Marele semn al Femeii din ceruri
1 Şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată cu soarele, cu luna sub picioarele ei, iar pe capul ei avea o cunună de douăsprezece stele. 2 Ea era însărcinată şi striga în durerile naşterii, chinuindu-se să nască. 3 Şi s-a arătat un alt semn în cer: iată, un Balaur mare şi roşu, cu şapte capete şi zece coarne, iar pe capetele lui, şapte diademe. 4 Coada lui a măturat o treime din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi Balaurul s-a aşezat înaintea Femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când va naşte, să-I înghită copilul. 5 Şi ea a născut un fiu care avea să păstorească toate neamurile cu un toiag de fier. Însă copilul ei a fost răpit şi dus la Dumnezeu şi la tronul Său. 6 Iar Femeia a fugit în pustiu, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo timp de o mie două sute şaizeci de zile.
7 Şi a început război în cer. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu Balaurul, iar Balaurul împreună cu îngerii lui a luptat şi el, 8 însă a fost înfrânt şi nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer. 9 Şi a fost aruncat Balaurul cel mare, Şarpele din vechime, cel numit Diavolul şi Satana, cel care înşeală lumea întreagă, a fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el. 10 Şi am auzit un glas puternic în cer zicând:
Acum a venit mântuirea şi puterea
şi Împărăţia Dumnezeului nostru
şi puterea Hristosului Său,
pentru că a fost aruncat acuzatorul fraţilor noştri,
cel care îi acuză înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.
11 Însă ei l-au învins prin sângele Mielului
şi prin cuvântul mărturiei lor
şi nu şi-au iubit viaţa, până la moarte.
12 De aceea, bucuraţi-vă, voi, ceruri,
şi cei ce locuiţi în ele!
Dar vai vouă, pământ şi mare,
căci a coborât Diavolul la voi
şi vine cu mânie mare,
văzând că nu mai are decât puţin timp!
13 Şi când a văzut Balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit-o pe Femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14 Şi i s-au dat Femeii cele două aripi ale vulturului cel mare ca să zboare în deşert la locul ei, unde avea să fie hrănită o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme, ferită de faţa Şarpelui. 15 Şi din gura lui, Şarpele a aruncat după Femeie apă ca un râu, ca să o ia râul. 16 Dar pământul a ajutat-o pe femeie şi şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care Balaurul îl aruncase din gură. 17 Şi Balaurul s-a aprins de mânie împotriva femeii şi a plecat să se lupte cu restul urmaşilor ei, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Iisus. 18 Şi Balaurul a rămas stând pe nisipul mării.
Femeia și balaurul
1 Și un semn mare s‐a văzut în cer; o femeie învelită în soare și luna sub picioarele ei și pe capul ei o cunună de douăsprezece stele, 2 și având în pântece, strigă, fiind în dureri de facere și muncindu‐se să nască. 3 Și un alt semn s‐a văzut în cer; și iată un balaur mare roșu ca focul, având șapte capete și zece coarne și pe capetele lui șapte cununi împărătești. 4 Și coada lui târăște a treia parte din stelele cerului și le aruncă pe pământ. Și balaurul a stat înaintea femeii care are să nască, pentru ca să înghită pe copilul ei când va naște. 5 Și ea a născut un fiu de parte bărbătească și el are să păstorească toate Neamurile cu un toiag de fier; și copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul său de domnie. 6 Și femeia a fugit în pustie, unde are un loc gătit de la Dumnezeu ca s‐o hrănească acolo o mie două sute șaizeci de zile.
Războiul din cer
7 Și s‐a făcut un război în cer; Mihail și îngerii lui se războiau cu balaurul. Și balaurul se războia și îngerii lui. 8 Și ei n‐au fost mai tari și locul lor nu s‐a mai aflat în cer. 9 Și a fost aruncat jos balaurul cel mare, șarpele cel din început , care se numește Diavolul și Satana, care rătăcește tot pământul locuit; el a fost aruncat pe pământ și îngerii săi au fost aruncați cu el. 10 Și am auzit un glas mare în cer zicând: Acum a venit mântuirea și puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului său, pentru că învinuitorul fraților noștri, care‐i învinuiește înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte, a fost aruncat jos. 11 Și ei l‐au biruit din pricina sângelui Mielului și din pricina cuvântului mărturiei lor și nu și‐au iubit viața chiar până la moarte. 12 Pentru aceea veseliți‐vă , ceruri, și cei ce locuiți în ele. Vai de pământ și de mare, fiindcă diavolul s‐a pogorât la voi cu mânie mare, știind că are puțină vreme.
Balaurul mâniat pe femeie
13 Și când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit pe femeia care născuse partea bărbătească. 14 Și cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare în pustie la locul ei, unde este hrănită o vreme și vremuri și jumătate de vreme, departe de fața șarpelui. 15 Și șarpele a aruncat din gura lui apă ca un râu în urma femeii, ca s‐o facă s‐o ia apa. 16 Și pământul a ajutat femeii și pământul și‐a deschis gura și a înghițit râul pe care‐l aruncase balaurul din gura lui. 17 Și balaurul s‐a mâniat pe femeie și a plecat să facă război cu rămășița din sămânța ei, cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus.