O sasterimos khă nasfalehko kai šuvleolas.
1 Andekh des Savatohko, o Isus šute pe ando khăr khă barăhko la khăngăreko le Fariseiengo kaste xal. Le Fariseiurea dikhănas les dă pašeal.
2 Thai angla leste sas khă manuši kai sas nasfalo andoa šuvlimos le statohko.
3 O Isus lea o divano, thai phendea le sîkaitorengă la Lejeakă thai le Fariseiengă: „Ta sî mišto te sastearăl pe ando des le Savatohko or nai?”
4 On ašenasmuto. Atunčeara o Isus lea vastestar le manušes kodoles, sasteardea les, thai dea les drom.
5 Pala kodea, phendea lengă: „Sao anda tumende, kana perăl lehko šeau or lehko guruv ande xaing, či ankalavela les iekhatar avri, ando des le Savatohko?”
6 Thai naštisarde te den Les anglal khanči ka kadala divanuri.
Pa sar jeal pe kal govii.
7 Pala kodea, kana dikhlea kă kukola akharde kai skafidi alosarăn le thana anglal, phendea lengă khă pilda. Thai phendea lengă:
8 „Kana san akhardo varekastar ka khă abeau, te na thos tu kai skafidi ando than anglal; ka na varesar, anda kukola le akharde lestar, te avel iekh mai dikhlino sar tute,
9 Thai kukoa kai akhardea tu i tut thai i les, te avel te phenel tukă: „De o than tiro le manušehkă kadalehkă.” Atunčeara, lajeavesa, trăbul te les o than mai palal.
10 Ta, kana san akhardo, jea thai tho tu ando than mai palal, andakă, atunčeara kana avela kukoa kai akhardea tu, te phenel tukă: „Amale, tho tu mai opră.” E buti kadea dela tu pativ angla sa kai avena kai skafidi tusa.
11 Kă orkon vazdela pe, avela perado; thai kon avela mekăla pe perado, avela vazdino.
Poa kărdimods khă mištimahko.
12 Phendea i kukolehkă kai akhardea Les: „Kana des khă skafidi desăsti or reateati, te na akharăs te amalen, či te phralen, či te neamuren, či te pašen le bravalen, ka na varesar te akharăn tu i on ka pehko rîndo, thai te les kadea khă potindimos anda so kărdean.
13 Ta, kana des khă skafidi, akhar le čioŕăn, le bangăn, le langăn, le koŕăn.
14 Thai avela baxtalimos tutar, anda kă on nai le sosa te potinen tukă; ta dela pe tukă o potindimos koa juvindimos kolego le bibezehalengo.”
E pilda kolendi akharde kai skafidi la reateati.
15 Iekh anda kukola kai bešenas kai skafidi Lesa, kana ašundea kadala divanuri, phendea Lehkă: „Baxtalo kolestar kai xala ando des ando Thagarimos le Devllehko!”
16 Thai o Isus dea les anglal: „Khă manuši dea khă skafidi bari reateati, thai akhardea buten.
17 Koa čeaso la skafideako tradea pehkă robos te phenel kolengă akhardine: „Aven, kă dikta sa sî isprăvime.”
18 Ta saoŕă, fal pe kă dinesas pe duma, line te desdošaven pe. Kukoa mai anglal phendea lehkă: „Tinde mangă khă kotor phuw, thai trăbul te jeau te dikau la; rudi tu te iertis, ma.”
19 Iekh aver phendea: „Tindem panji jute guruva thai jeau te zumavau le: iertisar ma, rudi tu.”
20 Iekh aver phendea: „Orta akana însurisailem, thai anda kodea našti te avau.”
21 Kana amboldea pe o robo, phendea pehkă stăpînohkă kadala butea. Atunčeara o stăpîno le khărăhko xoleai'lo, thai phendea pehkă robohkă: „Telear iekhatar ande le piaçuri thai pe le uliç la četateakă, thai an koče le mai čioŕăn, le čiunguren, le koŕăn thai le langăn.”
22 Pala kodea o robo phendea: „Stăpînona, kărdem sar mothodean mangă, thai sa mai sî than.”
23 Thai o stăpâno phendea pehkă robohkă: „Ankli kal droma thai kal barea, thai kolen kai arakăsa le, šule te šon pe andră, kaste pherdeol muŕo khăr.
24 Kă phenau tumengă kă či iekh anda le akhardine, či zumavela anda mîŕî skafidi la reateati”
Sar te avel o jeno le Isusohko.
25 Andekhthan le Isusosa phirănas but noroade. O amboldea pe, thai phendea lengă:
26 Kana avel varekon Mande, thai či dabadikhăl pehkă daddes, pehka deia, pehka romnea, pehkă šeaven, pehkă phralen, pehkă pheian, ta orta i pesti čivava, našti te avel Muŕo jeno.
