O merimos le Ioan Bolditorehko.
1 Ando čiro kodoa, o baro Irodo, ašundea dindoi duma poa Isus;
2 thai phendea pehkă kanditorengă: „Koadoa sî o Ioan Bolditori! Ušti'lo anda le mulle, anda kodea kărdeon minuni anda leste.”
3 Kă o Irodo astardeasas le Ioanos, phanglea les thai šuteasas ando beči, anda e doši la Irodiati, e romni lehkă phralesti le Filiposti;
4 anda kă o Ioan phenelas lehkă: „Nai tukă mišto te avel tukă dă romni.”
5 O Irod kamelas te mudarăles, ta daralas andoa norodo, anda kă o norodo dikhălas le Ioanos sar khă prooroko.
6 Ta, kana sas o prazniko lehkă desăhko le kărimahko, e šei la Irodiati khăldea angla lehkă gosti, thai čeilosardea le Irodos.
7 Anda kodea šinadea lakă ando solaxaimos kă dela la or so mangăla lehkă.
8 Sîkadi pehka datar, oi phendea: „De ma kata, ande khă teiari, o šero le Ioan Bolditorehko!”
9 O thagar falea les nasul; ta anda e doši lehkă solaxaimatăngo, thai le iakhăndar kukolendar kai bešenas kai skafidi lesa, mothodea te del lakă les.
10 Thai tradea te šinen o šero le Ioanohko ando beči.
11 O šero sas thodino ande khă teiari, thai dino la šeakă, kai nigărdea les ka pesti dei.
12 Le jene le Ioanohkă avile thai line lehko stato, praxosarde les, thai găline thai phendine le Isusohkă.
O butearimos le manŕăngo.
13 O Isus, kana ašundea e vestea kadea, teleardea oçal ande khă bero, kaste jeal Pehkă korkoŕo vsarekai, andekh than pusto. Le noroade, kana ašundine kadea buti, ankăste andal četăçi thai telearde pala Leste telal.
14 Kana ankăsto anda o bero, o Isus dikhlea khă gloata bari, kărdilea Lehkă mila anda late, thai sasteardea le nasfalen.
15 Kana peli e reat, le jene pašile Lestar, thai phendine Lehkă: „O than kadoa sî pusto, thoa čiro dikta kă nakhlo; de drom le noroaden te jean pehkă andal gava thai te tinen pehkă te xan.”
16 „Nai sostar te telearăn”, dea le anglal o Isus; „den le tume te xan.”
17 Ta on phendine Lehkă: „Nai ame koče numai panji manŕă thai dui maše.”
18 Thai O phendea lengă: „Anen le koče Mande.”
19 Pala kodea mothodea le noroadengă te bešen pe čear, lea kukola panji manŕă thai dui maše. Vazdea Pehkă iakha karing o čeri, deadumadămišto, phaglea o manŕo thai dea kal jene, ta on ulade les kal noroade.
20 Saoŕă xaline thai čeailile; thai vazdinisaile dešudui košuri pherde ašimasa thai prušukănça.
21 Kukola kai xalesas, sas sar panji mii murši, avri anda le juvlea thai le šeaoŕă.
O phirimos pe marea.
22 Iekhatar pala kodea, o Isus zorasa lea Pehkă jenen te anklen ando bero, thai te nakhăn angla Leste pe rig e kolaver, ji kana dela drom le noroaden.
23 Pala so dea drom le noroaden, ankăsto po baŕobaro te rudil Pe, korkoŕo ande khă rig. Avilisas e reat, thai O sas korkoŕo oče.
24 Ando čiro kadoa, o bero sas lino le valurendar ando maškar la mareako; kă e bravall sas ande kolaver rig.
25 Kana phaŕadelas o des la reatetar, o Isus avilo lende, phirindoi pe marea.
26 Kana dikhle Les le jene phirindoi pe marea, darai le, thai phendine: „Sî khă čioxano!” Thai daratar çîpisarde.
27 O Isus phendea lengă iekhatar: „Zumaven, Me sîm; na daran!”
28 „Raia”, phendea Lehkă o Petro, „kana san Tu, phen mangă te avau Tute pel paia.”
29 „Av!” phendea lehkă o Isus. O Petro dea pe tele andoa bero, thai lea te phirăl pel paia kaste arăsăl koa Isus.
30 Ta, kana dikhlea kă e bravall sas zurali, darai'lo; thai anda kă leasas te jeal andră, dea mui: „Raia, skăpisar ma!”
31 Iekhatar, o Isus tinzisardea o vast, azbadea les, thai phendea lehkă: „Xançî pateaiamnea, anda soste či pateaian?”
32 Thai pala so šutine pe ando bero, e bravall ašili.
33 Kukola kai sas ando bero, avile thai dine čeanga angloa Isus, thai phendine Lehkă: „Čeačimasa, Tu san o Šeau le Devllehko!”
34 Pala so nakhline e marea, avile ande phuw le Ghenezaretosti.
35 Le manuši andoa than kodoa, kai prinjeanenas le Isusos, tradine te den phendimos ande sa le riga, thai andine Leste sa le nasfalen.
36 Le nasfale rudinas Les te mukăle kaditi te azban e podi Lehka raxameati. Thai sa kai azbade, sastile.
Moartea lui Ioan Botezătorul
1 În vremea aceea, tetrarhul Irod, a auzit vorbindu-se despre Iisus 2 şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.” 3 Irod îl arestase pe Ioan, îl legase şi-l aruncase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip. 4 Pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de soţie.” 5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de popor, fiindcă poporul îl privea pe Ioan ca pe un profet. 6 Dar, când se serba ziua de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea oaspeţilor şi l-a încântat pe Irod. 7 De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice îi va cere. 8 Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici pe o tipsie capul lui Ioan Botezătorul!” 9 Regele s-a întristat. Dar din cauza jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10 Şi a trimis să i se taie capul lui Ioan în închisoare. 11 Apoi capul a fost adus pe o tipsie şi dat fetei, care i l-a dus mamei sale. 12 Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de I-au dat de ştire lui Iisus.
Prima înmulţire a pâinilor
13 Iisus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Mulţimile, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos. 14 Când a ieşit din corabie, Iisus a văzut o mulţime mare, I s-a făcut milă de ea şi i-a vindecat pe cei bolnavi. 15 Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi vremea iată că a trecut. Dă drumul mulţimilor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” 16 „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Iisus, „daţi-le voi să mănânce.” 17 Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.” 18 Şi El le-a spus: „Aduceţi-i aici la Mine.” 19 Apoi a poruncit mulţimilor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit mulţimilor. 20 Toţi au mâncat şi s-au săturat şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărâmiturile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.
Iisus umblă pe apă
22 Imediat după aceea, Iisus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor. 23 După ce a dat drumul mulţimilor, s-a suit pe munte să se roage, singur deoparte. Se înnoptase şi El era singur acolo. 24 În timpul acesta, corabia era izbită tare de valuri, în largul mării, la mai multe stadii de ţărm, fiindcă vântul era împotrivă. 25 Când se îngâna ziua cu noaptea, Iisus a venit la ei umblând pe mare. 26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi au ţipat de teamă. 27 Iisus le-a zis imediat: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!” 28 „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” 29 „Vino!” i-a zis Iisus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Iisus. 30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” 31 Îndată, Iisus a întins mâna, L-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” 32 Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Iisus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” 34 După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35 Oamenii din locul acela, care-L cunoşteau pe Iisus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El toţi bolnavii. 36 Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cei care s-au atins s-au vindecat.