Mielul divin şi cei pecetluiţi
1 Şi am privit şi, iată, Mielul stătea pe muntele Sion şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii care aveau Numele Lui şi Numele Tatălui Lui scris pe frunţile lor. 2 Şi am auzit un glas din cer ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca al celor care cântă cu harpele lor. 3 Şi ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi a celor patru fiinţe şi a bătrânilor, dar nimeni nu putea să înveţe cântecul, în afara celor o sută patruzeci şi patru de mii, cei răscumpăraţi de pe pământ. 4 Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Ei sunt cei care îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. 5 Iar în gura lor nu s-a găsit minciună, ei sunt fără prihană.
6 Şi am văzut alt înger zburând în zenit, având o evanghelie veşnică pe care trebuia să o vestească celor care locuiesc pe pământ: fiecărui neam, seminţie, limbă şi popor. 7 El spunea cu glas puternic: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i slavă, fiindcă a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”
8 Şi a urmat un alt înger, al doilea, spunând: „A căzut! A căzut Babilonul cel mare, cel care a dat tuturor neamurilor să bea din vinul aprinderii desfrânării lui!”
9 Şi le-a urmat un alt înger, al treilea, zicând cu glas puternic: „Dacă cineva se închină Fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei Lui şi va fi chinuit în foc şi sulf înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Iar fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor şi nu au odihnă cei care se închină Fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.” 12 Aici este răbdarea sfinţilor, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Iisus.
13 Şi am auzit un glas din cer zicând: „Scrie: Fericiţi sunt cei morţi, cei care de acum înainte mor în Domnul!” – „Da”, spune Duhul – „după atâtea osteneli ei se vor odihni, fiindcă faptele lor îi urmează!”
Viziunea secerii judecăţii
14 Am privit şi, iată, un nor alb, iar pe nor şedea cineva asemenea Fiului Omului, având pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită. 15 Şi un alt înger a ieşit din Templu strigând cu glas puternic către cel aşezat pe nor: „Trimite-ţi secera şi seceră, fiindcă a sosit ceasul secerişului şi secerişul pământului s-a copt!” 16 Iar cel care şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.
17 Şi un alt înger a ieşit din Templul care este în cer, având şi el o seceră ascuţită. 18 Şi un alt înger a ieşit din altar, îngerul care are putere asupra focului, şi a strigat cu glas puternic către cel care avea secera ascuţită, zicând: „Trimite-ţi secera cea ascuţită şi culege ciorchinii viei pământului, fiindcă strugurii ei s-au copt!” 19 Şi îngerul şi-a aruncat secera pe pământ şi a cules via pământului şi a turnat totul în teascul mâniei celei mari a lui Dumnezeu. 20 Şi teascul a fost călcat în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o distanţă de o mie şase sute de stadii.
Mielul și cei răscumpărați
1 Și am văzut și iată Mielul stând pe muntele Sion și cu el o sută patruzeci și patru de mii având scris pe frunțile lor numele său și numele Tatălui său. 2 Și am auzit un glas din cer ca un glas de ape multe și ca un glas de tunet mare; și glasul pe care l‐am auzit era ca al harfiștilor care cântă cu harfele lor. 3 Și ei cântă o cântare nouă înaintea scaunului de domnie și înaintea celor patru viețuitoare și a prezbiterilor; și nimeni nu putea să învețe cântarea decât cei o sută patruzeci și patru de mii, adică cei răscumpărați de pe pământ. 4 Aceștia sunt cei ce nu s‐au întinat cu femei; căci sunt verguri. Aceștia sunt cei ce urmează pe Mielul oriunde ar merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, ca să fie pârga lui Dumnezeu și a Mielului. 5 Și în gura lor n‐a fost găsită minciună: sunt fără vină.
Judecățile lui Dumnezeu
6 Și am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având o evanghelie veșnică, pentru ca să binevestească celor ce șed pe pământ și la orice neam și seminție și limbă și popor. 7 Și zice cu glas mare: Temeți‐vă de Dumnezeu și dați‐i slavă, fiindcă a venit ceasul judecății lui și închinați‐vă Celui ce a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele de ape. 8 Și un alt înger, al doilea, a urmat zicând: A căzut, a căzut Babilonul cel mare, care a adăpat toate Neamurile din vinul aprinderii curviei sale. 9 Și un alt înger, al treilea, le‐a urmat zicând cu glas mare: Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește un semn pe fruntea sa sau pe mâna sa, 10 va bea și el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, care este turnat neamestecat în paharul mâniei lui și va fi muncit în foc și pucioasă înaintea îngerilor sfinți și înaintea Mielului. 11 Și fumul muncii lor se suie în sus în veci de veci; și n‐au odihnă nici zi, nici noapte cei ce se închină fiarei și icoanei ei și dacă primește cineva semnul numelui ei. 12 Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. 13 Și am auzit un glas din cer zicând: Scrie: Fericiți sunt morții care mor în Domnul de acum încolo; da, zice Duhul, ca să se odihnească de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.
Secerișul și culesul viei
14 Și am văzut și iată un nor alb și pe nor șezând Unul asemuit cu Fiul omului, având pe capul lui o cunună de aur și în mâna lui o seceră ascuțită. 15 Și un alt înger a ieșit din Templu, strigând cu glas mare celui ce șade pe nor: Trimite secera ta și seceră; pentru că a venit ceasul să seceri; fiindcă s‐a uscat secerișul pământului . 16 Și cel ce șade pe nor și‐a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat. 17 Și un alt înger a ieșit din Templul care este în cer, având și el o seceră ascuțită. 18 Și un alt înger având putere asupra focului a ieșit din altar și a strigat cu glas mare celui ce avea secera ascuțită, zicând: Trimete secera ta cea ascuțită și culege strugurii viței pământului, fiindcă borboanele lor sunt deplin coapte. 19 Și îngerul și‐a aruncat secera pe pământ și a cules via pământului și a aruncat‐o în teasc , în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Și teascul a fost călcat afară din cetate și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor pe o depărtare de o mie șase sute de stadii.