O tradimos kolengo dešudongo.
1 O Isus akhardea kolen dešuduien jenen Pehkă, dea le zor thai stăpînimos pa sal beng, thai te sastearăn le nasfalimata.
2 Pala kodea tradea le te denduma poa Thagarimos le Devllehko, thai te sastearăn le nasfalen.
3 „Te na len tumença khanči po drom,” phendea lengă O; „či rowli, či straiç, či manŕo, či love, či dui raxamea.
4 Ande or sao khăr šona tume, te ašen oče, ji kana telearăna andoa than kodoa.
5 Thai kana či primina tume le manuši, te anklen anda e četatea kodea, thai te činon e poši pa tumară pînŕă, sar phendimos anda lende!”
6 On telearde, thai găline gau gavestar, dindoiduma e LašiVestea, thai kărindoi peste sa sastimata.
O Irod či jeanel so te pateal poa Isus.
7 O guvernari o Irodo ašundea dindoi pe duma pa sal butea kărdine le Isusostar, thai bešelas ando toll, na jeanglindoi so te pateal. Anda kă iekh phenenas kă juvindisardea o Ioan anda le mulle;
8 aver phenenas kă sîkadi'lo o Ilia; thai aver phenenas kă ušti'lo vokh prooroko andoa puraimos.
9 Ta o Irod phenelas: „Le Ioanohkă šindem lehko šero; ta kon sî kadoa, pa sao ašunau kadalendar butea?” Thai rodelas te dikhăl Les.
O butearimos le manŕăngo.
10 Le apostolea, kana amboldi'le, phendine le Isusohkă sa so kărdinesas. O leale Pesa, thai gălo mai andekh rig, paša khă četatea, dinianau Betsaida.
11 Le noroade atearde kadea buti, thai găletar pala Leste. O Isus primisardea le mišto, delas lengă duma pa o Thagarimos le Devllehko, thai sastearălas kukolen kai sasle avimos te aven sastearde.
12 Anda kă o des mekălas pe karing e reat, le dešudui pašile, thai phendine Lehkă: „De drom le poporos, kaste jean andel gava thai le kătune te arakhăn pehkă than thai te tinen pehkă xamahko; anda kă koče sam ande khă than pusto.”
13 O Isus phendea lengă: „Den le tume te xan!” Ta on dine Les anglal: „Nai ame numai panji manŕă thai dui maše; avri numai kana jeasa ame orta te tinas xabenata anda soa norodo kadoa.”
14 Thai sas paše kam panji mii murši. O Isus phendea Pehkă jenengă: „Thon le te bešen tele andel kîrduri po panvardeši.”
15 Kadea i kărdine: thode le saorăn te bešen tele.
16 O Isus lea kola panji manŕă thai dui maše, vazdea Pehkă iakha karing o čeri, thai deadumadămišto. Pala kodea phaglea le thai dea le kal jene te ulaven le koa poporo.
17 Xale saoŕă, thai čeailile; thai vazdinisaile dešudui košuri kai ašile ăl prušuka
O phendimos le Petrohko.
18 Andekh des, kana rudilas pe o Isus mai rigate, avindoi Lesa le jene Lehkă, thodea lengă kakoa pušlimos: „Kon phenen le manuši kă sîm Me?”
19 On dine Les anglal: „Iekh phenen kă san o Ioan o Bolditorii; aver phenen kă san o Ilia; aver phenen kă ušti'lo khă prooroko andoa puraimos.”
20 „Ta tume?”, pušlea le O, kon phenen kă sîm?” „O Kristoso le Devllehko!” dea Les anglal o Petro.
21 O Isus mothodea lengă zorasa te na mothon khanikahkă e buti kadea.
22 Pala kodea phendea kă o Šeau le manušehko trăbul te kăznil but, te avel dinorigate le phurăndar, le rašandar le mai barăndar thai le zakonurendar, te avel mudardo, thai o trito des te juvindil.
Sar te jeas pala o Isus.
23 Pala kodea phendea saoŕăngă: „Kana kamel varekon te avel pala Mande, te šudel pe pestar, te lel pehko trušul ande sako des, thai te avel pala Mande.
24 Anda kă orkon kamela te skăpil pesti čivava, xasarăla la; ta orkon xasarăla pesti čivava anda Mande, skăpila la.
25 Thai so valoso avela khă manušes te avel lesti e lumea sa, te merăla or te xasardeola pe o korkoŕo?
26 Kă orkon avela lehkă lajau Mandar thai le divanurendar Mîŕăndar, lajeaola i o Šeau le manušehko lestar, kana avela ande slava Pesti thai le Daddesti thai le sfinçă înjererengă.
