1 Pala kodea, diklem ulindoi andoa čerii khă aver înjero, kai sas les khă bari zor; thai e phuw străfeaili anda lesti slava.
2 O çîpisarde muiesa zuralo, thai phendea: „Pelo, pelo, o Babilono kukoa o baro! Arăslo khă than le bengăngo, khă phandaimos orsave duxohko biujehko, khă phandaimos orsavea čirikleakă biuji thai jungali;
3 anda kă sa le neamuri piline andai moll laka kurviati, thai le bitinditorea la phuweakă bravaile andoa šudimos lakă čeailimatăngo.”
4 Pala kodea ašundem andoa čerii aver mui, kai phenelas: „Anklen andoa maškar lako, Muŕo poporo, kaste na aven ortačea kal bezexa lakă, thai te na aven maladine lakă prikăjimendar!
5 Anda kă lakă bezexa butile, thai arăsline ji ando čerii; thai o Dell andea Pehkă godi lakă bikrisînimatăndar.
6 Potinen lakă sar potindea tumengă oi, thai ambolden lakă duvarăs sode lakă kărimatăngă. Den lakă muial duvarăs andoa taxtai ande sao namimisardea oi!
7 Sodesa slăvisaili pes orta, thai pravardili ando xasarimos, kaditi den la tino thai jelimos!”
8 Orta anda kodea, ande khă korkoŕo des avena lakă prikăjimata: o mullimos, o jelimos thai o bokhalimos. Thai avela phabardi dă sa ande iag, anda kă o Rai o Dell, kai krisînisardea la, sî zuralo.
9 Thai le thagar la phuweakă, kai kurvisarde thai răzgăisarde la ando xasarimos lasa, kana dikhăna o thuw lakă phabarimahko, rovena la thai vatina la.
10 On bešena dur, daratar te na perăn ande lako kăsnimos, thai phenena: „Au! au! O Babilono, e četatea kutea e bari e četatea kutea e zurali! Andekh leaka avilea ti kris!”
11 Le bitinditorea la phuweakă roven la thai vatin la, anda kă khonikh či mai tinela lengă bitindimata:
12 bitindimata sumnakune, rupehkă, baŕăngă kuči, perlengă, inohkă sano, phanŕune, poxtana, lollimahkă; či sako lengă kašt kai khanden, sako pirea fildešohkă, sako fealo pireangă kaštehkă but kuči, xarkumakă, sastrehkă thai marmurakă;
13 či skorçišoara, či le mirodenii, či le mirozne, či o miro, či e tămîia, či e moll, či o zetino, či o aŕo o lašo dă sa, či o div, či le guruw, či le bakrea, či le grast, či le urdona, či le robea, či le duxuri le manušengă.
14 Thai le roduri kaditi dă kambline te duxohkă găletar tutar. Sal butea le alosarde, străfeaime, sî xasarde anda tute, thai či mai arakhăsa le.
15 Kola kai kărăn bitindimos kadale buteança, kai bravaile poa phirimos lako, bešena dur latar, daratar lakă tinostar. Rovena, jelina,
16 thai phenena: „Au!, au! E četatea kutea e bari, kai sas xureadi ando ino but sano, phanŕuni thai lolličio, kai sas pherdini sumnakasa, baŕănça kuči thai perlença!
17 Kaditi bravalimata andekh česo bilaile!” – Thai sa te tradimahkă, sa kola kai jean le berosa pe marea, le marinarea, thai sa kola kai len valoso andai marea, bešenas rigate;
18 thai, kana dikhline o thuw le phabarimahko, çîpinas: „Savi četatea sas sar e četatea kadea e bari?”
19 Thai thona pehkă phuw ando šero, rovenas, jelinas, çîpinas thai phenenas: „Au! Au! E četatea kutea e bari, saveako mandimos kučimatengo bravardea sa kolen kai sas le berurea pe marea, andekh leaka sas paruglini ande khă pustia!”
20 „Bukurisao latar, čerina! Bukurin tume i tume, sfinçîna, apostolina thai prooročina! Anda kă o Dell kărdea tumengă čeačimos, thai krisînisardea la.”
21 Atunči khă înjero zuralo vazdea telal khă baŕ sar khă baŕ moarako, šudea les ande marea, thai phendea: „Khă kadea iuçîmasa avelo šudino o Babiliono, e četatea kutea e bari, thai či mai avela arakhadino!
22 Thai či mai ašundeola pe ande tute či bašimos lăutengo, či dilabaimata le instrumatengă, či dilabaitorea fluierengă, či dilabaitorea andai šing; či mai arakhadeola pe tute či khă buteari ande vokh buti orsaveati. Či mai ašundeola pe ande tute o bašimos la moarako.
