Le jeanglimata le Pavelohkă.
1 Sî avimos te lăudima, barem kai nai valosohkă. Avaua kadea le vedeniença thai le sîkaimatănça le Devllehkă.
2 Prinjeanau khă manuši ando Kristoso, kai, akana dešuštar bărši, sas nigărdo ji ando trito čerii (kana sas ando stato or bistatohko, či jeanau: o Dell jeanel).
3 Thai jeanau kă o manuši kadoa (kana sas ando stato or bistatohko, či jeanau: o Dell jeanel),
4 sas nigărdo ando raio, thai ašundea divanuri, kai našti phenen pe, thai save nai mekhline khă manušehkă te del le duma.
5 Khă kadea manušesa lăudiua ma; ta sar dikhăl man orta, či lăudiua ma numai mîŕă kovlimatănça.
6 Orta te kamaua te lăudiu ma, či avaua dillo, kă phenaua o čeačimos; ta arakha ma, kaste na avel khanikas pa mande khă gîndo mai učio dă sar dikhăl ande mande, or so ašunel mandar.
7 Thai kaste na phutiuau barimatasa, andoa străfeaimos kadale dičimatăngo, sas mangă thodino ando mas khă ăkh kanro, khă solo le Bengăhko, kaste palmearăl ma, thai te lopînzîl ma kaste dau ma baro.
8 Trivar rudisardem le Raies te lel mangă les.
Februarie2
9 Thai O phendea mangă: „O xaro Muŕo sî tukă arăslimahko, kă e zor Mîŕî ando kovlimos sî kărdi ortomasa.” Kadea kă lăudiua ma but mai bukurimasa mîŕă kovlimatănça, anda kaste e zor le Kristososti te ašel ande mande.
10 Anda kodea atearau čeailimos andel kovlimata, andel prasaimata, andel kamimata, andel nachaimata, andel strandimata, andoa Kristoso; kă kana sîm kovlo, atunči sîm zuralo.
O kandimos le Pavelohko.
11 Arăslem khă dillo: tume zureardean ma. Ta tume trăbunas te lăudin ma; kă, barem kă či sîm khanči, ta khančesa či sîmas mai tele kadale apostolendar minunime.
12 Le sămnuri khă apostoklohkă sas tume maškar tumende ande soa ŕăbdimos, andel semne, zora thai minunea kai sas maškar tumende.
13 Ande čeačimaste, ande soste sanas tume thodine mai tele dă sar le kolaver Khăngărea, avri doar kă numai me korkoŕo či sîmas tumengă khă pharimos? O, iertin o bičeačimos kadoa!…
14 Dikta kă sîm gata te avau o trito data tumende; thai sa na avaua tumengă khă pharimos; kă či rodau le butea tumară, ta tumen orta. So sî čeačio, na le šeave sî unjile te tiden anda pehkă dadda, ta le dadda anda pehkă šeave.
15 Thai me, potinaua bute bukurimasa anda mîŕă, thai potinaua ande sa orta i man anda tumară duxurea. Kana kamau tume mai but, sîm kamblino kaditi mai xançîmasa?
16 Avela i kadea! Cî sîmas tumengă pharimos dălokh. „Ta” phenen on, „sar khă manuši xarano so sîm, astardem tume čiordaimasa.”
17 Ta, çîrdem me kadea vokh valoso tumendaranda vo iekh anda kukola, kai tradem le tumende?
18 Rudisardem le Titos te avel te dikhăl tume; andekhthan lesa tradem i le phrales: manglea vareso o Tito tumendar? Či samas ame phirade sa kodole Duxostar, thai či ušteadeam ame sa pe kodola urme?
19 Dă but čiro tume den tume gîndo, kă kamas te lašardiuas angla tumende! Ame das duma angloa Dell ando Kristoso; thai sa kadala butea, phenas le, but kaminengă, anda o vazdimos tumaro.
20 Anda kă darau ta na varesar, koa avimos muŕo, te arakhau tume kadea sar nahkă kamau te arakhau tume, thai me orta te avau arakhado tumendar kadea sar nahkă kamen. Darau te na arakhau čiungar, kîrkota, xolea, pharadimata, nasulimata orbengă, prsaimata, barimata, biujimata.
