O Isus ando Nazareto. O bipateaimos le Bešlitorengo.
1 O Isus teleardea oçal, thai gălotar ande Pehko čem. Le jene Lehkă găle pala Leste.
2 Kana avilo o des le Savatohko, lea te sîkavel le norodos ande khăngări. But, kana ašunenas Les, mirinas pe thai phenenas: „Katar sî Les kada butea? Savestar xaraimos sî kadoa, kai dea Les dino? Thai sar kărdeon kadala minuni tala Lehko vast?
3 Nai kadoa o kaštari, o šeau la Mariako, o phral le Iakovohko, le Iosehko, le Iudahko thai le Simionohko? Nai Lehkă pheia koče maškar amende?” Thai arakhănas khă doši ambladimasti ande Leste.
4 Ta o Isus phendea lengă: „Khă prooroko nai atearimahko numai ande Lehko čem, maškar Lehkă neamuri thai ande Lehko khăr.”
5 Našti kărdea či khă minunea oče, ta numai thodea Pehkă vast pa varesar nasfale thai sasteardea le.
6 Thai mirilas pe anda lengo bipateaimos.
O tradimos kolengo le dešudongo.
O Isus phirălas le gava anda sal riga thai sîkavelas le norodos.
7 Atunči akhardea Peste le kukolen dešudon, thai lea te tradele dui po dui, dindoi le zor pal duxurea le jungale.
8 Mothodea lengă te na len khanči pesa po dron numai khă rowli; te na avele či manŕo, či straiça, či love xarkumakă po brečinari;
9 te podin pe sandalença, thai te na xureavenpe duie raxameança.
10 Pala kodea phendea lengă: „Ande sako khăr kai šona tume, te ašen oče ji kana telearăna andoa khăr kodoa.
11 Thai, kana ande vokh than či primina tume, thai či ašunena tume, te jeantar oçal, thai te činon andakhdata e poši tala tumară pînŕă, sar phendimos anda lende. Čeačes phenau tumengăkă, ando des la krisako, avela mai lesne anda e phuw la Sadomati thai la Gomorati dă sar andai četatea kodea.”
12 Le jene gălinetar, thai dineduma o kăimos.
13 Ankalavenas but beng, thai makhănas zetinosa bute nasfalen, thai sastearănas le.
O mullimos le Ioanohko le Bolditorehko.
14 O Thagar o Irod, ašundea dindoi pe duma poa Isus, savehko Anau arăslosas but ašundo; thai phendea: „O Ioan Bolditorii uštilo andal mulle, thai anda kodea kărăn buti kadala zora anda leste.”
15 Aver phenenas: „Sî o Ilia.” Ta aver phenenas: „Sî khă prooroko sar iekh andal proorokuri.”
16 Ta o Irod, kana ašundea e buti, phendea: „O Ioano kodoa, savehko šindem lehko šero, ušti'lo andal mulle.”
17 Kă orta o Irodo tradeasas te astarăn le Ioanos, thai phangleasas les ando beci, andai kîrkota la Irodiadiati Kă e romni lehkă phralesti le Filiposti, anda kă lesasla o dă romni.
18 Thai o Ioan phenelas le Irodohkă: „Nai tukă meklino te nikrăs la romnea te phraleskărea!”
19 E Irodiada sas la xoli po Ioan, thai kamelas te mudarăles. Ta našti las,
20 kă o Irodo daralas le Ioanostar, anda kă jeanelas les khă manuši bibezexalo thai sfînto; dabadikhălas les, thai, kana ašunelas les, butivar ašelas ande toll, bijeanglindoi so te kărăl; thai ašunelas les bară dragosa.
21 Sakadea avilo khă des, laše meklimasa, kana o Irodo kărălas o prazniko pehkă desăhko le kărdimahko, thai dea khă bari govia le barăraiengă pehkă, le mai bară kătănengă thai le bravalengă la Galeliakă.
22 E šei la Irodiadati avili i oi kai govia, khăldea, thai čeilea le Irodos thai lehkă gosten. O thagar phendea la šeiakă: „Mang mangă or so kamesa, thai daua tu.”
