O kamblimos.
1 Barem kana sahkă dau duma andel šiba le manušengă thai le înjerengă, thai nahkă avel ma kamblimos, sîm khă xarkuma kai bašel or sar çîmbalo kai ašundeol.
2 Thai kana sahkă avel ma e pativ le prooročimasti, thai te prinjeanau sa le godimata thai le prinjeandimata; barem te avela ma soa pateaimos kadea ta te paruvau poa than le baŕlebară, thai te na avela ma kamblimos, či sîm khanči.
3 Thai barem kana xulavaua sa muŕo mandimos anda o xabe le čioŕăngo, barem kana daua muŕo stato te avel phabardo, thai te na avel ma kamblimos, nai ma či khă valoso khančestar.
4 O kamblimos sî but ajukărditorii, sî pherdo lašimos: o kamblimos či xoleaol, o kamblimos či lăudil pe, či phuteol barimatstar,
5 či phiravel pe bipateaimahko, či rodel pehko valoso, či xoleaol, či del godi koa nasulimos,
6 či bukuril pe andal bandimata, ta bukuril pe andoa čeačimos,
7 garavel sa, pateal sa, ajukrăl sa, kăznil sa.
8 O kamblimos či xasaola čiăkhdata. Le proročimata atărdeona; le šiba ašena; o prinjeandimos isprăvila pe.
9 Kă prinjeanas ande rig, thai prooročisaras andekh rig;
10 ta kana avela so sî perfekto, kadoa „ande rig” isprăvila pe.
11 Kana sîmas šaoŕo, dauas duma sar khă šeaoŕo, atearauas sar khă šeaoŕo, dauas ma godi sar khă šeaoŕo; kana kărdilem manuši baro, šudem so sas šeaoŕohko.
12 Akana, dikhas sar ande khă glinda, ando tipo kalimahko; ta atunčeara, dikhasa angla amende mui muieste. Akana, prinjeanau andekh rig; ta atunči, prinjeanaua sa, kadea sar sîmas i me prinjeando sa.
13 Akana kadea ašen kadala trin: o pateamos, o ajukărimos thai o kamblimos; ta o mai baro anda sa sî o kamblimos.
Imnul dragostei
1 Dacă aş vorbi în limbile oamenilor
şi ale îngerilor,
dar dragoste nu am,
sunt doar aramă care sună
sau un chimval zăngănitor.
2 Chiar de-aş avea şi darul profeţiei
şi aş cunoaşte toate tainele şi toată cunoştinţa,
de aş avea toată credinţa
încât să mut din loc şi munţii,
dar dragoste nu am,
nimic nu sunt.
3 Chiar de mi-aş împărţi toată averea
şi trupul meu dacă l-aş da
să fie ars ,
dar dragoste nu am,
nu-mi foloseşte la nimic.
4 Căci dragostea rabdă-ndelung,
ea se milostiveşte;
dragostea nu pizmuieşte,
nu se făleşte, nu se mândreşte.
5 Nu e fără cuviinţă,
nu caută câştigul său,
ea nu se mânie
şi nici nu se gândeşte la rău,
6 ea nu se bucură de nedreptate,
ci dragostea se bucură de adevăr.
7 Toate le-ndură, toate le crede,
toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8 Dragostea nu piere niciodată.
Cât despre profeţii, vor înceta,
iar limbile – vor amuţi,
cunoaşterea se va sfârşi.
9 Căci noi cunoaştem doar în parte
şi profeţim „în parte”.
10 Când va veni însă ce e desăvârşit,
ce este doar „în parte” se va sfârşi.
11 Pe când eram copil,
vorbeam ca un copil,
gândeam ca un copil,
şi judecam ca un copil;
când am ajuns bărbat,
am încheiat
purtarea de copil.
12 Acum vedem ca prin oglindă,
în chip nedesluşit,
dar vom vedea odată faţă către faţă.
Acum cunosc numai în parte,
atunci voi cunoaşte deplin,
aşa cum şi eu am fost
pe deplin cunoscut.
13 Acum rămân acestea trei:
credinţa, nădejdea şi dragostea.
Dar cea mai mare dintre ele
e dragostea.