1 Ande čeačimaste, o Melxisedeko kadoa, o thagar le Salemohko, rašai le Devllehko But Baro, – kai avilo angla o Avraamo kana kadoa amboldelas pe kata o mardimos le thagarengo, kai dealesdumadămišto,
2 kai lea kata o Avraamo dešimos anda sa, – sao, pala o barimos le anavehko pehko, sî anglal, „O Thagar le bibezexalimahko,” thai „Thagar le Salemohko,” sar i „Thagar la pačeako”;
3 bi daddehko, bi deiako, bi viçako neamosti, biavindoi les či anglal le desăngo, či gor la čivavako, – ta sao sas kai ameazălas le Šeavesa le Devllehkărăsa, – ašel rašai ando veako.
4 Dikhăn mišto ta sode dă baro sas o, kana i o patriaxo o Avraamo dea les dešimos andoa limos le mardimahko!
5 Kodola andal šeave le Levehkă, kai nikrăn khă kandimos rašango, pala e Kris, sî le mothoimos te len dešimos katao norodo, kata lengă phral, saoŕănça kă i on ulen anda o Avraamo.
6 Ta o, kai či ulelas anda lendi familia, lea dešimos kata o Avramo, thai dea dumadămišto koles kai sas les le šinaimata.
7 Ta binaštimahko kă kukoa o mai çînoro sî dinodumadămišto kolestar le mai barăstar.
8 Thai kana koče, kola kai len dešimos, sî varesar manuši kai merăn, ta kana oče, lela varekon, pa sao phenel pe kă sî juvindo.
9 Mai but, orta o Levi, kai lel o dešimos, potindea o dešimos, kaste phenas kadea, andoa Avraamo;
10 kă sas andel prašave pehkă phurikanehkă, kana avilo o Melxisedko le Avraamos.
11 Kana, ta, o bibezexalimos sahkă avel daštimasa anda o rašaimos le Leviçăngo, – kă tala o rašaimos kadoa lea o poporo e Kris – so mai sas avimos te vazdel pe aver rašai „pala o lašardimos le Melxisedesohko”, thai na pala o lašardimos le Aaronohko?
12 Andakă, ăkh data paruglo o rašaimos, trăbulas iekhatar te avel than i khă paruglimos la Krisako.
13 Ande čeačimaste, Kodoa pa sao sî phendine kadala butea, kărăl rig anda aver semençia, anda sao khonikh či kandea le altarehkă.
14 Kă ea jeanen kă o Rai amaro ankăsto andoa Iuda, semençia, pa savi o Moise či phendea khanči dičimasa koa rašaimos.
15 E buti kadea kărdeol pe i mai străfeaimasa kana dikhas vazdindoi pe, pala o ameaimos le Melxisedekosa, khă aver rašai,
16 thodino na andai kris khă mothodimasti phuwikani, ta andai zor kha čivavati bixasarimasti.
17 Anda kă dikta so phenel pe pa Leste: „Tu san rašai ando veako, pala o lašarimos le Melxisedekohko.”
18 Kadeadar, pe khă rig, šindel koče khă mothoimos dă mai anglal, andoa bidaštimos le nigărdimahko lako –
19 kă e Kris či kărdea khanči perfecto – thai pe aver rig, thol pe andekh than khă ajukărdimos mai lašo, anda sao pašuas paša o Dell.
20 Thai anda kă e buti kadea či kărdili bi solaxahko, –
21 kă, kana le Leviçea kărdeonas raša bi solaxako, o Isuso kărdi'lo rašai andai solax Kolesti kai phendea Lehkă: „O rai solaxadea, thai či kăila Pe: „Tu san rašai ando veako, pala o lašardimos le Melxisedehko”, –
22 anda e buti kadea, O kărdi'lo dikhlitorii khă phanglimahko mai lašo.
23 Mai but, oče kai sas raša ando baro dindimos, anda kă o mullimos tholas lengă lopînz te ašen soa čiro.
24 Ta O, anda kă ašel „ando veako” sîles khă rašaimos, kai našti nakhăl kata iekh koa kolaver.
25 Anda kodea i dašti te skăpil ando tipo perfecto kolen kai pašon le Devllestar ande Leste, anda kă trail orkana kaste mangăl anda lende.
