1 Anda kodea, te mekas le čeačimata anglal le Kristosohkă, thai te jeas karing kola le mištokărdine, bi te mai thoas pale e temelia le kăimasti le buteandar le mullimahkă, thai le pateaimahkă ando Dell,
2 o sîkaimos pal boldimata, poa thodimos le vastengo, poa juvindimos le mullengo thai pai kris e vešniko.
3 Thai kărasa e buti kadea, kana kamela o Dell.
4 Kă kola kai sas luminime ăkhdata, kai zumade e pativ e čerihko, thai kărdile jene le Sfîntone Duxosa,
5 thai zumade o Divano o lašo le Devllehko thai le zora le veakohko kai avela
6 thai save varesar peline, sî bidaštimahko te mai aven nevearde pale, thai andine koa kăimos, anda kă on karfon pale anda lende, le Šaves le Devllehko, thai den Les te avel prasaindo.
7 Kana khă phuw sî tindi le brîšindestar kai perăl butivar pe late, thai bareol khă čear kandimasti kolengă kai butearde, lel o dimosdumadămišto kata o Dell.
8 Ta kana anel kanŕă thai boz, sî šudini thai paše te avel diniarman, thai isprăvil ta thol pe lakă iag.
9 Barem kă das duma kadea, but kamimena, varesar tumendar ajukăras butea mai lašea thai save kai pašaven o skăpimos.
10 Kă o Dell nai bičeačio te bîstrăl o ašadimos tumaro thai o kamblimos, kai sîkadean les Lehkă Anavehkă, tume, kai kandean thai kandean le sfinçăn.
11 Kamas ta sakogodi anda tumende te sîkavel sa kodea zor, kaste nikrăl ji koa gor khă baro ajukărimos,
12 kadea ta te na mekăn tume, ta te ušteaven pe le urme kolengă kai, ando pateaimos thai ajukărimos, len le šinaimata.
13 O Dell, kana dea le Avraamos o šinaimos, anda kă našti solahalas pe iekh mai baro sar Leste, solaxai'lo orta pe Peste,
14 thai phendea: „Čeačimasa dauadumadămišto pa tute, thai butearaua but dă sa ti samînça.”
15 Thai kadea, anda kă ajukărdea ajukărimasa, lea o šinadimos.
16 Le manuši, soi orta, len te solaxan pe varekaste mai baro, e solax sî khă pateaimos, kai thol gor orsaveakă čiungar maškar lende.
17 Anda kodea i o Dell, anda kă kamelas te čeačearăl mai bute zuralimasa le manditorengă le xšinaimahkă o biparuglimos Lehkă mothodimahko, avilo khă solaxaimasa;
18 anda kaste, anda dui butea kai našti te parugleon, thai ande save sî bidaštimasa ka o Dell te xoxavel, te arakhas khă zuralo zuralimos ame, savengo skăpimos sas ame te astaras o ajukărimos kai sas amengă thodino anglal,
19 sao same sar khă nikărditoarea le diiesti; khă ajukărimos zuralo thai bimištimahko, kai šol pe ji înteal le poxtanestar dăandral o Templo,
20 kai o Isus šutea pe anda amendesar anglal phiritorii, kana sas kărdo „Baro Rašai ando veako, pala o lašarimos le Melxisedehko.”
1 De aceea, lăsând deoparte începuturile învăţăturii despre Hristos, să ne îndreptăm spre maturitate, fără să mai punem iarăşi temelia pocăinţei pentru faptele moarte şi temelia credinţei în Dumnezeu, 2 a învăţăturii despre botezuri şi despre punerea mâinilor sau despre învierea morţilor şi judecata veşnică. 3 Şi aşa vom face, dacă ne va îngădui Dumnezeu. 4 Căci cei care au fost luminaţi mai înainte, care au gustat darul din cer şi au devenit părtaşi ai Duhului Sfânt, 5 care au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor 6 – şi totuşi au căzut – nu mai pot fi înnoiţi spre pocăinţă, fiindcă ei înşişi Îl răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu şi Îl dau să fie batjocorit. 7 Căci dacă un ogor, adăpat de ploaia care cade adesea pe el, dă naştere unei plante folositoare agricultorului, el primeşte binecuvântare din partea lui Dumnezeu; 8 dar dacă aduce spini şi mărăcini, este nevrednic şi aproape blestemat, iar sfârşitul său va fi focul.
9 Cu privire la voi însă, preaiubiţilor, chiar dacă vorbim astfel, noi credem lucruri mai bune şi aducătoare de mântuire. 10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi dragostea pe care o arătaţi în Numele Lui, ca unii care i-aţi slujit pe sfinţi şi încă îi slujiţi. 11 Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate acelaşi zel faţă de împlinirea nădejdii, până la sfârşit, 12 ca să nu deveniţi leneşi, ci să-i urmaţi pe cei care moştenesc făgăduinţele prin credinţă şi îndelungă răbdare.
Făgăduinţele lui Dumnezeu
13 Pentru că Dumnezeu i-a făgăduit lui Avraam şi, de vreme ce nu putea jura pe cineva mai mare, s-a jurat pe Sine, 14 zicând: Te voi binecuvânta pe deplin şi te voi înmulţi nespus de mult . 15 Şi aşa, cu îndelungă răbdare, Avraam a căpătat făgăduinţa. 16 Pentru că oamenii jură pe cineva mai mare şi pentru ei jurământul este o garanţie care pune capăt oricărei neînţelegeri. 17 La fel şi Dumnezeu, vrând să arate şi mai limpede moştenitorilor făgăduinţei că hotărârea Lui este una de nestrămutat, a întărit-o cu un jurământ, 18 aşa încât, prin două lucruri de neschimbat, pentru că este cu neputinţă ca Dumnezeu să fi minţit, să avem o încurajare puternică noi, cei care am scăpat, ca să ne ţinem de nădejdea pusă înaintea noastră. 19 Ea ne este o ancoră a sufletului, sigură şi de nezdruncinat, care pătrunde dincolo de perdea , 20 în locul unde Iisus, înainte-mergătorul nostru, a intrat pentru noi, fiind mare preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.