23 Pala kodea phendea solaxaimasa: „Or so mangăsa mangă, daua tu, avela i dopaši anda o thagarimos muŕo.”
24 E šei ankăsti avri, thai phendea pehka dakă: „So te mangau? Thai lati dei dea la anglal: „O šero le Ioan Bolditorehko.”
25 Oi avili iekhatar koa Thagar, thai kărdea lehkă kadoa phendimos: „Kamau te des ma iekhatar, pe khă teiari, o šero le Ioan Bolditorehko.”
26 O Thagar tristosai'lo but zurales; ta, anda e doši le solaxaimatăngă pehkă thai anda e doši le gostendi, či kamblea te phenel či.
27 Tradea andakhdata khă kătana kai arakhălas les, le mothodimasa te anel o šero le Ioanohko le Bolditorehko. E kătana le arakhlimasti găli thai šindea o šero le Ioanohko ando beči,
28 andea les pe khă teiari, thai dea les la šeiakă, thai e šei dea les pehka dakă.
29 Le jene le Ioanohkă, kana ašundine kadea buti, avile ta vazdine lehko stato, thai thodine les ande khă mormînto.
O butimos le manŕăngo.
30 Le apostolea tidepe koa Isus thai phendine Lehkă sa so kărdinesas thai sa so sîkadesas le manušen.
31 O Isus phendea lengă: „Aven korkoŕo ande khă rig, andekh than pusto, thai čiion tumengă xançî.” Kă sas but kukola kai avenas thai kai jeanastar, thai on nas le čiro či te xan.
32 Telearde le berosa, kaste jean ande khă than pusto, mai rigate.
33 Le manuši dikhlinele telearindoi, thai prinjeandele; prastaine telal anda sal riga, thai avile angla lende ando than kai jeanas on.
34 Kana ankăste andoa bero, o Isus dikhlea but norodo; thai falea Les nasul anda lende, anda kă sas sar varesar bakrea kai nai le bakreari; thai lea te sîkavele but butea.
35 Anda kă o des sas te jealtar, le jene pašile Lestar, thai phendine Lehkă: „O than kadoa sî pusto thai o des sî te jealtar.
36 Dele drom te jeantar ande le kătune thai ande le gava dă rigatar, kaste tinen pehkă manŕo, anda kă nai le so te xan.”
37 „Den le tume te xan”, dea le anglal o Isus. Ta on phendine Lehkă: „Ta te jeas te tinas manŕo duie šelle frančengo, thai te das le te xan?”
38 Thai O pušlea le: „Sode manŕă sî tume? Jean ta dikhăn.” Găline thai dikhline sode manŕă sas le, thai dine anglal: „Panji, thai dui mašoŕă.”
39 Atunčeara mothodea lengă te lašarăn le saorăn, kîrduri-kîrduri, pe čear e zăleno.
40 Thai bešline tele andel kîrduri, po khă šell thai po panvardeši.
41 O lea kukola panji manŕă thai dui mašoŕă. Vazdea Pehkă iakha karing o čeri thai phendea o dinodumadămišto. Pala kodea phaglea le manŕă thai dea le kal jene, ta on te xulaven le koa norodo. Sa kadea i kukola dui mašoŕă, xuladea le ka saoŕă.
42 Xaline saoŕă thai saoŕă čeailile:
43 thai vazdine dešudui košuri pherde prušuka manŕăhkă thai so mai ašileasa andal maše.
44 Kola kai xaline le manŕă, sas panji mii murši.
O Isus phirăl pe marea.
45 Iekhatar, o Isus zorisardea le jenen te anklen ando bero, thai te nakhăn angla Leste la kolavreatar rig, karing e Betsaida. Ando čiro kadoa, O sas te del drom le norodos.
46 Pala so lea Pehkă lašimos kata o norodo, gălo ando baŕobaro, kaste rudil Pe.
47 Kana peli e reat, o bero sas ando maškar la mareako, ta o Isus sas korkoŕo po mallo.
48 Dikhlea le jenen kă kăzninpe te vîslin, kă e bravall nas lengă laši. Thai ando štarto straja andai reat, gălo lende, phirindoi pe marea.
