E pativ le šibendi thai la prooročimasti.
1 Roden o kamblimos. Phirăn i pala le pativa le duxovničiskurea, ta mai but te prooročin.
2 Ande čeačimaste, kon del duma ande aver šib, či del duma le manušengă, ta le Devllehkă; kă khonikh či atearăl les, thai, le duxosa, o phenel garaimata.
3 Kon prooročil, avervaresar, del duma le manušengă, te vazdele, te sîkavele thai te miluile.
4 Kon del duma ande aver šib, zurearăl pe orta pes; ta kon prooročil, zurearăl e Khăngări.
5 Sahkă kamau ka saoŕă te den duma ande aver šiba, ta mai but te prooročin. Kon prooročil, sî mai baro dă sar kukoa kai del duma andel šiba; avri numai kana ambodel kadala šiba, anda kaste avel la Khăngărea zuralimos ando dii.
6 Ande čeačimaste, phralale, so valoso sahkă avau tumengă me, te avino tumende thai te dau tumengă duma ande aver šiba, thai kana o divano muŕo či anela tumengă či khă sîkaimos, či prinjeandimos, či proročimos, či jeanglimos?
7 Barem i le butea bitraimahko, kai den ašundimos, avela fluiero or lăuta: kana či den bašimos lašo, kon atearăla so dilabal o fluiero or e lăuta?
8 Thai kana e šing del khă bašimos amblado, kon lašarăla pe mardimako?
9 Sa kadea i tume, kana či phenen la šibasa khă orba atearimasti, so ateardeola pe so phenen? Atunči fal kă denas duma ande bravall.
10 Sî ande lumea but mode šibengă, kadea či iekh anda lende nai bi te na ašudeol pe biatearimahko.
11 Ta kana či prinjeanau o atearimos le ašundimahko, avaua khă străino anda kukoa kai del duma, thai kukoa kai del duma, avela khă străino anda mande.
12 Sa kadea i tume, anda kă kamen le dinimata le pativăngă le duxovničištea, te roden te avel tume pe bravalimaste, anda o dičimos le zuralimastii ando dii la Khăngăreati.
13 Anda kodea, kon del duma ande aver šib, te rudil pe te avel les i e pativ te ambolde la.
14 Andakă, kana rudima ande aver šib, o duxo muŕo rudil pe, ta mîŕî godi sî bi rodohko.
15 So sî kărimahko atunčeara? Rudiua ma le duxosa, ta rudiua ma i la godeasa; dilabaua le duxosa, ta dilabaua i la godeasa.
16 Avervaresar, kana anes naismata le duxosa, sar desa anglal „Amin” kal naismata, kai anes le tu, kukoa kai nai tu pativa, kana o či jeanel so phenes?
17 Biathadimahko, tu naisarăs le Devllehkă but šukar, ta o kolaver či ašel zureardo ando dii.
18 Naisarau le Devllehkă kă me dau duma ande aver šiba mai but sar tumende saoŕă.
19 Kana ande Khăngări, kamau mai mišto te phenau panji orbe atearde, te sîkavau i avrăn, dă sar te phenau deši mii orbe ande aver šib.
20 Phralale, na aven šaoŕă kai godi; ta, koa nasulimos, aven gloate; ta kai godi, avem manuši bară.
21 Ande Kris sî ramome: „Daua duma le norodohkă kadalehkă ande aver šib thai andel ušt străinea; thai či kadea či ašunena Ma, phenel o Rai.”
22 Ando avimos, le šiba sî ăkh sămno na anda kukola le pateamne, ta anda kukola le bipateamne. E prooročia, navervaresar, sî khă sămno na anda kukola le bipateamne, ta anda kukola le pateamne.
23 Kadea, kă kana tidela pe sai Khăngări andekh than, thai saoŕă dena duma ande aver šiba, thai te šona pe i kolendar bi pativengă, or bipateamne, nahkă phenen on kă san dile?
24 Ta kana sa prooročin, thai šol pe ăkh bipateamno or iekh bi pativengo, o sî ateardino saoŕăndar, sî krisînime saoŕăndar.