26 Thai orta khă kadea Baro Rašai trăbulas ame: sfînto, bidošalo, bimakhlo, ulado le bezexalendar, thai vazdino mai opră le čerurendar,
27 kai či trăbul les, sar le kolaver mai bară raša te anen jertfe ande sako des, anglal anda pehkă bezexa, thai pala kodea anda le bezexa le norodohkă, kă e buti kadea kărdeala ăkh data anda orkana, kana dea Pe jertfa Pes orta.
28 Ande čeačimaste, e Kris thol bară raša varesar manuši thodine kovlimahkă; ta o divano le solaxaimahko, kărdo pala so sas dini e Kris, thol le Šeaves, kai sî perfecto anda e vešničia.
Iisus şi rânduiala preoţească a lui Melhisedec
1 Acest Melhisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Prea Înalt, l-a întâmpinat pe Avraam când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat, 2 iar Avraam i-a dat a zecea parte din toate; Melhisedec înseamnă, mai întâi de toate, rege al dreptăţii , apoi rege al Salemului , adică „regele păcii”. 3 Fără tată, fără mamă, fără genealogie, fără să aibă un început al zilelor ori un sfârşit al vieţii, asemănat însă cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru vecie.
4 Înţelegeţi, dar, cât de mare este el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! 5 Fiii lui Levi care au ajuns preoţi au primit poruncă să ia zeciuială de la popor, după Lege, adică tocmai de la aceia care sunt fraţii lor, născuţi şi ei tot din Avraam. 6 Dar Melhisedec, care nu se trage din neamul lor, a luat zeciuială de la Avraam şi l-a binecuvântat, ca pe unul ce avea făgăduinţele. 7 Fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 Pe deoparte iau zeciuială nişte oameni muritori, iar pe de alta unul despre care se mărturiseşte că este viu! 9 Iar prin Avraam, ca să zicem aşa, a plătit şi Levi zeciuială, el, cel ce strângea zeciuiala de la ceilalţi! 10 Şi aceasta pentru că Levi era în coapsa părintelui său când Avraam l-a întâlnit pe Melhisedec.
11 Aşadar, dacă desăvârşirea ar fi fost prin preoţia leviţilor – pentru că sub această preoţie a primit poporul Legea, ce nevoie mai era să se ridice un alt preot, după rânduiala lui Melhisedec, şi nu unul numit după rânduiala lui Aaron? 12 Căci, dacă se schimbă preoţia, atunci neapărat trebuie să se schimbe şi Legea! 13 Iar Cel despre care se zic aceste lucruri face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni nu a mai slujit la altar: 14 căci este ştiut că Domnul nostru se trage din seminţia lui Iuda, despre care Moise n-a spus nimic cu privire la preoţie. 15 Iar lucrurile devin încă şi mai limpezi cu privire la ridicarea unui preot asemenea lui Melhisedec, 16 pentru că el nu ajunge preot după legea descendenţei trupeşti, ci după puterea unei vieţi nepieritoare. 17 Căci se dă mărturia:
Tu eşti preot în veac
după rânduiala lui Melhisedec.
18 Astfel, porunca dintâi este desfiinţată pentru că este slabă şi nefolositoare, 19 – căci Legea nu a dus nici un lucru la desăvârşire – şi se aduce în locul ei o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20 Iar aceasta nu s-a făcut fără jurământ. În timp ce leviţii deveneau preoţi fără jurământ, 21 despre El, Cel ce a jurat zice aşa:
Domnul a jurat
şi nu se va căi:
Tu eşti preot în veac.
22 Prin aceasta, Iisus a devenit garantul unui legământ mai bun. 23 Iar, dacă leviţii sunt mulţi la număr, din cauză că moartea îi împiedica să rămână preoţi la nesfârşit, 24 Iisus, prin faptul că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare. 25 De aceea, poate să-i mântuiască în mod desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că El este viu pentru totdeauna ca să mijlocească pentru ei.
26 Şi tocmai un astfel de mare preot ne trebuia: sfânt, fără răutate, fără pată, aparte de cei păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri. 27 El nu are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă în fiecare zi o jertfă pentru păcate, mai întâi pentru ale Sale şi apoi pentru ale poporului, căci a adus jertfă o singură dată, când s-a jertfit pe Sine. 28 Căci Legea pune mari preoţi nişte oameni cu slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, venit după Lege, Îl pune mare preot pe Fiul care este desăvârşit în veci.