49 Kana dikhline Les on phirindoi pe marea, falea lengă kă sî khă averbuti, thai çîpisarde;
50 anda kă saoŕă dikhle Les, thai daraile.O Isus dea duma iekhatar lença, thai phendea lengă: „Zureon, Me sîm, na daran!”
51 Pala kodea ankăsto ando bero, thai e bravall atărdili. On ašile mirime thai baŕurunimene,
52 kă či ateardesas e minunea le manŕăsa, anda kă lengo illo sas baŕuno.
Sastimata ando Ghenezareto.
53 Pala so nakhle e marea, avile pe phuw le Ghenezaretosti, thai çîrdine koa mallo.
54 Kana ankăste andoa bero, le manuši kodola prinjeandine iekhatar le Isusos,
55 prastaine anda seal riga, thai line te anen le nasfalen andel paturi, orkatar ašundeolaspe kă sas O.
56 Orkatar šolaspe O, andel gava, andel četăçi or andel kătune, thonas le nasfalen andel piaçuri, thai rudinas Les te mekăl le numai te azbaven la podeatar Lehka raxameatar. Thai saoŕă kai azbadeonas Lestar sas sastearde.
Iisus la Nazaret
1 Şi a ieşit de acolo şi s-a dus în patria Sa, iar ucenicii Lui L-au urmat. 2 Când a venit sâmbăta, a început să înveţe în sinagogă. Mulţi din cei ce ascultau erau uimiţi şi ziceau: „De unde îi vin toate acestea? De unde îi este dată această înţelepciune şi aceste puteri care se arată prin mâinile lui? 3 Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov, al lui Iose, Iuda şi Simon? Şi nu sunt surorile Lui, aici la noi?” Şi se poticneau în acest lucru. 4 Iar Iisus le zicea: „Un profet nu e dispreţuit decât în patria sa, între rudele sale şi în casa sa!” 5 Şi acolo n-a putut face nici o minune, afară de faptul că, punându-şi mâinile peste câţiva bolnavi, i-a vindecat. 6 Şi se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele din jur învăţând.
Trimiterea celor doisprezece ucenici
7 Atunci i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să îi trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate 8 şi poruncindu-le să nu ia nimic cu ei la drum, în afară de toiag. Nici pâine, nici traistă, nici punga cu bani la brâu, 9 ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. 10 Şi le zicea: „Oriunde, dacă veţi intra într-o casă, să rămâneţi acolo până ce veţi pleca din acel loc. 11 Iar dacă nu vă vor primi în vreun loc şi nici nu vă vor asculta, plecaţi de acolo şi scuturaţi praful de pe talpa încălţărilor voastre, ca să le slujească drept mărturie.” 12 Iar ei, când au plecat, au început să vestească oamenilor să se pocăiască, 13 scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.
Moartea lui Ioan Botezătorul
14 A auzit dar şi regele Irod, căci numele lui devenise vestit, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a ridicat din morţi şi de aceea lucrează puterile acestea în El. 15 Alţii spuneau însă că El este Ilie, iar alţii ziceau că este un profet, ca unul dintre profeţi. 16 Dar Irod, când a auzit, zicea: „Ba nu, este Ioan, căruia eu i-am tăiat capul şi care a înviat.” 17 Şi asta, fiindcă Irod trimisese oameni să-l prindă pe Ioan şi l-a pus în temniţă în lanţuri din pricina Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său, pentru că o luase de soţie. 18 Iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit s-o iei de soţie pe femeia fratelui tău.” 19 Aşa că Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, 20 pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi îl ocrotea, iar când îl asculta îl întreba multe lucruri şi chiar îi era drag să-l audă. 21 A găsit însă un prilej într-o bună zi, când Irod a făcut un ospăţ de ziua sa de naştere împreună cu mai marii săi, cu căpeteniile oştirii şi cu fruntaşii Galileii. 22 Atunci, după ce fiica Irodiadei a intrat şi a dansat, i-a plăcut lui Irod cât şi celor ce şedeau la masă împreună cu el, iar regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vei vrea şi-ţi voi da.” 23 Şi s-a şi jurat înaintea ei: „Îţi voi da orice îmi vei cere, chiar şi jumătate din regatul meu.” 24 Ea a ieşit şi i-a spus mamei sale: „Ce să cer?” Iar Irodiada i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul.” 25 Ea a intrat imediat la rege şi cu mare grabă a cerut, zicând: „Vreau să-mi dai, acum, pe o tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.” 26 Atunci regele s-a mâhnit adânc, dar din pricina jurământului şi a celor ce şedeau la masă n-a vrut să o respingă. 27 Şi îndată regele a trimis un paznic, poruncindu-i să îi aducă pe tipsie capul lui Ioan. Paznicul i-a tăiat capul în temniţă, 28 l-a adus pe o tipsie şi i l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. 29 Iar când ucenicii Lui au auzit, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus în mormânt.