27 Čeačes phenau tumengă, kă sî iekh anda kola kai bešen koče, kai či zumavena o mullimos, ji kana či dikhăna o Thagarimos le Devllehko.
O paruglimos koa mui.
28 Ka oxto des pala le divanuri kadala, o Isus lea Pesa le Petros, le Ioanos thai le Ioakovos, thai ankosto po baŕbaro kaste rudil Pe.
29 Kana rudilas Pe, parugli'lo Lehko sîkaimos le mohko, thai o xureaimos kărdilo parno ta străfealas.
30 Thai dikta kă bešenas Lesa dă divan dui murši: sas o Moise thai o Ilia,
31 kai sîkadilesas ande slava, thai denas duma pa Lehko merimos, kai sas te avel Les ando Ierusalimo.
32 O Petro thai lehkă jene sas phandade lindratar; ta, kana uštile mišto, dikhline e slava le Isusosti, thai kolen dui murši kai bešenas andekhthan Lesa.
33 Ande leaka kodea kana uladeonas le murši kodola le Isusostar, o Petro phendea le Isusohkă: „Sîkaitorina, sî mišto te avas koče; te kăras trin çăre: iekh anda tute, iekh anda o Moise thai iekh anda o Ilia.” Či jeanelas so phenel.
34 Sar delas o duma kadea, avilo khă noro, thai garadeale lehka ušaleasa; le jene daraile, kana dikhle pe šutindoi pe ando noro.
35 Thai andoa noro, ašundea pe khă mui, kai phenelas: „Kadoa sî o Šeau Muŕo but kamblino: Lestar te ašunen.”
36 Kana ašunde o mui kodoa, o Isus ašilo korkoŕo. Le jene ašilemuto, thai či phendine, andel des kodola, khanikahkă khanči anda so dikhlesas.
O sastearimos khă bengailehko.
37 O duito des, kana uliste poa baŕobaro, khă gloata bari ankăsti angloa Isus.
38 Thai khă manuši andoa maškar le butimahko çîpisardea: „Sîkaitorina, rudi Tu, dikta Tu milasa ka muŕo šeau, kă numai les sîma.
39 Astarăles khă duxo, thai andakh data çîpil; thai o duxo činosarăles zurales, kadea kă o šeaoŕo kărăl bale koa mui, thai daba anklel o duxo anda leste, pala so strandiles dă sa.
40 Rudisardem Te jenen te ankalaven les, ta naštisarde.
41 „O neamo bipateamahko thai thodino kal nasulimata”, dea anglal o Isus; „ji kana avaua tumença thai răbdiua tume? An koče te šeaves.”
42 Sar avelas o raklo, o beng šudealas lesa pe phuw, thai činosardea les zurales. Ta o Isus xalea pe le duxosa le jungalesa, sasteardea le rakles, thai dea les parpale pehkă daddehkă.
43 Thai saoŕă ašiline mirime andoa barimos le Devllehko.
O Isus vestil o mullimos thai o juvindimos Pehko.
Kana saoŕă minuninas pe anda sa so kărălas o Isus, O phendea Pehkă jenengă:
44 „Tume ašunen mišto so phenau tumengă: O Šeau le manušehko avela dino andel vast le manušengă!”
45 Ta le jene či atearănas le divanuri kadala, kă sas garadine anda lende, kaste na atearăn le; thai daranas te pušen Les pa kadea buti.
Kon sî o mai baro?
46 Pala kodea avilea lengă ande godi te jeanen sao sî anda lende o mai baro.
47 O Isus prinjeandea o gîndo lengă illehko, lea khă šaororo, thodea les paša Peste,
48 thai phendea lengă: „Orkon primil kadale šaororăs, ando Anau Muro, Man primil Ma; thai orkon primil Ma Man, primil Kukoles kai tradea Ma Man. Anda kă sao sî mai çînoro maškar tumende saoŕă, kodoa sî o mai baro.”
49 O Ioan lea o divano, thai phendea: „Sîkaitorina, ame dikhleam khă manušes ankaladindoi beng ando Anau tiro; thai atărdeardeam les, anda kă či jeals pala amende.”
50 „Na atărdearăn les”, dea le anglal o Isus, „anda kon nai pe tumende, sî anda tumende.”
Iag andoa čeri.