25 Le garaimata le illehkă sî dinerigate, kadea kă perăla le mosa pe phuw, rudila pe le Devllehkă, thai phenela kă, ande čeačimaste, o Dell sî ande tumaro maškar.
26 So sî kărimahko atunčea, phralale? Kana tiden tume saoŕă, kana iekh anda tumende sî les khă dilabaimos, aver khă sîkaimos, aver khă dikhlimos, aver ăkh orba ande aver šib, aver ăkh amboldimos, sa te kărdeon pe andoa zuralimos le diiehko.
27 Kana sî iekh, kai den duma ande aver šib, te den duma numai po dui or mai but trin, sakoiekh pala avrăste: thai iekh te amboldel.
28 Kana nai kon te amboldel, te ašelmuto ande Khăngări, thai te del numai pehkă duma thai le Devllehkă.
29 Sode pal prooročea, te den duma po dui or po trin, thai le kolaver te krisînin.
30 Thai kana sî kărdo khă dikhlimos iekhăhkă kai bešel tele, kukoa anglal te ašelmuto.
31 Anda kă daštin te prooročin saoŕă, ta iekh pala aver, anda ka saoŕă te len sîkaimos thai saoŕă te aven vazdine.
32 Le duxuri le prooročirengă kărăn so mangăn le prooročea;
33 kă o Rai nai khă Dell le bilašardimahko, ta la pačeako, ka ande sal Khăngărea le sfinçăngă.
34 Le juwlea te ašenmuto andel tidimata, kă lengă nai lengă meklino te len divano ande lende, thai te aven sar phenen pe lengă, sar phenel e Kris.
35 Kana kamen te len sîkaimos pa khă buti, te pušen pehkă romen khără; kă sî lajeau anda khă juwli te del duma ande Khăngări.
36 So? Tumendar teleardea o Divano le Devllehko? Or numai ji tumende arăs'lo?
37 Kana pateal varekon kă sî prooroko or kă sî les dimos kata o Dell, te atearăl so ramotumengă me, sî khă mothodimos le Raiehko.
38 Thai kana varekon či atearăl, te na atearăl!
39 Kadeadar, kana, phralale, mangăn pala e prooročimos, bi te lopînzîn o dimos duma ande aver šiba.
40 Ta sa te kărdeon pe ande khă tipo patiaimahko thai lašarimatasa.
Darul profeţiei
1 Căutaţi dragostea! Râvniţi după cele duhovniceşti, şi mai ales după darul profeţiei. 2 Pentru că acela care vorbeşte într-o limbă neînţeleasă, nu le vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu. Şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă spune taine, prin Duhul. 3 Dar cel care profeţeşte le spune oamenilor cuvinte de zidire, de încurajare şi de mângâiere. 4 Cel care vorbeşte într-o limbă neînţeleasă, se zideşte numai pe sine, dar cel care profeţeşte zideşte întreaga Biserică. 5 Eu vreau ca voi toţi să vorbiţi în limbi, dar mai ales să profeţiţi. Fiindcă cel ce profeţeşte este mai mare decât cel ce vorbeşte în limbi, doar dacă acesta nu este şi tălmăcitor, ca Biserica să primească cuvinte care o zidesc.
