O duito butimos le manŕăngo.
1 Ande le des kodola, anda kă tideasaspe pale but norodo, thai nas so xan, o Isus akhardea Pehkă jenen, thai phendea lengă:
2 „Fal Ma nasul andoa norodo kadoa; kă dikta dă trin des bešen paša Mande, thai nai le so te xan.
3 Kana daua le drom khără bokhale, sî te zalin bokhatar po drom, anda kă iekh anda lende avile dă dural.”
4 Le jene dine Les anglal: „Sar daštila varekon te čeailearăl manŕăsa le manušen kadalen, koče ande pustia?
5 „Sode manŕă sî tume?” pušlea le o Isus. „Efta”, dine les anglal on.
6 Atunčeara mothodea le norodohkă te bešel pe phuw, lea kola le efta manŕă; thai, pala so naisardea le Devllehkă, phaglea le thai dea le ăl jenengă te xulaven le; thai on xuladele koa norodo.
7 Mai sas le i varesar mašoŕă: thai o Isus, pala so deadumadămišto, mothodea te xulavenle i kodolen.
8 Xaline thai čeailile; thai vazdine efta košuri, pherde le ašlimatănça katal prušuka.
9 Sas paše štar mii jene. Pala kodea o Isus deale drom.
O xumer le Fariseiengo.
10 O Isus šutea pe iekhatar ando bero Pehkă jenença, thai avilo ande le riga la Dalmanuteiakă.
11 Le Fariseia avile andakhdata, thai line te aven le khă xoli orbendi le Isusosa; thai, kaste thon Les koa zumaimos, mangline Lehkă khă sămno andoa čeri.
12 O Isus çîrdea ande pehko diiandră ande Pehko duxo, thai phendea: „Anda soste mangăl o neamo kadoa khă sămno? Čeačes phenau tumengă kă kadalehkă neamohkă či delalespe či khă sămno.”
13 Pala kodea muklea le, thai ankăsto pale ando bero, kaste nakhăl ande kolaver rig.
14 Le jene bîstărdesas te len manŕo.
15 O Isus delas le ande grija, thai phenelas lengă: „Len sama, te arakhăn tume mišto le xumerăstar le Fariseiengothai le xumerăstar le Irodoskărăstar!”
16 Le jene denas pe godi thai phenenas maškar lende: „Anda kă nai ame manŕo.”
17 O Isus ateardea e buti kadea, thai phendea lengă: „Anda soste den tume godi kă nai tume manŕo? Sa či prinjeanen thai sa či atearăn? Sî tume o ill baŕuno?
18 Sî tume iakha, thai či dikhăn? Sî tume kan, thai či ašunen? Thai či anen tumegă godi khančestar?
19 Kana phaglem kola panji manŕă ka kukola panji mii murši, sode košuri pherde prušuka vazdean?” „Dešudui”, dine Les anglal on.
20 „Thai kana phaglem kola efta manŕă ka le štar mii murši, sode paporniç pherde prušukănça vazdean?” „Efta”, dine Les anglal on.
21 Thai O phendea lengă: Sa či atearăn?”
O sasterimos khă koŕăhko ande Betsaida.
22 Avile ande Betsaida; andine koa Isus khă koŕăs, thai rudisarde Les te azbadeol lestar.
23 O Isus lea le koŕăs vastestar, thai ankaldea les avri andoa gau; pala kodea thodea lehkă čiungar pel iakha, thai thodea Pehkă vast pa leste, thai pušlea les: „Dikhăs vareso?”
24 O dikhlea, thai phendea: „Dikhau varesar manuši kai phirăn, ta fal pe mangă sar varesar kašt.”
25 O Isus thodea lehkă pale le vast pel iakha; phendea lehkă te dikhăl orta; thai kana dikhlea, sas sasteardo, thai dikhlea sa le butea mišto.
26 Atunči o Isus tradea les khără, thai phendea lehkă: „Te na šos tu ando gau, thai či te na phenes varekahkă vareso ando gau.”
O Phendimos le Petrohko.
27 O Isus teleardea Pehkă jenença ande le gava la Čezareiakă le Filiposti. Po drom thodea lengă kakoa pušlimos: „Kon phenen le manuši kă sîm Me?”
28 On dine Les anglal: „O Ioan o Bolditorii; aver: o Ilia; aver: Iekh andal prooročea.”
29 „Ta tume”, pušlea le O, „kon phenen kă sîm Me?” „Tu san o Kristoso!”, dea les anglal o Petro.
30 O Isus mothodea lengă zuralimasa te na phenen khanikahkă e buti kadea pa Leste.
O Isus vestil le kazne thai o mullimos Pehko.
31 Atunčeara lea te sîkavele kă o Šeau le manušehko trăbul te kăznil but, te avel nelinosamatar le phurăndar, le rašandar le mai barăndar thai le zakonarendar, te avel mudardo, thai pala trin des te juvindil.
32 Phenelas lengă le butea kadala angla lende. O Petro lea Les rigate thai lea te xalpe Lesa.
33 Ta o Isus amboldi'lo thai dikhlea pe Pehkă jene, xaleape le Petrosa, thai phendea lehkă: „Pala Mande, Bengîna! Anda kă tu či des tu godi kal butea le Devllehkă, ta kal butea le manušengă.”