51 Kana pašilo o čiro kai avelas te avel lino ando čeri, o Isus ortosardea pe te jeal ando Ierusalimo.
52 Tradea mai anglal varesar solea, kai găline thai šute pe ande khă gau le Samaritengo, kaste lašarăn khă than reatearimahko.
53 Ta on či primisarde Les, anda kă o Isus jealas karing o Ierusalimo.
54 Lehkă jene, o Iakov thai o Ioan, kana dikhline e buti kadea, phendine: „Raia, kames te mothoas te ulel iag andoa čeri thai te phabarăle, sar kărdea o Ilia?”
55 O Isus amboldea pe karing lende, xaleape lença, thai phendea lengă: „Či jeanen savestar duxo sî tume ando sufleto!”
56 Kă o Šeau le manušehko avilo na te xasarăl le sufleturi le manušengă, ta te skăpile.” Thai telearde ande aver gau.
Sar te jeas pala o Isus.
57 Ta kana jeanas on po drom, khă manuši phendea lehkă: „Raia, jeaua pala Tute orkai jeasa.”
58 O Isus dea les anglal: „Le xulpii sî le kai garadeona, thai le čiriklea le čerehkă sî le kuiburea; ta o Šeau le manušehko nai kai xodinil Pehko šero.”
59 Avrăhkă phendea: „Au pala Mande!” „Raia”, dea les anglal o „mekh ma mai anglal te praxo mîŕă daddes.”
60 Ta o Isus phendea lehkă: „Mekh le mullen te praxon pehkă mullen, thai tu jea ta vestisar o Thagarimos le Devllehko.”
61 Aver iekh phendea: „Raia, avaua pala Tute, ta mekh ma mai anglal te jeau te lau mangă ašimos lašo katar mîŕă.”
62 O Isus dea les anglal: „Or kon thol o vast po plugo, thai dikhăl parpale, nai vreniko anda o Thagarimos le Devllehko.”
Trimiterea celor doisprezece
1 Chemându-i pe cei doisprezece, le-a dat putere şi autoritate asupra tuturor demonilor şi să vindece toate bolile. 2 I-a trimis să vestească Împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece. 3 Le-a spus: „Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte două haine. 4 În casa în care intraţi, să rămâneţi acolo până veţi pleca. 5 Şi unde nu vă vor primi, ieşiţi din cetatea aceea şi scuturaţi-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor.” 6 Iar ei, plecând, mergeau prin sate, ducând vestea cea bună şi vindecând pretutindeni.
7 A auzit şi Irod tetrarhul toate cele întâmplate şi era nedumerit pentru că unii spuneau că Ioan s-a sculat din morţi, 8 alţii că s-a arătat Ilie, iar alţii că a înviat un profet dintre cei vechi. 9 Irod a spus: „Lui Ioan eu i-am tăiat capul. Atunci cine este acesta despre care aud asemenea lucruri?” Şi căuta să-L vadă.
Înmulţirea pâinilor
10 După ce s-au întors, apostolii I-au povestit câte făcuseră. Şi, luându-I cu El, deoparte, a plecat într-o cetate numită Betsaida. 11 Dar mulţimile au aflat şi L-au urmat, iar El, primindu-le, le-a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu şi i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare. 12 Ziua era pe sfârşite, iar cei doisprezece au venit să-I spună: „Lasă mulţimea să meargă prin satele şi cătunele din jur să se adăpostească şi să-şi găsească de mâncare, fiindcă aici suntem în loc pustiu.” 13 Iisus însă le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Ei I-au spus: „Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti; doar să mergem noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta.” 14 Pentru că erau cam cinci mii de bărbaţi. Dar El le-a spus ucenicilor Săi: „Puneţi-i să se aşeze în grupuri de câte cincizeci.” 15 Au făcut aşa şi s-au aşezat toţi. 16 Şi Iisus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, ridicându-şi privirea spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le pună înaintea mulţimii. 17 Au mâncat toţi şi s-au săturat şi s-a strâns ce mai rămăsese: douăsprezece coşuri.
