O Petero thai o Ioano koa Staboro.
1 Ta kana denas duma o Petro thai o Ioan le norodohkă, avile lende biajukărdimahko le raša, o kăpitano le Templohko thai le Sadušeia,
2 but xoleardine kă sîkavenas le norodo, thai vestinas ando Isususo o juvindimos andal mulle.
3 Thodine o vast pe lende, thai šudine le ando beči ji ando duito des, kă mekleasas pe e reat.
4 Ta but anda kukola kai ašundesas o divano, pateaiesas; thai o dindimos le muršengo kai pateanas vazdinisailosas ji ka paše panji mii.
5 O duito des, le mai bară le norodohkă, le phură thai le sîkaditorea tidine pe andekhthan ando Ierusalimo,
6 le bară rašasa le Anasa, le Kaifăsa, o Ioanmo Alesandro, thai sa kola kai çîrdenas pe andoi viça le bară rašandi.
7 Thodine le Petros thai le Ioanos ando maškar lengo, thai pušle le: „Savea zorasa, or andoa anau kahko kărdean tume e buti kadea?”
8 Atunči, o Petero, pherdo Sfînto Duxo, phendea lengă: „Mai bară le nodorohkă thai phură le Israelohkă!
9 Anda kă sam ades çîrdine koa phendimos anda khă kărdimos mištimahko, kărdino khă manušehkă nasfalo, sam pušline sar sas sasteardo,
10 te jeanen la saoŕă, thai te jeanel la soa norodo le Israelohko! O manuši kadoa avel ades angla tumende sastevesto, ando Anau le Isus Kristosohko andoa Nazareto, kai tume mardean Les po trušul, ta saves o Dell juvindisardea Les andal mulle.
11 O sî „o baŕ šudino tumendar, le zidarendar, kai arăslo te avel thodino ando šero le undiohko.”
12 Ande khonikh aver nai skăpimos: kă nai tala o čerii či khă aver Anau dino le manušengă, ande sao te avas skăpîme.”
13 Kana dikhline on o zuralimos le Petrohko thai le Ioanohko, mirisai le, kă jeanenas le manuši bisîkadine thai sar le kolaver; thai ateardine kă sas le Isusosa.
14 Ta anda kă dikhănas paša lende le manušes kai sas sasteardo, našti phenenas khanči kontra.
15 Mothodine lengă numai te anklen avri andoa soboro, dine pe duma maškar lende,
16 thai phendine: „So kărasa le manušengă kadalengă? Kă sî jeanglino sa le manušendar le Ierusalimohkă kă anda lende kărdili khă bari minunea dikhlini, kai našti te na garavas la.
17 Ta, kaste na bufleol o ašundimos kadoa mai but ando norodo, te daravas le, thai te mothoas lengă kă dă akanara angle te na mai den duma khanikahkă ando Anau kadoa.”
18 Thai pala so akharde le, mothodine lengă te na mai den duma ande či khă tipo čina či te mai sîkaven le manušen ando Anau le Isusohko.
19 Orta phendimos, O Petro thai o Ioano phendine lengă: „Krisînin tume korkoŕo kana sî mai čeačio angloa Dell te ašunas mai but tumendar dă sar le Devllestar;
20 kă ame naštisaras te na das duma pa so dikhleam thai so ašundeam.”
21 Daradine le pale, thai mekle le te jeantar, kă či jeanenas sar te došaven le, anda e zan le norodosti; anda kă saoŕă slăvinas le Devlles anda so kărdilea sas.
22 Kă o manuši savesa kărdileasas kadea minunea le sastimasti, sas les mai mišto dă štarvardeši bărši.
O Petro thai o Ioano ka lengă.
23 Pala so dea pe lengă drom, on găline ka lengă, thai phendine lengă sa so mothodesas lengă le raša le mai bară thai le phură.
24 Kana ašundine on kadala butea, vazdine o glaso sa andekhthan karing o Dell, thai phendine: „Stăpînona Raia, kai kărdean o čerii, e phuw, e marea thai sa so sî ande lende!
25 Tu phendean andoa Sfînto Duxo, andoa mui amară daddehko le Davidohko, o robo Tiro: „Anda soste xan pe le neamurea, thai anda soste den godi le noroade butea xasarimahkă?
26 Le thagar la phuweakă vazdinisai le, thai le raimata tide pe poa Rai thai poa Makhlo Lehko.”
27 Ande čeačimaste, poa Robo Tiro o Sfînto, o Isus, saves Tu makhlean Les, tide pe ande četatea kadea o Irodo thai o Pilato andoa Ponto le neamurença thai le noroadença andoa Israelo,
28 kaste kărăn so mothodeasas mai anglal o vast Tiro thai Tiri kris.
29 Thai akana, Raia, dikh Ta ka lengă daraimata, de zor le roben Tirăn te vestin o Divano Tiro sa la zorasa,
30 thai tinzosar Teo vast, kaste kărdeon pe sastimata, minuni thai sămnurea ando Anau le Robohko Tirăhko kolehko le Sfîntonohko, le Isusoshko.”
31 Pala so rudisai le on, isdraia o than kai sas tidine; sa pherdile Sfîntone Duxostar, thai vestinas o Divano le Devllehko barea zorasa.
O tidimos thai o kamblimos le pateaimatorengo.
32 O butimos kolengo kai pateaiesas, sas khă illo thai khă sufleto. Či iekh či phenelas kă le mandimata lehkă sî lehkă, ta sa sas saorăngă.
