Le Fariseia thai e datina le phurăndi.
1 Le Fariseia thai varesar zakonarea, avindoi andoa Ierusalimo, tidinepe koa Isus.
2 On dikhline kă iekh anda le jene Lehkă xan le vastença biuje, kadea bixalade.
3 Le Fariseia, kadea, thai sa le Jidaia či xan bi te xalaven mišto pehkă vast, pala e datina e phurikani.
4 Thai kana ambolden pe andai piaça, či xan numai pala so naion. Sî but aver phurikanimata kai on astardine te nikrănle, sar: o xalaimos le taxtaiengo, le kakaveango thai le paturengo.
5 Le Fariseia thai le zakonarea pušle Les: „Anda soste či nikrărdeon Te jene la datinatar le phurăndi, ta xan le vastença bixalade?”
6 O Isus dea le anglal: „Athaitorilor, mišto prooročisardea o Isaia pa tumende, pala sar sî ramome: „O norodo kadoa del Ma pativ numai le uštença, ta o illo lehko sî dur Mandar.
7 Dă ivea den Ma pativ on, dindoi sîkaimata kai nai varesar mothodimata manušengă.”
8 Tume mekăn o mothodimos le Devllehko, thai nikrăn osîkaimos thodino le manušendar, sar: o xalaimos le khorăngo thai le taxtaiengo, thai kărăn aver but butea kadalendar.”
9 O mai phendea: „Deanrigate šukar o mothodimos le Devllehko, kaste nikrăn e datina tumari.
10 Kă o Moise phendea: „Te des pativ te daddes thai tea deia;” thai: „Kon dela duma dă nasul pehkă daddes or pehka deia, te avel došaldo le mullimasa.”
11 Tume, alminterlea phenen: „Kana khă manuši phenela pehkă daddehkă or pehka deiakă: „Or sosa dašti kandau tu, sî „Korban”, kai sî dino le Devllehkă, kărăl mišto;
12 thai či mai mekăn les te kărăl khanči anda pehko dadd or anda pesti dei.
13 Thai kadea, dean rigate o Divano le Devllehko, anda tumari datina. Thai kărăn but aver butea kadalendar!”
So maril le manušes.
14 Mai palal, akhardea pale le noroaden Peste, thai phendea lengă: „Ašunen Ma saoŕă thai atearăn.
15 Avri andoa manuši nai khanči sao, šutindoi ande leste, te dašti te mariles; ta so anklel andoa manuši, kodoa mariles.
16 Kana sî varekas kan ašundimahkă, te ašunel.”
17 Pala so šutea pe ando khăr, kana sas dur le norodostar, le jene Lehkă pušle Les pai pilda kadea.
18 O phendea lengă: „I tume san kadea biaterimahkă? Či atearăn kă khanči so šolpe ando manuši dă avreal, našti te mariles?
19 Anda kă na so šolpe ando lehko illo, ta ando păŕ, thai pala kodea sî dino avri thai jeal ande le thana le garade?” Phendea kadea, kărindoi sa le xabenata uje.
20 O mai phendea: „So anklel andoa manuši, kodoa maril le manušes.
21 Kă dăandral, anda o illo le manušengo, anklel le gîndurea le jungale, preakurvii, le kurvii, le mudarimata,
22 le čiorimata, le xarvalimata, le bandimata, le athadimata, le lajaimahkă butea, e jungali iakh, le prasaimata, le barimata, o dilimos.
23 Sa kadala butea le jungalea anklen dăandral, thai marin le manušes.”
E juwli e Kananeanka.
24 O Isus telerdea oçal, thai gălo pel phuwea le Tirohkă thai le Sidonohkă. Šuteape ande khă khăr, kamblindoi te na jeanel khonikh kă sî oče; ta našti bešlo garado.
25 Kă andakhdata, khă juwli, saveati šeioŕî sas stăpînime khă duxostar jungalestar, ašundea dindoipe duma pa Leste, thai avili thai šudea pe ka Lehkă pînŕă.
26 E juwli kadea sas grekoaika, andai vîna Siro-feničiano. Oi rudilas Les te ankalavel le bengăs anda lati šeioŕî.
27 O Isus phendea lakă: „Mekh te čeileon mai anglal le šaoŕă; kă nai mišto te les o manŕo le šaoŕăngo, thai te šudes les kal jukăliça.”
28 „E, Raia”, dea Les anglal oi: „ta i le jukăliça talai skafidi xan anda le prušuka le šaorăngă.”
29 Atunčeara o Isus phendea lakă: „Anda e vorba kadea, jeatar; ankăsto o beng anda ti šei.”
30 Thai kana šutea pe e juwli ande pehko khăr, arakhlea la šouŕa suti ando pato; thai ankăstosas o beng anda late.
O sastearimos khă kašukăhko-muto.
31 O Isus gălotar pai phuw le Tirosti, thai avilo pale andoa Sidono, kai marea la Galeliati, nakhlindoi andai phuw katar o Dekapole.