21 Darau, koa avimos muŕo tumende, te na peravel ma pale o Dell dikhlimasa tumende, thai te trăbul te rovau buten anda kola kai bezexarde mai anglal, thai či kăisai le anda o biujimos, e kurvia, thal prikăjimata kai kărde le.
Viziunile şi descoperirile lui Pavel
1 Trebuie să mă laud, deşi nu-mi este de nici un folos! Totuşi voi vorbi despre viziunile şi revelaţiile primite de la Domnul. 2 Ştiu un om în Hristos care, cu paisprezece ani în urmă – dacă era în trup, nu ştiu; dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu o ştie – a fost răpit până la al treilea cer. 3 Şi ştiu că acest om – dacă era în trup sau în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu o ştie – 4 a fost răpit până în paradis şi a auzit cuvinte de negrăit, pe care omului nu îi este îngăduit să le rostească. 5 Cu acel om mă voi mândri, dar cu mine nu mă voi mândri, decât în slăbiciunile mele. 6 Chiar dacă aş vrea să mă laud, nu aş fi om fără minte, fiindcă aş spune adevărul. Dar mă feresc, ca nu cumva cineva să mă considere mai mult decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine. 7 Şi datorită măreţiei revelaţiilor, ca să nu devin trufaş, mi-a fost dat un spin în trup, un trimis al Satanei, să mă lovească, aşa încât să nu mă îngâmf. 8 De trei ori L-am rugat pe Domnul despre lucrul acesta, ca să-l îndepărteze de la mine, 9 dar El mi-a spus: „Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune”. De aceea mai degrabă mă voi mândri bucuros cu slăbiciunile mele, ca să rămână peste mine puterea lui Hristos. 10 Deci mă bucur în slăbiciuni, în insulte, în greutăţi, prigoane şi strâmtorări, pentru Hristos: când sunt slab, atunci sunt tare.
Grijă pentru Biserica din Corint
11 Am ajuns om fără minte! Voi m-aţi silit! Căci voi eraţi datori să mă recomandaţi pe mine. Fiindcă nu am fost cu nimic mai prejos decât aceşti apostoli nemaipomeniţi, chiar dacă eu nu sunt nimic. 12 Într-adevăr, semnele apostolului au fost săvârşite printre voi cu toată statornicia, prin semne, minuni şi fapte pline de putere. 13 Prin ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici? Oare pentru că nu v-am fost o povară? Iertaţi-mi, vă rog, această nedreptate! 14 Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară şi nu voi fi o povară, pentru că eu nu umblu după lucrurile voastre, ci după voi, fiindcă nu copiii sunt datori să adune comori pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. 15 Iar eu, cu cea mai mare bucurie, voi cheltui şi mă voi cheltui cu totul pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, trebuie să fiu iubit mai puţin? 16 Fie! Nu v-am fost o povară, dar fiind priceput, v-am prins prin vicleşug. 17 V-am stors eu oare prin vreunul din cei pe care i-am trimis la voi? 18 L-am rugat pe Tit, iar cu el am mai trimis un frate. A fost Tit lacom la voi? Nu am umblat noi în acelaşi duh, pe aceleaşi urme?
19 De multă vreme vă închipuiţi că ne apărăm în faţa voastră. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos: preaiubiţilor, toate aceste lucruri sunt pentru zidirea voastră. 20 Căci mă tem ca atunci când voi veni să nu vă găsesc aşa cum nu vreau, iar eu să fiu găsit de voi aşa cum nu vreţi. Nu cumva să găsesc certuri, invidie, mânie, răzvrătiri, bârfe, şuşoteli, înfumurare şi neînţelegeri! 21 Nu cumva, atunci când voi veni din nou, să mă umilească Dumnezeu din cauza voastră şi să trebuiască să-i plâng pe mulţi dintre aceia care au păcătuit înainte şi nu s-au întors de la necurăţia, desfrânarea şi neruşinarea pe care le-au săvârşit.