde să cuprindă.
Isus și copilașii
13 Atunci au fost aduși copilași la el ca să‐și pună mâinile peste ei și să se roage, iar ucenicii i‐au certat. 14 Dar Isus le‐a zis: Lăsați copilașii și nu‐i opriți să vină la mine, căci Împărăția Cerurilor este a unora ca aceștia. 15 Și a pus mâinile peste ei și s‐a dus de acolo.
Tânărul bogat
16 Și iată unul a venit la el și a zis: Învățătorule , ce lucru bun să fac ca să am viață veșnică? 17 Și el i‐a zis: Ce mă întrebi despre ce este bun? Unul singur este Cel bun; dar dacă voiești să intri în viață, păzește poruncile. 18 El îi zice: Care? Iar Isus a zis: Să nu omori, să nu preacurvești, să nu furi, să nu mărturisești mincinos, 19 cinstește pe tatăl tău și pe mama ta; și: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 20 Tânărul îi zice: Toate acestea le‐am păzit; ce‐mi lipsește? 21 Isus i‐a zis: Dacă voiești să fii desăvârșit, mergi , vinde‐ți ce ai și dă la săraci și vei avea comoară în ceruri și vino, urmează‐mă. 22 Dar tânărul, când a auzit cuvântul, a plecat întristat căci avea multe avuții. 23 Și Isus a zis ucenicilor săi: Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția Cerurilor. 24 Și iarăși vă spun că mai lesne este să treacă o cămilă printr‐o ureche de ac decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. 25 Și când au auzit, ucenicii s‐au înfiorat foarte tare zicând: Cine dar poate fi mântuit? 26 Și Isus, uitându‐se la ei, le‐a zis: La oameni aceasta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință.
Moștenirea vieții veșnice
27 Atunci Petru a răspuns și i‐a zis: Iată noi am lăsat toate și ți‐am urmat; deci ce vom avea noi? 28 Și Isus le‐a zis: Adevărat vă spun că voi care m‐ați urmat, la nașterea din nou, când Fiul omului va ședea pe scaunul de domnie al slavei sale, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie, judecând pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 29 Și oricine care a lăsat case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau țarini pentru numele meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică. 30 Dar mulți dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi.