O telearimos le Pavelohko ande Roma.
1 Pala so thodea pe te jeastar le berosa ande Italia, le Pavelos thai avrăn phandaden dine le po vast khă sutašohko la četako le kătanengo Augusta, bušlino Iuliu.
2 Ankăsteam ando bero andoa Andromito, kai sas te jeal le berosa po prašau la Asiako, thai teleardeam. Sas ame amença le Aristaraxos o Mačedoniano andoa Tesaloniko.
3 O duito des, arăsleam ando Sidono; thai o Iuliu, kai phiravelas pe mišto le Pavelosa, meklea les te jeal kata pehkă prinjeande, thai te avel kandino lendar.
4 Pala so teleardeam oçal, găleam paša o Čipro, anda kă le bravallea sas bilašimasa.
5 Pala so nakhleam e marea kai naiarăl e Čiličia thai Pamfilia, arăsleam ande Mira ande Ličia.
6 Oče o sutašo arakhlea khă bero andai Alesandria, kai telearălas ande Italia, thai ankăsteam ande leste.
7 Čiro dă mai but des, găleam lokăs le berosa, thai na bi pharimahko, azbadeam o učimos o Knido, kai meklea ame e bravall te atărdiuas. Nakhleam kata o gor la Kretako, pašai Salmona.
8 Daba găleam le berosa po gor la insulako, thai arăsleam andekh than bušlino „Limanurea laše,” savetar sas paše e četatea e Lasea.
9 Nakhleasas but čiro, thai o phiraimos pe marea kărdeolas but pharimasa, anda kă nakhlosas orta o čiro le „postohko.” Anda kodea o Pavelo deaduma le kolavrăngă,
10 thai phendea lengă: „Manušale, o phirimos dikhau nai te kărdeol pe bi pharimahko thai bi bute xasarimasa, na numai anda o thodimos, ta i orta anda amară čivave.
11 O sutašo ašundea mai but le traditorestar thai le stăpînostar le berohkărăstar dă sar le divanuri le Pavelohkă.
12 Thai anda kă o limano nas lašo than vizirimahko le mai but phendine te jeantar le berosa oçal, kaste zumaven te arăsăn ando Feniso, than andai Kreta, thodino karing avelokham thai karing avelereat le khamesti, kaste vizîrin oče.
13 Leasas te phurdel khă bravall xançî katar avelodes; thai, sar iekh kai pateanas pe stăpîia pe çînta, vazdine le ankore, thai telearde le berosa pe rig la Kretati.
14 Ta na pala but čiro, dea pe drom pai insula khă phurdimos bravalleako zuralo, bušlino Eurachilon.
15 O bero sas lino lestar, bi te dašti marăl pe la bravalleasa, thai mekleam ame nigărde ande lehko kamimos.
16 Nakhleam iekhatar katai rig telal khă ostrovosti, bušlino Klauda, thai daba daštisardeam te thoas o vast pe luntrea.
17 Pala so vazdeam la opră, thodine butea kandimahkă; phangline o bero šelença; thai daratar te na perăl pai Sirta, mekline le poxtana tele. Kadedar mekline pe nigărde bravalleatar.
18 Anda kă samas but marde le brîšindestar la bravalleako, o duito des line te šuden ande marea sa o tidimos andoa bero,
19 thai o trito des, ame, amară vastença, šudeam le butea le berohkă.
20 O kham thai le čeraia či dikhle pe mai but des, thoa barobrîšind sas kadea dă zuralo ta kă mai palal xasardeamas orsao zuralimos skăpimahko.
21 Le manuši či xalinesas dă but čiro. Atunčea o Pavelo ušti'lo ande lengo maškar, thai phendea: „Manušale, trăbulas te ašunen ma, thai te na teleardino le berosa dă andai Kreta, kaste dašti te ankleas anda kadoa pharimos thai anda kadoa xasarimos.
22 Akana me phenau tumengă te aven kamimasa lašo; anda kă či iekh anda tumende či xasaola; thai či avela aver xasarimos dă sar le berohko.
23 Khă înjero le Devlklehko, savehko sîm me, thai savehkă kandau Lehkă, sîkadi'lo mangă areat,
24 thai phendea mangă: „Na dara, Pavele; tu trăbul te bešes angloa Čezaro; thai dikta kă o Dell dea tu sa kolen kai jean le berosa andekhthan tusa.”
25 Anda kodea, manušale, potolin tume, kă sî ma pateaimos ando Dell kă kărdeola pe kadea sar phendea pe mangă.
26 Ta trăbul te das pa khă ostrovo.”
27 Ande reat e dešuštarto, ta kana samas spidine orde thai întea le berosa pe marea e Adriatiko, karing o maškar la reateako, le marinarea ateardine kă pašon la phuweatar.
28 Măsurisardine andră o pai, thai arakhline les dă biši stînjenea; găline xançî mai dur thai măsurisarde pale, thai arakhline dešupanji stînjenea.
29 Daratar te na malaven pe le kotorăbaŕăndar, šudine štar ankore karing e kîrma le berosti, thai kamenas te kărdeol o des.
30 Ta sostar le berarea rodenas te našen andoa bero, thai denasdrom e luntrea ande marea, tala o divano kă kamen te šuden le ankore karing e rig dă anglal le berosti,
31 O Pavelo phendea le sutašohkă thai le kătanengă: „Kana le manuši kadala či ašena ando bero, našti te aven skăpime.”
32 Atunčeara le kătane šindine le šelea la luntreakă, thai mekle la te perăl tele.
33 Angloa des, o Pavelo rudisardea le saoŕăn te xan, thai phendea: „Ades sî dešštar des, dă kana bešen te dikhăn, thai či lean khanči xamahko ando mui.
34 Anda kodea rudi tume te xan, kă e buti kadea sî anda tumaro skăpimos; thai či xasaola pe tumengă či khă firo ballehko andoa šero.”
35 Pala so phendea kadala orbe, lea manŕo, naisardea le Devllehkă, angla saoŕă, phaglea les, thai lea te xal.
36 Saoŕă line zor atunči, thai line i on ta xaline.
37 Ando bero samas dă sa: dui šella eftavardeši thai šou sufleturi.
38 Pala so čeailile, ujeardine o bero, šudindoi o div ande marea.
39 Kana avilo o des, či prinjeandine e phuw; ta dikhline dă dural khă golfo, kai sas les riga tišaialea, thai dine pe godi te spiden o bero karing oče, kana avela daštimasa
40 Šindine le ankore, kaste den le drom ande marea, thai dine drom ande kodoa čiro le šele le tradimahkă; pala kodea vazdine e ventrila pala o phurdimos la bravalleako, thai ortosai le karing o malo.
41 Ta dine pakh šib phuweati, kai astardi'lo o bero; thai e rig anglal le berosti kărdili kă bešelas bimištime, kana e rig dă palal lea te phadeol anda o mardimos le valurengo.
42 Le kătane sas le godi te mudarăn le phandaden, kaste na skăpil vo iekh ando naimos.
43 Ta o sutašo, kai kamelas te skăpil le Pavelos, atărdeardea le kata o gîndo kadoa. Mothodea kă kukola kai naion, te šuden pe poa bero ando pai, thai te anklen mai anglal pe phuw;
44 ta le kolaver te astardeon iekh pel phalea, ta aver pel phadimata le berohkă, thai kadea kărde kă arăsle saoŕă sasteveste po šutimos.
Călătoria la Roma; naufragiul în Malta
1 Când s-a hotărât să plecăm pe mare spre Italia, Pavel şi alţi câţiva întemniţaţi au fost daţi în grija unui centurion numit Iulius, din cohorta numită Imperială. 2 La Adramit, ne-am urcat într-o corabie care urma să plece în ţinuturile Asiei şi ne-am pornit la drum, cu noi fiind şi Aristarh Macedoneanul, din Tesalonic. 3 A doua zi am ajuns la Sidon, iar Iulius, purtându-se cu omenie faţă de Pavel, i-a îngăduit să meargă la prietenii lui, ca să aibă grijă de el. 4 Am părăsit apoi locul acela şi, din cauză că vânturile băteau împotrivă, am pornit să navigăm pe lângă Cipru. 5 După ce am străbătut marea Ciliciei şi Pamfiliei am ajuns la Mira, în Licia. 6 Aici, centurionul a găsit o corabie alexandrină care pleca în Italia şi ne-a îmbarcat pe ea. 7 Am mers foarte încet vreme de mai multe zile, până ce, cu multă greutate, am ajuns la Cnid; fiindcă vântul nu ne slăbea, am navigat de-a lungul Cretei, pe lângă Salmona, 8 am trecut foarte greu de ea şi am sosit într-un loc numit Portul Bun, în apropierea căruia era cetatea Lasea.
9 Trecuse destul de mult timp şi călătoria devenise nesigură, trecuserăm chiar şi de vremea postului, şi din cauza aceasta, Pavel i-a sfătuit aşa: 10 „Oameni buni, după cum văd eu, drumul acesta va fi dificil şi cu multe pierderi, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar şi pentru vieţile noastre.” 11 Centurionul a ascultat însă mai mult de căpitanul corăbiei şi de stăpânul ei, decât de vorbele lui Pavel. 12 Şi, cum portul nu era bun de iernat, majoritatea au hotărât să plece de acolo şi, dacă se poate, să ajungă să ierneze în Fenix, un port aşezat cu faţa spre nord-vest şi sud-vest.