27 Thai orkon našti phiravel pehko trušul, thai či avel pala Mande, našti te avel Muŕo jeno.
28 Kă, kon anda tumende, kana kamel te vazdel khă turno, či bešel mai anglal te kărăl pehko dindimos le potimatăngo, kaste dikhăl kana sî les sosa te isprăviles?
29 Anda ka na varesar, pala so thodea e temelia, te na daštil te isprăvil, thai sa kola kai dikhăna les, te na len te asan lestar,
30 thai te phenen: „O manuši kadoa lea te vazdel, thai našti isprăvisardea.”
31 Or sao thagar, kana jeal te marăl pe ando mardimos avră thagaresa, či bešel mai anglal te del pe duma kana dacti jeala deše miiença manušença angla kukoa kai avel pa leste biše miiença manušença?
32 Kadeadar, kana o kolaver thagar sî mai dur, tradel lehkă khă solia te mangăl e pačea.
33 Sa kadea, orsao anda tumende, kai či šudel pe anda sa so sî les, našti te avel Muŕo jeno.
34 O lon sî lašo; ta kana o lon xasarăl pehko gusto le lonehko, anda soste mai dela pe lehkă parpale o gusto kadoa?
35 Atunčeara manai lašo či anda e phuw či anda o gunoi, ta sî šudino avri. Kas sî kan ašundimahkă, te ašunel.”
Iisus în vizită la un fariseu
1 Şi odată, într-o zi de sâmbătă, când a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să prânzească, ei Îl pândeau. 2 Şi iată, un om bolnav de hidropizie se afla în faţa Lui. 3 Atunci Iisus a spus învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Este îngăduit sau nu să vindeci în zi de sâmbătă?” 4 Dar ei au tăcut, iar Iisus l-a luat, l-a vindecat şi i-a dat drumul. 5 Iar lor le-a spus: „Care dintre voi, dacă îi cade fiul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată în zi de sâmbătă?” 6 Şi n-au mai putut să-I răspundă nimic.
7 Văzând cum îşi alegeau locurile de frunte la masă, Iisus le-a zis oaspeţilor această parabolă: 8 „Când eşti chemat de cineva la o nuntă, nu te aşeza pe locul cel mai de frunte ca nu cumva să fi fost chemat altul mai de vază decât tine 9 şi cel care v-a invitat şi pe tine şi pe acela să vină să-ţi spună: Dă-i acestuia locul. Atunci te vei duce cu ruşine să te aşezi pe locul din urmă. 10 Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi te aşează pe ultimul loc, ca atunci când va veni cel care te-a chemat să-ţi spună: Prietene, mergi mai în faţă! Astfel, vei avea cinste în faţa tuturor comesenilor. 11 Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat.” 12 Celui care L-a invitat I-a spus: „Când dai un prânz sau o cină, nu-i pofti pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te poftească şi ei la rândul lor şi astfel să-ţi primeşti răsplata. 13 Ci, când dai un ospăţ, cheamă-i pe cei săraci, neputincioşi, şchiopi, orbi; 14 aşa vei fi fericit pentru că ei nu au cum să-ţi răsplătească dar ţi se va răsplăti la învierea celor drepţi.”
15 Când a auzit acestea, unul dintre comeseni I-a zis: „Fericit cel ce va sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu!” 16 Iar Iisus i-a zis: „Un om a dat un ospăţ mare şi a chemat multă lume. 17 În ziua ospăţului şi-a trimis slujitorul să le spună celor chemaţi: Veniţi, deja este pregătit. 18 Dar, unul câte unul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: Am cumpărat un ogor şi sunt nevoit să mă duc să-l văd. Te rog să mă ierţi. 19 Altul i-a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog să mă ierţi. 20 Şi altul a spus: M-am căsătorit şi nu pot să vin. 21 Slujitorul s-a întors şi a spus acestea stăpânului său. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei i-a zis slujitorului: Mergi îndată prin pieţele şi pe străzile cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe neputincioşi, pe orbi şi pe şchiopi. 22 Iar slujitorul i-a răspuns: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. 23 Stăpânul i-a spus: Ieşi pe drum şi pe la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. 24 Vă spun că nici unul dintre oamenii chemaţi nu va gusta din ospăţul meu.”
Urmarea lui Iisus
25 Împreună cu Iisus mergeau mulţimi mari, iar El, întorcându-se, le-a spus: 26 „Dacă cineva vine la Mine şi nu-l urăşte pe tatăl său şi pe mama sa, pe soţia sa, pe copiii, fraţii şi surorile sale, ba chiar şi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27 Cine nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. 28 Într-adevăr, care dintre voi, când vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să socotească cheltuiala, să vadă dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să-şi bată joc de el, 30 spunând: Acest om a început să zidească dar n-a putut sfârşi! 31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă este în stare să-l înfrunte cu zece mii de ostaşi pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pace. 33 La fel, oricare dintre voi, dacă nu lasă tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
34 Sarea este bună, dar dacă sarea îşi pierde gustul, cum şi-l va mai căpăta? 35 Nu mai e bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi şi se aruncă afară. Cine are urechi de auzit, să audă!”