6 Acum fraţilor, dacă eu aş veni la voi vorbind în limbi, ce folos aţi avea de la mine dacă nu v-aş spune fie vreo descoperire sau vreo taină, fie vreun cuvânt profetic sau un cuvânt de învăţătură? 7 Dacă lucrurile neînsufleţite care scot sunete – fie fluier, fie chitară – nu ar scoate sunete diferite, cum s-ar putea cunoaşte care este sunetul fluierului şi care este al chitarei? 8 Iar dacă trâmbiţa scoate un sunet neclar, cine se va pregăti de război? 9 Tot aşa şi voi, când vorbiţi o limbă, dacă nu scoateţi sunete uşor de înţeles, cum se va înţelege ce aţi spus? Şi veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt. 10 Sunt multe feluri de limbi în lume, dar nici una nu este lipsită de înţeles. 11 Deci dacă nu ştiu înţelesul cuvintelor, voi fi un străin pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un străin pentru mine. 12 Aşa şi voi, pentru că râvniţi lucrurile duhovniceşti, căutaţi să le dobândiţi spre zidirea Bisericii, ca să creşteţi în ele. 13 De aceea, cel ce vorbeşte într-o limbă, să se roage ca să aibă şi darul tălmăcirii. 14 Fiindcă dacă eu mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea este neroditoare. 15 Aşadar ce trebuie să fac? Trebuie să mă rog cu duhul, dar trebuie să mă rog şi cu mintea; trebuie să cânt cu duhul, dar trebuie să cânt şi cu mintea. 16 Dacă tu binecuvântezi cu duhul, cum va răspunde omul de rând „Amin” la rugăciunea ta de mulţumire? Pentru că el nu înţelege ce spui tu. 17 Într-adevăr, tu aduci mulţumire bine, dar celălalt nu este zidit. 18 Îi mulţumesc lui Dumnezeu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi. 19 Dar în Biserică vreau să spun cinci cuvinte pe înţeles, cu mintea mea, ca să îi învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă.
Buna rânduială în adunare
20 Fraţilor, nu fiţi copii la minte, ci fiţi copii când vine vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi. 21 În Lege stă scris:
În alte limbi
şi prin buzele altora
voi vorbi acestui popor
şi nici aşa nu Mă vor asculta!
zice Domnul. 22 Astfel, vorbirea în limbi este un semn nu pentru cei ce cred, ci pentru cei necredincioşi, iar profeţia nu este pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred. 23 Deci, dacă s-ar aduna Biserica întreagă în acelaşi loc şi toţi ar vorbi în limbi neînţelese şi ar intra oameni simpli sau necredincioşi, nu vor zice oare că sunteţi nebuni? 24 Iar dacă toţi ar profeţi şi ar intra un om necredincios sau un om simplu, el va fi dat pe faţă de toţi, va fi judecat de toţi. 25 Ascunzişurile inimii lui vor fi arătate şi astfel, căzând cu faţa la pământ, el se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi: Cu adevărat Dumnezeu este în voi!
26 Ce trebuie să facem, fraţilor? Când vă adunaţi, fie că cineva vine cu un psalm, cu un cuvânt de învăţătură, cu o descoperire, cu darul limbilor sau cu darul tălmăcirii, toate acestea să fie spre zidire! 27 Dacă sunt oameni care vorbesc în limbi, să fie câte doi sau cel mult trei. Să vorbească pe rând şi unul să tălmăcească! 28 Iar dacă nu are cine să tălmăcească, aceia să tacă în Biserică. Să-şi vorbească numai lor înşişi şi lui Dumnezeu. 29 Profeţii să vorbească numai doi sau trei, iar ceilalţi să judece. 30 Iar dacă i se va descoperi ceva unuia dintre cei care stau aşezaţi, cel care vorbea înainte să tacă. 31 Puteţi să profeţiţi toţi, dar pe rând, câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi. 32 Pentru că duhurile profeţilor se supun profeţilor, 33 fiindcă Dumnezeu nu este Dumnezeul dezordinii, ci al păcii. 34 Femeile să tacă în Biserici! Căci, după cum zice şi Legea, nu le este îngăduit să vorbească. 35 Dacă vor să înveţe ceva, să-şi întrebe soţii acasă, fiindcă este ruşinos ca femeile să vorbească în Biserică. 36 Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu? Sau doar la voi a ajuns?
37 Dacă cineva crede că este profet sau om duhovnicesc, să priceapă atunci că lucrurile pe care vi le scriu sunt porunca Domnului. 38 Iar dacă cineva nu vrea să ştie de ele, atunci să nu ştie! 39 Deci, fraţii mei, râvniţi să profeţiţi şi nu puneţi piedică vorbirii în limbi. 40 Dar toate să se întâmple cuviincios şi după rânduială.