13 Începuse să sufle un vânt slab din sud, iar ei s-au gândit că îşi vor putea îndeplini planul; au ridicat ancora şi au pornit să navigheze de-a lungul Cretei, aproape de ţărm. 14 Nu după mult timp însă, a pornit să sufle dinspre Creta Euraculon, un vânt puternic ca un uragan. 15 Corabia a fost prinsă de furtună şi, nemaiputând face faţă, ne-am lăsat duşi în voia vântului. 16 Am trecut repede pe lângă capul unei insule mici, numite Cauda, şi cu greu am putut păstra barca de salvare. 17 Au ridicat-o şi au încins apoi corabia cu funii ajutătoare, pe dedesubt. Pentru că se temeau să nu fie împinşi spre nisipurile Sirtei, au coborât pânzele şi s-au lăsat aşa, duşi de vânt. 18 Eram izbiţi puternic de valuri şi, astfel, a doua zi au început să arunce încărcătura corăbiei. 19 În a treia zi au aruncat cu mâinile lor şi uneltele corăbiei. 20 Cum nu se mai văzuseră nici soarele nici stelele, de mai multe zile, iar furtuna era tot mai ameninţătoare, am ajuns să pierdem orice speranţă de scăpare.
21 Oamenii erau flămânzi de mai multe zile şi atunci Pavel s-a ridicat în mijlocul lor şi le-a zis: „Oameni buni, trebuia să mă ascultaţi şi să nu plecăm din Creta şi am fi fost scutiţi acum de necazul acesta şi de pierderi. 22 Dar vă îndemn: fiţi cu inimă bună! Nu vom pierde nimic, doar corabia, nici un suflet omenesc nu va pieri dintre noi. 23 Căci în noaptea aceasta mi s-a arătat un înger al lui Dumnezeu, al Dumnezeului căruia mă închin eu şi al căruia sunt, 24 şi el mi-a zis: Pavel, nu te teme, tu trebuie să te înfăţişezi înaintea Cezarului şi, iată, Dumnezeu îţi dăruieşte viaţa tuturor celor ce sunt pe corabie împreună cu tine! 25 De aceea, prindeţi curaj, oameni buni! Eu mă încred în Dumnezeu că va fi, cu-adevărat, aşa cum mi-a spus El. 26 Şi, iată, trebuie să dăm de vreo insulă!”
27 Era a paisprezecea noapte de când eram purtaţi de vânt prin Adriatica şi, pe la miezul nopţii, corăbierii au simţit că se apropie de pământ. 28 Au aruncat frânghia şi au măsurat treizeci şi şapte de metri, apoi au navigat mai departe şi au măsurat din nou, găsind douăzeci şi şapte de metri. 29 Temându-se să nu se izbească de stânci corabia, au aruncat patru ancore la pupa şi se rugau să se facă ziuă. 30 Corăbierii au încercat să fugă din corabie şi coborau barca de salvare, sub motiv că vor să arunce ancorele şi la prora. 31 Atunci Pavel a zis centurionului şi soldaţilor: „Dacă aceşti oameni nu rămân în corabie, nu puteţi fi salvaţi!”, 32 iar soldaţii au tăiat funiile bărcii de salvare şi au lăsat-o să cadă.
33 Înainte de ivirea zorilor, Pavel i-a sfătuit pe toţi să mănânce şi le-a zis: „Astăzi este a paisprezecea zi de când continuaţi să vă îngrijoraţi şi nu aţi mâncat nimic. 34 De aceea, vă rog, luaţi ceva de mâncare, căci va fi spre salvarea voastră şi nici un fir de păr nu vi se va pierde, nici unuia dintre voi.” 35 Zicându-le acestea, a luat pâinea, a mulţumit lui Dumnezeu în faţa tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce. 36 Toţi au fost încurajaţi şi au mâncat. 37 Cu toţii, eram în corabie două sute şaptezeci şi şase de suflete. 38 După ce s-au săturat, au uşurat corabia aruncând grâul în mare, peste bord.
39 Când s-a făcut ziuă, nu vedeau încă pământul, dar unii au recunoscut un golf cu maluri nisipoase şi doreau să poată ajunge acolo cu corabia. 40 Au dezlegat ancorele, lăsându-le în mare şi, în acelaşi timp, au desfăcut funiile cârmei, au înălţat pânza mică în bătaia vântului şi au început să se îndrepte spre ţărm. 41 Au ajuns însă pe un val de nisip, între doi curenţi, iar corabia s-a înţepenit. Prora s-a înfipt în nisip şi a rămas nemişcată, iar pupa se sfărâma sub loviturile valurilor. 42 Soldaţii s-au sfătuit atunci să-i ucidă pe cei întemniţaţi, ca să nu scape vreunul prin înot. 43 Dar centurionul, vrând să-l scape pe Pavel, i-a împiedicat şi a poruncit ca cei ce pot înota să se arunce în apă şi să ajungă primii la ţărm. 44 Cei rămaşi s-au pus unii pe scânduri şi alţii pe alte resturi ale corăbiei şi, astfel, până la urmă, s-au salvat toţi şi au ajuns la ţărm.