34 Pala kodea akhardea Peste le norodos andekhthan Pehkă jenença, thai phendea lengă: „Kana kamel varekon te avel pala Mande, te šudelpe orta pestar, te lel pehko trušul, thai te avel pala Mande.
35 Kă orkon kamela te skăpil pesti čivava, xasarălala; ta orkon xasarăla pesti čivava anda Mîŕî doši thai anda e LašiVestea, skăpilala.
36 Thai so valoso sî khă manušes te avel lesti sai lumea, kana xasarăl pehko duxo?
37 Or so dela khă manuši ando paruglimos pehkă duxohko?
38 Anda kă orkon lajaola Mandar thai Mîŕă divanurendar, ande kadoa neamo preakurvari thai bezexalo, lajeala i o Šeau le manušehko, kana avela ande slava Pehkă Daddesti andekhthan le sfîntone înjerença.”
A doua înmulţire a pâinilor
1 În zilele acelea, adunându-se iarăşi o mulţime mare şi neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat pe ucenici şi le-a zis: 2 „Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi nu au ce să mănânce. 3 Dacă le voi da drumul să plece flămânzi la casele lor, se vor sfârşi pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe.” 4 Ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde să aibă cineva pâine aici, în deşert, ca să-i poată sătura pe aceştia”? 5 El însă i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” Şi ei au răspuns: „Şapte.” 6 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ şi, luând cele şapte pâini şi mulţumind, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înaintea oamenilor. Iar ei le-au pus înaintea mulţimii. 7 Şi mai aveau şi câţiva peştişori. El i-a binecuvântat şi a zis să-i pună şi pe aceia înaintea oamenilor. 8 Iar oamenii au mâncat şi s-au săturat şi au strâns apoi şapte coşuri din fărâmituri rămase. 9 Erau cam patru mii de oameni. Apoi le-a dat drumul să plece. 10 Îndată după aceea, urcând în corabie, a mers în părţile Dalmanutei.
Semnul din cer
11 Iar fariseii au ieşit înaintea Sa şi au început să se certe cu El, cerându-i un semn din cer, ca să-L ispitească. 12 Dar Iisus, suspinând în duhul Său, a zis: „De ce cere acest neam un semn? Adevărat vă spun, că nu i se va da acestui neam nici un semn.” 13 Şi lăsându-i, a trecut iarăşi pe partea cealaltă a lacului.
Aluatul fariseilor
14 Ucenicii uitaseră să ia pâine şi mai aveau doar o pâine cu ei în corabie. 15 Iar El le-a poruncit: „Vedeţi, fiţi cu băgare de seamă la Aluatul fariseilor şi la cel al lui Irod.” 16 Ei vorbeau unii cu alţii şi ziceau: „Nu am luat pâine!” 17 Dar Iisus, cunoscând ce vorbeau, le-a spus: „De ce vă gândiţi că nu aveţi pâine? Nu înţelegeţi nimic? Chiar nu reuşiţi să pricepeţi? Aveţi oare inima atât de împietrită? 18 Aveţi ochi şi nu vedeţi? Aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nici măcar nu vă amintiţi? 19 Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi strâns?” Ei au spus: „Douăsprezece.” 20 „Când am dat cele şapte pâini celor patru mii de oameni, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi luat?” Ei au spus: „Şapte.” 21 Şi le zicea: „Tot nu pricepeţi?”
Vindecarea orbului din Betsaida
22 Au ajuns în Betsaida. Şi au adus la El un orb şi Îl rugau să se atingă de el. 23 Iar Iisus, luându-l de mână pe orb, l-a scos afară din sat şi, după ce a scuipat spre ochii lui, şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24 Şi, ridicându-şi ochii, orbul a zis: „Îi văd pe oameni ca pe nişte copaci care umblă.” 25 Iisus şi-a pus încă o dată mâinile peste ochii lui şi el a văzut, s-a vindecat şi pe toate le vedea clar. 26 Apoi l-a trimis acasă, zicându-i: „Să nu intri deloc în sat! ”
Mărturisirea lui Petru şi vestirea morţii şi învierii lui Iisus
27 După aceea Iisus şi ucenicii Săi au ieşit în satele Cezareei lui Filip şi pe drum îi întreba pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28 Ei au răspuns: „Unii Ioan Botezătorul, alţii Ilie sau unul din profeţi.” 29 Iar El i-a întrebat: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?” Petru I-a răspuns: „Tu eşti Hristosul!” 30 Şi-atunci le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.
31 Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de marii preoţi şi de cărturari, şi să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Şi le spunea deschis aceste cuvinte. Însă Petru, luându-L deoparte, a început să-L mustre. 33 Dar El, întorcându-se şi uitându-se la ucenicii Săi, l-a mustrat pe Petru şi i-a zis: „Treci înapoia mea, Satano! Pentru că nu cugeţi la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor.”
Urmarea lui Iisus
34 Atunci a chemat la El mulţimea împreună cu ucenicii şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. 35 Fiindcă oricine va vrea să îşi salveze viaţa, şi-o va pierde. Iar cine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru evanghelie, şi-o va mântui. 36 Căci la ce îi foloseşte omului să câştige toată lumea şi să-şi piardă sufletul? 37 Şi ce poate da omul în schimb pentru sufletul său? 38 Fiindcă de cel care se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni în slava Tatălui Său cu îngerii cei sfinţi.”