1 Fraţilor, îndemnul inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israel este pentru mântuirea lor. 2 Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt lipsiţi de cunoaştere. 3 Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să-şi statornicească ei înşişi dreptatea, nu s-au supus dreptăţii lui Dumnezeu. 4 Căci ţinta Legii este Hristos spre îndreptăţirea oricărui om care crede.
Dreptatea vine prin credinţă
5 Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege: Omul care face acestea va fi viu prin ele. 6 Iar dreptatea care vine din credinţă vorbeşte aşa: „Să nu spui în inima ta: Cine se va sui la cer?” – adică să-L coboare pe Hristos – 7 „sau: Cine se va coborî în adânc?” – adică să-L ridice pe Hristos din morţi… 8 Dar ce spune Scriptura?
Cuvântul este aproape de tine,
în gura ta şi în inima ta.
Acesta este cuvântul credinţei pe care-l propovăduim. 9 Căci dacă vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi te vei mântui. 10 Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire. 11 Pentru că Scriptura spune: Oricine crede în El nu se va ruşina. 12 Fiindcă nu este deosebire între iudeu şi grec, şi pentru toţi este acelaşi Domn, care îi îmbogăţeşte pe toţi cei care-L cheamă. 13 Căci oricine va chema Numele Domnului se va mântui.
Credinţa vine prin ascultarea evangheliei
14 Dar cum vor chema Numele aceluia în care încă nu au crezut? Şi cum vor crede în Cel de care n-au auzit? Şi cum vor auzi fără cineva care să vestească? 15 Şi cum vor vesti, dacă nu vor fi trimişi? Precum stă scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor care aduc veşti bune! 16 Dar nu toţi s-au supus evangheliei, căci Isaia spune: Doamne, cine a crezut cele auzite de la noi? 17 Prin urmare, credinţa vine din auzirea cuvântului, iar auzirea este prin cuvintele lui Hristos. 18 Dar întreb: Oare n-au auzit ei? Dimpotrivă.
Vestirea lor a ajuns pe tot pământul
şi cuvintele lor până la marginile lumii.
19 Dar întreb: Nu cumva Israel nu a înţeles? Moise spune cel dintâi:
Vă voi întărâta râvna prin oameni care nu sunt un popor
şi vă voi aţâţa mânia printr-un popor nepriceput.
20 Isaia îndrăzneşte şi zice:
Am fost aflat de cei care nu Mă căutau
şi m-am arătat celor ce nu întrebau de Mine.
21 Dar către Israel zice: Toată ziua mi-am întins mâinile către un popor neascultător şi sfidător.
Mântuirea este aproape
1 Fraților, plăcerea inimii mele și cererea mea către Dumnezeu pentru ei este ca să fie mântuiți. 2 Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit unei depline cunoștințe. 3 Căci necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să statornicească pe a lor , nu s‐au supus dreptății lui Dumnezeu. 4 Căci Hristos este sfârșitul legii ca dreptate pentru orice credincios. 5 Căci Moise scrie despre dreptatea care este din lege: Omul care va face va trăi prin ea. 6 Iar dreptatea care este din credință zice așa : Nu zice în inima ta: Cine se va sui în cer? (adică să aducă jos pe Hristos.) 7 Sau: Cine se va pogorî în adânc? (adică să scoată afară pe Hristos dintre cei morți.) 8 Dar ce zice ea? Cuvântul este aproape de tine, în gura ta și în inima ta: adică cuvântul credinței pe care o propovăduim. 9 Pentru că dacă vei mărturisi cu gura ta pe Isus ca Domn și vei crede în inima ta că Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți, vei fi mântuit. 10 Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire. 11 Căci scriptura zice: Oricine care crede în el nu va fi rușinat. 12 Căci nu este deosebire de iudeu și grec: căci el este Domn al tuturor , bogat pentru toți care‐l cheamă. 13 Căci oricine care va chema numele Domnului va fi mântuit.
Lucrul acesta a fost vestit
14 Dar cum vor chema pe acela în care n‐au crezut? Și cum vor crede în acela despre care n‐au auzit? Și cum vor auzi fără propovăduitor? 15 Și cum vor propovădui dacă nu vor fi trimiși? După cum este scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune! 16 Dar nu toți au ascultat de evanghelie. Căci Isaia zice: Doamne , cine a crezut cele auzite de la noi? 17 Deci credința vine din cele auzite, iar cele auzite prin cuvântul lui Hristos. 18 Dar eu zic: Oare n‐au auzit ei? Da, negreșit: Sunetul lor a ieșit în tot pământul și cuvintele lor până la marginile pământului locuit. 19 Dar eu zic: Oare n‐a cunoscut Israel? Moise cel dintâi zice: Eu vă voi întărâta la gelozie cu aceea ce nu este neam , vă voi ațâța la mânie cu un neam neînțelegător. 20 Iar Isaia îndrăznește și zice: Am fost aflat de cei ce nu mă căutau și m‐am arătat celor ce nu întrebau de mine. 21 Dar despre Israel zice: Toată ziua am întins mâinile către un popor neascultător și împotrivitor cu vorba.