Înmulţirea pâinilor
30 Când apostolii s-au adunat iarăşi în jurul lui Iisus, I-au spus toate câte au făcut şi au învăţat. 31 Iar El le-a zis: „Veniţi numai voi, într-un loc ferit, în loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi cei care veneau la ei şi care apoi plecau, aşa încât nici nu mai aveau vreme să mănânce. 32 Apoi au plecat într-o corabie către un loc pustiu, mai ferit. 33 Dar oamenii i-au văzut plecând şi mulţi au înţeles şi, alergând pe ţărm de prin toate cetăţile, au ajuns în acel loc înaintea lor. 34 Iar Iisus, când a ieşit din corabie, a văzut o mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei, căci erau ca oile fără păstor. Atunci a început să îi înveţe multe. 35 Dar făcându-se târziu deja, ucenicii au venit la El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi este târziu deja. 36 Dă-le drumul, să meargă în cetăţile şi satele din apropiere să-şi cumpere ceva de mâncare.” 37 Iisus însă le-a răspuns: „Daţi-le voi să mănânce.” Iar ei I-au zis: „Vrei să mergem noi să cumpărăm pâine de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?” 38 El le-a zis: „Câte pâini aveţi? Mergeţi şi vedeţi.” Iar după ce au văzut, I-au spus: „Cinci pâini şi doi peşti.” 39 Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde. 40 Şi oamenii au şezut cete-cete, câte o sută şi câte cincizeci. 41 Iar El, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi ridicându-şi privirea către cer, a binecuvântat şi a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înaintea oamenilor; la fel a împărţit şi cei doi peşti, tuturor. 42 Şi toţi au mâncat şi s-au săturat. 43 Ba au luat şi douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri şi cu ce-a rămas din peşti. 44 Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
Iisus merge pe mare şi vindecă bolnavi în Ghenezaret
45 Îndată după aceea Iisus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui pe partea cealaltă, spre Betsaida, cât timp El va da drumul mulţimii. 46 Iar după ce le-a dat drumul, s-a dus pe munte ca să se roage. 47 Se făcuse seară şi corabia lor era în mijlocul mării, iar El era singur pe ţărm. 48 Văzându-i cum se chinuiau vâslind, fiindcă vântul le era potrivnic, cam pe la a patra strajă din noapte , Iisus a venit către ei mergând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei. 49 Dar ei, când l-au văzut că merge pe mare, au crezut că este o nălucă şi au început să ţipe, 50 căci L-au văzut toţi şi s-au tulburat. Iisus a vorbit însă îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!” 51 Şi s-a suit la ei în corabie şi vântul s-a potolit. Ei erau foarte uimiţi în sinea lor, 52 pentru că nu pricepuseră nimic din înmulţirea pâinilor, iar inima le era împietrită.
53 După ce au trecut marea, au ajuns în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la ţărm. 54 Şi numai ce a ieşit din corabie, că îndată l-au şi cunoscut. 55 Cutreierând tot ţinutul acela, oamenii au început să-i ducă pe bolnavi pe paturi oriunde auzeau că este El. 56 Şi oriunde se ducea El, prin târguri, în cetăţi sau în sate, îi aşezau acolo, la marginea drumului, pe cei bolnavi şi Îl rugau ca măcar de poala hainei Lui să-i lase să se atingă, iar toţi cei care se atingeau de El se vindecau.