Mărturisirea lui Petru şi vestirea morţii şi învierii lui Iisus
18 Şi pe când Iisus se ruga deoparte, au venit ucenicii Săi, iar El i-a întrebat: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?” 19 I-au răspuns: „Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii că a înviat un profet dintre cei vechi.” 20 Iar El le-a spus: „Voi cine spuneţi că sunt Eu?” Şi a răspuns Petru: „Hristosul lui Dumnezeu.” 21 Dar El le-a poruncit cu asprime să nu spună nimănui despre aceasta, 22 zicându-le că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de marii preoţi şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. 23 Şi apoi a zis către toţi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. 24 Pentru că cine vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar cine îşi pierde viaţa pentru Mine, acela şi-o va salva. 25 Fiindcă la ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă se pierde sau se ruinează pe sine? 26 Căci dacă se ruşinează cineva de Mine şi de cuvintele Mele, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. 27 Adevăr vă spun: sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Schimbarea la faţă
28 La vreo opt zile după ce a spus acestea, Iisus i-a luat pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi a urcat pe munte să se roage. 29 Şi, pe când se ruga El, înfăţişarea feţei Sale s-a schimbat, iar haina Lui s-a făcut strălucitor de albă. 30 Şi, iată, doi bărbaţi vorbeau cu El – Moise şi Ilie – 31 care, arătându-se în slavă, vorbeau cu El despre moartea Lui, care trebuia să se împlinească la Ierusalim. 32 Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn. Şi când s-au trezit, au văzut slava Lui şi doi bărbaţi care stăteau cu El. 33 Şi pe când aceştia se despărţeau de Iisus, Petru I-a spus lui Iisus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici. Să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”, dar nu ştia ce spune. 34 Pe când spunea aceasta, a venit un nor şi i-a acoperit în umbră, iar când au intrat în nor, ucenicii s-au speriat. 35 Şi din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu cel ales. De El să ascultaţi!” 36 Când s-a auzit glasul, Iisus a rămas singur. Iar ei au tăcut şi în zilele acelea n-au spus nimănui ce văzuseră.
Vindecarea unui tânăr posedat de demon
37 În ziua următoare, după ce au coborât de pe munte, L-a întâmpinat o mulţime mare. 38 Şi, iată, un om din mulţime I-a strigat: „Învăţătorule, Te rog, uită-Te la fiul meu, pentru că e singurul meu copil 39 şi, iată, un duh îl apucă şi începe să strige şi să-l zguduie, cu spume la gură, şi cu greu îl lasă, zdrobindu-l. 40 I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l alunge, dar n-au putut.” 41 Şi Iisus a răspuns: „Neam necredincios şi rătăcit, până când voi mai fi cu voi şi cât vă voi mai răbda? Adu-l aici pe fiul tău.” 42 Pe când se apropia, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iisus a certat duhul necurat, l-a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui său. 43 Şi toţi au fost uluiţi de măreţia lui Dumnezeu.
A doua vestire a morţii şi învierii
Pe când toată lumea se minuna de tot ce făcea, le-a spus ucenicilor Săi: 44 „Ţineţi minte cuvintele acestea: Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor.” 45 Dar ei nu înţelegeau cuvântul acesta pentru că era ascuns pentru ei ca să nu-L priceapă, şi se temeau să-L întrebe.
Despre mărire
46 Şi s-a iscat o ceartă: care dintre ei ar fi mai mare. 47 Iisus, cunoscând gândul din inimile lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă El 48 şi le-a spus: „Cine primeşte acest copil în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte şi cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis; fiindcă cel mai mic dintre voi toţi, acela este mare.”
49 Atunci, Ioan I-a zis: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău şi l-am oprit fiindcă nu Te urmează împreună cu noi.” 50 Dar Iisus le-a spus: „Nu-l opriţi, pentru că cine nu este împotriva voastră este cu voi.”
Urcarea spre Ierusalim şi refuzul samaritenilor
51 Când s-au împlinit zilele înălţării Sale, Iisus a plecat cu hotărâre spre Ierusalim 52 şi a trimis soli înaintea Sa. Pe drum au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească un loc pentru El. 53 Însă nu L-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalim. 54 Când au văzut aşa, ucenicii Iacov şi Ioan I-au spus: „Doamne, vrei să cerem să coboare foc din cer şi să-i nimicească?” 55 Dar Iisus, întorcându-se, i-a mustrat. 56 Şi au mers în alt sat.
Cerinţele urmării lui Iisus
57 Pe drum, în timp ce mergeau, cineva I-a spus: „Te voi urma oriunde Te vei duce.” 58 Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerurilor au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-şi sprijine capul.” 59 Iar altuia i-a spus: „Urmează-Mă!” Şi acela I-a zis: „Doamne, îngăduie-mi să merg să-l îngrop pe tatăl meu.” 60 Însă El i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, tu mergi să vesteşti Împărăţia lui Dumnezeu.” 61 Altcineva I-a zis: „Te voi urma, Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-mi iau rămas bun de la familia mea.” 62 Dar Iisus i-a zis: „Cine pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu e vrednic de Împărăţia lui Dumnezeu.”