32 Andine Lehkă khă kašuko, kai delas duma pharăs, thai rudisarde Les te thol Pehkă vast pa leste.
33 O lea les ande khă rig andoa norodo, thodea lehkă le naia andel kan, thai makhlea lesti šib Pehkă čiungarăsa.
34 Pă kadea, vazdea Pehkă iakha karing o čerii, çîrdeas pehkă dii, thai phendea „Efata”, kai avel: „Pîtărdeo!”
35 Andakhdata, pîtărdile lehkă kan, thai pîtărdili lesti šib, thai dea duma sar trăbul.
36 O Isus phendea lengă te na phenen khanikahkă ta sode motholas lengă mai but, kaditi vestinas Les mai but.
37 On sas mirime pai măsura dă but, thai phenenas: „Sar kărăle minunime; orta i le kašukăn kărăle te ašunen, thai le muçăn te den duma.”
Fariseii şi obiceiurile din bătrâni
1 Fariseii şi unii dintre cărturari, venind din Ierusalim, s-au adunat la El. 2 Iar când i-au văzut pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate 3 – căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu îşi spală mâinile până la cot, după datina bătrânilor, 4 iar când vin din piaţă, dacă nu se afundă în apă, nu mănâncă şi mai sunt multe altele pe care le-au primit să le păzească: spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de aramă şi a paturilor – 5 fariseii şi cărturarii L-au întrebat, aşadar: „De ce ucenicii Tăi nu trăiesc după datina bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâinile necurate?” 6 Atunci Iisus le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum stă scris:
Acest popor Mă cinsteşte numai cu buzele,
iar inima lor este departe de Mine.
7 În zadar însă Mă cinstesc ei,
dând învăţături care sunt porunci omeneşti.
8 Lăsând porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi datina oamenilor.” 9 Şi le zicea: „O, ce bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră! 10 Căci Moise a spus: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta! şi Cel ce va vorbi de rău pe tatăl său ori pe mama sa, să fie dat la moarte! 11 Iar voi ziceţi: Un om poate spune tatălui sau mamei lui, Corban (care înseamnă: orice aş avea ca ajutor, este Dăruit lui Dumnezeu) 12 şi îi îngăduiţi să nu mai facă nimic pentru tată şi pentru mamă. 13 Aşa desfiinţaţi voi cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care singuri v-aţi dat-o. Şi multe alte lucruri faceţi, ca acesta.”
14 Chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-mă toţi şi înţelegeţi! 15 Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să aibă putere să îl întineze, ci cele ce ies din om sunt cele care îl întinează pe om. 16 Cine are urechi de auzit, să audă!”
17 Când a lăsat mulţimea şi a intrat în casă, ucenicii Săi l-au întrebat despre această parabolă. 18 Iar El le-a zis: „Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că tot ceea ce vine din afară, când intră în om, nu poate să-l întineze, 19 pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi ajunge afară, în hazna?” Astfel a arătat că toate bucatele sunt curate. 20 Şi spunea: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează, 21 pentru că dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, 22 adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea, nesimţirea, privirea vicleană, hula, trufia, uşurătatea. 23 Toate aceste rele ies dinlăuntrul omului şi îl întinează.”
Vindecări în ţinuturile păgâne
24 Ridicându-se apoi de acolo, s-a dus la hotarele Tirului. Şi, intrând într-o casă, nu voia să afle nimeni, dar nu s-a putut să rămână ascuns, 25 şi îndată a auzit despre El o femeie a cărei fiică avea un duh necurat. Ea a venit şi s-a aruncat la picioarele lui 26 – deşi femeia era păgână, siro-feniciancă de neam – şi îl ruga să izgonească demonul din fiica ei. 27 Iisus i-a spus: „Lasă întâi să se sature copiii, că nu e bine să iei pâinea copiilor şi să o arunci câinilor.” 28 Dar ea I-a răspuns: „Doamne, şi câinii sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.” 29 Atunci El i-a zis: „Du-te! Căci, pentru acest cuvânt, demonul a ieşit din fiica ta.” 30 Iar ea, întorcându-se la casa ei, a găsit copila culcată pe pat, iar demonul ieşise din ea.
31 Plecând iarăşi de la hotarele Tirului, a venit prin Sidon la Marea Galileii, prin ţinutul Decapolis. 32 Şi I-au adus un surd, care mai era şi gângav, şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el. 33 Iar El, trăgându-l la o parte din mulţime, şi-a pus degetele pe urechile lui şi, scuipând pe deget, i-a atins limba. 34 Apoi a privit la cer, a suspinat şi i-a zis: „Effata!” care înseamnă: „Deschide-te!” 35 Şi îndată i s-au deschis urechile şi i s-a dezlegat împleticeala limbii şi vorbea limpede. 36 Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să tacă, cu atât ei îl vesteau mai mult. 37 Şi se uimeau peste măsură şi ziceau: „Toate le-a făcut, şi bine! Chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească!”