Cele şapte cupe
1 Şi am auzit un glas mare din Templu spunând celor şapte îngeri: „Mergeţi şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”
2 Şi s-a dus cel dintâi, şi-a turnat cupa pe pământ şi a apărut o rană rea şi cumplită pe oamenii care aveau pecetea fiarei şi care se închinau chipului ei.
3 Şi cel de-al doilea şi-a turnat cupa în mare şi marea s-a făcut sânge, ca de mort, şi întreaga suflare de viaţă din mare a pierit.
4 Şi cel de-al treilea şi-a turnat cupa în râuri şi în izvoarele apelor şi ele s-au făcut sânge. 5 Şi l-am auzit pe îngerul apelor zicând:
Drept eşti Tu, Cel care eşti şi care erai,
Cel sfânt,
fiindcă astfel i-ai judecat:
6 pentru că ei au vărsat
sângele sfinţilor şi al profeţilor,
le-ai dat tot sânge să bea.
Vrednici sunt!
7 Şi am auzit altarul grăind: „Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!”
8 Şi cel de-al patrulea şi-a turnat cupa pe soare şi i s-a dat acestuia să îi ardă pe oameni cu foc. 9 Şi oamenii au fost arşi cu dogoare mare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, care stăpâneşte peste plăgile acestea, şi nu s-au pocăit şi nu I-au dat slavă.
10 Şi cel de-al cincilea şi-a turnat cupa pe tronul Fiarei şi împărăţia ei s-a întunecat, iar oamenii îşi muşcau limbile de durere 11 şi din cauza durerilor şi a rănilor lor L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului şi nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Şi cel de-al şaselea şi-a turnat cupa peste Eufrat, râul cel mare, şi apa lui a secat ca să le fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui. 13 Şi am văzut trei duhuri necurate ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura Fiarei şi din gura profetului mincinos. 14 Acestea sunt duhuri de demoni, care fac minuni şi merg la regii din toată lumea să îi adune la războiul din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic. 15 „Iată, Eu vin ca un hoţ. Fericit este cel care veghează şi îşi păstrează hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” 16 Şi i-au adunat la locul care în limba ebraică se numeşte Armaghedon.
17 Şi cel de-al şaptelea şi-a turnat cupa în aer şi un glas puternic a ieşit din Templu, de la tron, zicând: „S-a împlinit!” 18 Şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete şi s-a făcut un cutremur mare, aşa cum nu a mai fost de când e omul pe pământ, atât de mare a fost. 19 Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor au căzut. Iar numele Babilonului celui mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu ca să-I dea din paharul cu vin al mâniei Lui aprinse. 20 Şi toate insulele au fugit, iar munţii nu s-au mai găsit. 21 Şi peste oameni a căzut din cer grindină mare cât talantul, iar oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din pricina plăgii grindinii, fiindcă plaga aceasta era îngrozitor de grea.
Vărsarea celor șapte potire
1 Și am auzit un glas mare ieșind din Templu, zicând celor șapte îngeri: Mergeți și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei lui Dumnezeu. 2 Și cel dintâi s‐a dus și și‐a vărsat potirul pe pământ; și s‐a făcut o rană rea și pricinuitoare de durere pe oamenii care au semnul fiarei și se închină chipului ei. 3 Și al doilea și‐a vărsat potirul în mare; și ea s‐a făcut sânge ca de om mort: și orice suflet de viață care este în mare a murit. 4 Și al treilea și‐a vărsat potirul în râuri și în izvoarele apelor; și s‐au făcut sânge. 5 Și am auzit pe îngerul apelor zicând: Drept ești tu, care ești și care erai, Sfântule, fiindcă ai judecat astfel. 6 Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților și prorocilor și le‐ai dat sânge să bea: sunt vrednici. 7 Și am auzit altarul zicând: Da, Doamne Dumnezeule Atotputernice, adevărate și drepte sunt judecățile tale. 8 Și al patrulea și‐a vărsat potirul pe soare și i s‐a dat să dogorească pe oameni cu foc. 9 Și oamenii au fost dogorâți de o arșiță mare: și au hulit numele lui Dumnezeu care are puterea peste rănile acestea și nu s‐au pocăit ca să‐i dea slavă. 10 Și al cincilea și‐a vărsat potirul pe scaunul de domnie al fiarei; și împărăția ei s‐a făcut întunecoasă; și își mușcau limbile de durere. 11 Și au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor lor și nu s‐au pocăit de faptele lor. 12 Și al șaselea și‐a vărsat potirul peste râul cel mare Eufrat; și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților care vin de la răsăritul soarelui. 13 Și‐am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate ca niște broaște. 14 Căci sunt duhuri de draci, făcătoare de semne, care se duc la împărații întregului pământ locuit ca să‐i adune pentru războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu Celui Atotputernic. 15 (Iată , eu vin ca un hoț; fericit este cine veghează și își păstrează veșmintele, ca să nu umble gol și să se vadă rușinea lui). 16 Și i‐au adunat la locul numit evreiește Armaghedon. 17 Și al șaptelea și‐a vărsat potirul în văzduh și a ieșit din Templu un glas mare de la scaunul de domnie zicând: S‐a făcut. 18 Și s‐au făcut fulgere și glasuri și tunete; și s‐a făcut un mare cutremur de pământ, cum nu s‐a făcut de când a fost omul pe pământ: așa de mare cutremur de pământ, așa de tare! 19 Și cetatea cea mare s‐a făcut în trei părți și cetățile Neamurilor au căzut. Și Babilonul cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să‐i dea paharul vinului aprinderii mâniei lui. 20 Și orice ostrov a fugit și munții n‐au fost aflați. 21 Și o grindină mare, fiecare piatră ca de greutatea unui talant se pogoară din cer peste oameni; și oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina rănii grindinii, pentru că rana ei este foarte mare.