33 Le apostolea denas duma bute zorasa poa juvindimos le Raiehko le Isusohko. Thai khă baro xaro sas pa sa.
34 Kă nas či iekh anda lende, kai te nigrăl khančimasa: sa kola kai sas le phuwea thai khăra, bitinenas le, anenas o potindimos le buteango bitindine,
35 thai thonas les kal pînŕă le apostolengă: pala kodea xulavelas pe sakoiekhăhkă pala sar sas les buti.
36 O Iosif, dino anau le apostolendar i Barnaba, kadea, ande tălmăčirea, o šeau le alinohko, khă Levito, neamostar andoa Čipro,
37 bitindea khă phuw kai sas les, andea le love, thai thodea le kal pînŕă le apostolengă.
Petru şi Ioan dau socoteală în faţa sinedriului
1 Dar pe când vorbeau ei poporului, s-au năpustit preoţii şi comandantul gărzii Templului şi saducheii, 2 mâniaţi că învăţau poporul şi că vesteau că există, în Iisus, înviere din morţi. 3 Au pus mâna pe ei şi i-au închis până a doua zi, pentru că era deja seară. 4 Însă mulţi dintre cei care ascultaseră cuvântul au crezut şi numărul lor s-a ridicat la aproape cinci mii de bărbaţi.
5 A doua zi s-au adunat conducătorii şi bătrânii şi toţi învăţaţii din Ierusalim 6 şi Anna, marele preot, Caiafa, Ioan şi Alexandru şi toţi câţi erau din neamul marilor preoţi. 7 I-au pus în mijlocul lor, în picioare, şi au început să-i întrebe: „Cu ce putere şi în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?” 8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Conducători şi bătrâni ai poporului, 9 dacă astăzi suntem judecaţi pentru ajutorul dat unui om bolnav şi pentru felul în care a fost vindecat, 10 atunci să ştiţi, voi toţi şi întreg poporul lui Israel, că în Numele lui Iisus Hristos, Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi, stă omul acesta sănătos în faţa voastră! 11 El este
piatra neluată în seamă de voi, zidarii,
care a ajuns în capul unghiului!
12 Şi în nimeni altul nu este mântuirea, nici nu este sub cer vreun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!”
13 Văzând îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni simpli, fără carte, ei s-au mirat şi au înţeles că fuseseră cu Iisus. 14 Dar vedeau cum stătea împreună cu ei omul care fusese vindecat şi nu aveau ce să le zică împotrivă. 15 Le-au poruncit, atunci, să iasă afară din sinedriu şi s-au sfătuit între ei 16 zicând: „Ce să le facem acestor oameni? E limpede că prin ei s-a făcut un semn nemaivăzut, cunoscut de toţi locuitorii Ierusalimului, şi noi nu putem tăgădui aceasta. 17 Dar, ca să nu se răspândească mai tare vestea în popor, să-i ameninţăm să nu mai vorbească nimănui despre Numele acesta!” 18 Şi chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească, nici să nu mai înveţe pe cineva despre Numele lui Iisus. 19 Însă Petru şi Ioan le-au răspuns: „Este drept în faţa lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu? Judecaţi şi voi! 20 Noi nu putem să nu spunem ce am văzut şi am auzit.” 21 Ei i-au ameninţat din nou şi, negăsind cum să-i pedepsească, i-au eliberat din cauza poporului, pentru că toţi îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Omul asupra căruia se făcuse acest semn al vindecării era în vârstă de peste patruzeci de ani.
Rugăciunea primilor creştini
23 După ce au fost eliberaţi, Ioan şi Petru s-au dus la ai lor şi le-au spus toate cele zise de marii preoţi şi de bătrâni. 24 Iar ei, după ce i-au ascultat, au început să se roage într-un cuget şi au spus: „Stăpâne, Tu, Cel ce ai creat cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt în ele, 25 Tu, care ai spus prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, slujitorul tău:
De ce s-au întărâtat neamurile,
şi popoarele au întocmit planuri deşarte?
26 S-au ridicat împăraţii pământului
şi căpeteniile s-au strâns laolaltă
împotriva Domnului şi a Unsului Său.
27 Cu-adevărat, s-au strâns în cetatea aceasta împotriva Fiului Tău cel Sfânt, Iisus, pe care l-ai uns, Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu neamurile şi mulţimile lui Israel, 28 ca să împlinească tot ceea ce mâna Ta şi sfatul Tău au hotărât mai dinainte să se întâmple. 29 Acum, Doamne, priveşte la ameninţările lor şi dă robilor Tăi să vorbească cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, 30 şi întinde-ţi mâna să se facă vindecări şi semne şi minuni prin Numele Fiului Tău cel Sfânt, Iisus!” 31 Şi, în timp ce se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi şi au fost umpluţi toţi de Duhul Sfânt şi vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
32 Mulţimea celor ce crezuseră era o singură inimă şi un singur cuget şi nimeni nu zicea că averile lui sunt doar pentru sine, ci le aveau pe toate în comun. 33 Apostolii dădeau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Iisus şi peste toţi era mult har. 34 Nimeni dintre ei nu ducea lipsă de nimic, iar cei ce aveau pământuri sau case le vindeau şi aduceau preţul celor vândute 35 şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi fiecăruia i se dădea după cum avea nevoie. 36 La fel şi Iosif, numit de apostoli Barnaba, adică „fiul mângâierii”, un levit născut în Cipru, 37 avea un ogor pe care l-a vândut, iar banii i-a adus şi i-a pus la picioarele apostolilor.