23 E lumina la lampati či mai străfeala ande tute, thai či mai ašundeola pe ande tute o mui le tărnehko thai la tărneako, – anda kă le bitinditorea tiră sas le mai bară la phuweakă, anda kă sa le neamuri sas athadine andoa drabardimos tiro,
24 thai anda kă oče sas arakhadino o rat le prooročengo thai le sfinçăngo thai sa kolengo kai sas dinešuri pe phuw.”
1 După acestea am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea putere mare, iar pământul s-a luminat de slava lui. 2 Şi a strigat cu voce puternică:
A căzut, a căzut Babilonul cel mare
A devenit o locuinţă a demonilor
temniţă a oricărui duh necurat,
temniţă a oricărei păsări necurate
şi temniţă a oricărei fiare necurate şi urâte,
3 căci din vinul aprinderii desfrânării ei
toate neamurile au băut
şi regii pământului s-au desfrânat cu ea,
iar negustorii pământului s-au îmbogăţit
din puterea desfătărilor ei.
4 – Şi am auzit o altă voce din cer zicând:
Ieşiţi din ea, voi, poporul Meu,
ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei
iar de plăgile ei
să nu aveţi parte,
5 căci păcatele ei au ajuns până la cer
şi Dumnezeu şi-a amintit de nedreptăţile ei.
6 Plătiţi-i aşa cum şi ea a plătit
răsplătiţi-i îndoit după faptele ei;
în paharul în care a turnat,
turnaţi-i de două ori mai mult.
7 Pe cât s-a slăvit pe sine şi a trăit în desfătări,
tot pe atât daţi-i chin şi plângere,
fiindcă îşi spune în inima ei:
M-am aşezat ca o regină,
şi nu sunt văduvă
şi nu voi şti ce-i plânsul.
8 De aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei,
moarte, plângere şi foamete,
şi va fi arsă în foc,
pentru că puternic este Domnul Dumnezeu,
Cel care a judecat-o.
9 Iar regii pământului care s-au desfrânat cu ea şi au trăit cu ea în desfătări o vor plânge şi o vor jeli când vor vedea fumul mistuirii ei. 10 Vor sta departe de teama chinului ei spunând:
Vai, vai ţie, cetatea cea mare,
Babilon, cetatea cea tare,
căci într-un singur ceas a venit judecata ta!
11 Iar negustorii pământului plâng şi jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa – 12 aur, argint, pietre preţioase şi mărgăritare, ţesături fine şi purpură, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn parfumat, tot felul de vase din fildeş şi din lemn de mare preţ, aramă, fier şi marmură, 13 scorţişoară şi mirodenii, tămâie, mir şi smirnă, vin şi untdelemn, făină de grâu curat, grâu, vite, oi, cai şi căruţe, trupuri şi suflete de oameni.
14 Şi roadele pe care le dorea sufletul Tău
s-au dus de la tine
şi tot fastul şi toată strălucirea ta
au pierit din tine
şi nicicând, cu nici un chip nu se vor mai găsi.
15 Negustorii acestor lucruri, cei ce s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de teama chinului ei, plângând şi văitându-se, 16 şi zicând:
Vai, vai, cetatea cea mare,
cea îmbrăcată în ţesăturile fine,
în purpură şi stofă stacojie
împodobită cu aur
şi pietre scumpe şi mărgăritare,
17 căci într-un singur ceas s-a pierdut asemenea bogăţie!
Şi orice căpitan de vas, orice călător pe mare, corăbierii şi toţi cei care lucrează pe mare au stat departe 18 şi, privind fumul arderii ei, strigau: „Cine era asemenea cetăţii celei mari?” 19 Îşi puneau ţărână în cap şi strigau plângând şi jelindu-se, zicând:
Vai, vai, cetatea cea mare,
în care s-au îmbogăţit toţi stăpânii cu corăbii
pe apele mării, din bogăţiile ei,
căci într-un singur ceas a fost pustiită!
20 Veseleşte-te însă de ea, cerule,
şi voi, sfinţi, apostoli şi profeţi,
căci Dumnezeu a judecat-o şi v-a făcut dreptate.
21 Şi un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicând:
Cu aşa furie va fi aruncat
Babilonul, cetatea cea mare,
şi nu va mai fi niciodată,
22 iar glasul celor ce cântă din alăută şi din gură,
din flaut şi din trâmbiţă
nicicând nu se va mai auzi în tine, de-acum,
şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug
nicicând nu se va mai găsi în tine, de-acum,
nici huruitul morilor
nu se va mai auzi în tine vreodată, de-acum!
23 Şi nici lumina lămpii
nu va mai lumina vreodată, de-acum,
nici glasul mirelui şi-al miresei
nu se vor mai auzi vreodată, de-acum,
căci neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii
şi vrăjitoria ta a rătăcit toate neamurile,
24 În ea s-a găsit sânge de profeţi şi de sfinţi
şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.