1 But kamblinena, kadea sî o duito zakono, kai ramo tumengă les. Ande lidui, rodau te uštevau tumari godi sastevesti, andel phendimata,
2 kaste kărau tumengă te anen tumengă godi le buteandar phendine mai anglal le sfinçăndar prooročea, thai le mothodimastar le Raiesti thai le Skăpitoresti amarăsti, dino andal apostolea tumară.
3 Anglal dă sa, te jeanen kă andel des mai palal avena but prasaitorea pherde prasaimata, kai traina pala lengă pofte,
4 thai phenena: „Kai sî o šinaimos le avimahko Lehko? Kă dă kana sutine amară dadda, sa ašen kadea dă sar sas dă kata o anglal le vazdimahko!”
5 Kă numai kărdeon kă či jeanen averdata kă sas čeruri thai khă phuw ankaladi andoa Divano le Devllehko andoa pai thai le kandimasa le paiehko,
6 thai kă e lumea dă atunčeara xasaili sa anda lende, tasadi le paiestar.
7 Ta le čeruri thai e phuw dă akanara sî arakhadine thai garadine, sa kodole Divanostar, anda e iag andoa des la krisako thai le xasarimahko le manušengă bikrisako.
8 Ta, but kamblinena, te na bîstrăn khă buti: kă, andoa Rai, khă des sî sar khă mia bărši, thai ăkh mia bărši sî sar ăkh des.
9 O Rai dureol ando phendimos thoa pherdimos Pehkă šinaimahko, sar patean iekh; ta sîles khă baro ajukărimos anda tumende, thai kamel ka či iekh te na xasaol, ta saoŕă te aven koa kăimos.
10 Ta o des la Raiehko avela sar khă čior. Ando des kodoa, le čerurea nakhăna trăznimasa, le staturea le čerikane bilana andoa baro tatimos, thai e phuw, ku sea so sî pe late, phabola.
11 Ta, anda kă sea kadala butea sî te rimon pe, so fealo manušengo trăbulas te aven tume, andekh phiraimos sfînto thai pateamno,
12 ajukărindoi thai iuçîndoi o avimos le desăhko le Devllehko, ande save le čerurea astardine xasaona, thai le staturea le čerikane bilana andoa tatimos la iagako?
13 Ta ame, pala o šinaimos Lehko, ajukras čerurea neve thai khă phuw nevi, ande savi bešela o bibezexalimos.
14 Anda kodea, but kamblimena, anda kă ajukărăn kadala butea, den tumari zor te aven arakhade angla Leste bidošako, bibezaxako, thai ande pačea.
15 Te patean kă o but ajukărimos le Raiehko amarăhko sî skăpimos, sar ramosardea tumengă i o but kamblino amaro phral o Pavelo, pala o xaraimos dino lehkă,
16 sar i ande sea lehkă zakonurea, kana del duma pal butea kadala. Ande lende să iekha butea phară atearimahkă, save le bijeanglitorea thai bibešlimahkă ambolden le sar i le kolaver LillaleDevllehkă, karing o xasardimos lengo.
17 Kadea tume, but kamblimena, jeanglindoi mai anglal kadala butea, arakhăn tume ka na varesar te mekăn tume çîrdine le xasarimastar kadale bikrisako, thai te xasarăn tumari zor;
18 ta bareon ando xaro thai ando prinjeandimos le Raiehko thai le Skăpitorehko amarăhko le Isus Kristosohko. Lesti te avel e slava, akana thai ando des le vešničimahko. Amin.
Făgăduinţa venirii Domnului şi sfârşitul istoriei
1 Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă am dorit ca, apelând la memoria voastră, să vă trezesc gândirea limpede 2 şi să vă amintesc cuvintele spuse mai dinainte de sfinţii profeţi şi porunca Domnului şi Mântuitorului dată prin apostolii voştri. 3 Să ştiţi, mai întâi, că în zilele din urmă vor veni batjocoritori care vor trăi după poftele lor 4 şi care vor zice în derâdere: „Unde e făgăduinţa venirii Lui? Pentru că, de când au adormit strămoşii, toate au rămas aşa cum erau la începutul Creaţiei!” 5 Ei uită însă, cu bună ştiinţă, că prin cuvântul lui Dumnezeu au fost făcute cerurile şi un pământ a fost întemeiat din apă şi prin apă, 6 şi că lumea de atunci a pierit tot prin apă, înghiţită de potop. 7 Iar cerurile şi pământul de acum sunt puse deoparte prin acelaşi cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a nimicirii celor netemători de Dumnezeu. 8 Dar nu uitaţi un lucru, preaiubiţilor: înaintea Domnului o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi. 9 Domnul nu întârzie să-şi ţină făgăduinţa, deşi unii cred că întârzie, ci are îndelungă răbdare spre binele vostru, nedorind ca cineva să piară, ci toţi să ajungă la pocăinţă. 10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ, când cerurile vor dispărea într-un vuiet puternic, stihiile arzând în foc se vor distruge şi pământul cu toate cele de pe el nu va mai fi. 11 Astfel, dacă toate acestea vor fi distruse ce fel de oameni trebuie să fiţi voi, cu viaţă sfântă şi cu evlavie, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerul se va mistui în foc şi stihiile, arzând, se vor topi! 13 Dar noi, după făgăduinţa lui, aşteptăm un cer nou şi un pământ nou, în care va locui dreptatea. 14 De aceea, preaiubiţilor, aşteptând aceste lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi de El în pace, fără pată şi fără vină. 15 Iar îndelunga răbdare a Domnului nostru consideraţi-o mântuire, după cum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel, potrivit cu înţelepciunea care i-a fost dată, 16 când vorbeşte despre acestea în toate epistolele lui. În ele sunt unele lucruri mai greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre propria lor pierzare.
Sfaturi finale; încheiere
17 Aşadar, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte toate acestea, păziţi-vă, ca să nu fiţi târâţi şi voi în rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi statornicia, 18 ci creşteţi în harul şi cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. A lui să fie slava şi acum şi în ziua veşniciei! Amin.