1 Să ne temem, aşadar, ca nu cumva, atâta vreme cât ne-a fost lăsată făgăduinţa intrării în odihna Lui, să pară că vreunul dintre voi a rămas în urmă, 2 căci şi noi am primit vestea cea bună, la fel ca şi ei; dar lor nu le-a folosit cuvântul auzit, pentru că nu a fost primit cu credinţă de cei ce l-au ascultat. 3 Noi însă, cei care am crezut, intrăm în odihna Lui, despre care spusese:
Cum am jurat în mânia Mea:
„Nu vor intra în odihna Mea!”
deşi lucrările Lui de la crearea lumii, erau împlinite. 4 Şi în altă parte se spune astfel despre ziua a şaptea: Şi Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui 5 iar, tot aici, se zice, mai departe: Nu vor intra în odihna Mea! 6 Aşadar, dacă cei dintâi care au primit vestirea nu au intrat din cauza neascultării, a rămas ca alţii să poată intra în această odihnă. 7 El hotărăşte din nou o zi, vorbind prin David:
Astăzi, după atâta vreme, la fel cum s-a spus şi mai înainte,
astăzi, dacă auziţi glasul Lui, ascultaţi,
nu vă împietriţi inimile!
8 Dacă Iosua le-ar fi dat odihna, nu ar fi zis aici nimic despre o altă zi, după atâta timp. 9 Mai rămâne deci o altă sărbătoare de odihnă pentru poporul lui Dumnezeu. 10 Iar cel ce a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrările făcute, după cum şi Dumnezeu s-a odihnit de lucrările Sale. 11 Să ne străduim deci să intrăm în această odihnă ca să nu cădem în acelaşi fel de neascultare!
12 Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic, mai tăios decât orice sabie cu două tăişuri, el pătrunde până unde se despart sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi este în stare să judece gândurile şi dorinţele inimii. 13 Nici o fiinţă nu este ascunsă de El, toate sunt goale şi descoperite înaintea ochilor Săi, în faţa Lui vom da socoteală.
Iisus este marele preot
14 Având, aşadar, un mare preot care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu putere mărturia, 15 căci noi nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi, în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat. 16 Să ne apropiem, aşadar, cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă şi să găsim har, ca să primim ajutorul Lui, la timpul potrivit.
1 Te las sama mišto, kă, kaditi čiro sode ašel andel pînŕă o šinaimos le šutimahko ande Lehko xodinimos, či iekh anda tumende te na uštel avindoi but palal.
2 Kă i amengă andea pe amengă khă ašundimos lašo sar i lengă; ta lengă o divano kai sas lengă dinoduma, či ajutisardea le khančesa, anda kă či arkhlea pateaimos ka kola kai ašunde les.
3 Ta kana ame, anda kă pateaiam, šoas ame ando „xodinimos,” pa sao dea duma O, kana phendea: „Solaxadem ande Mîŕî xoli kă či šona pe ande Muŕo xodinimos!” Barem kă le butea Lehkă sas kărdine isprăvime dă kata o kărdimos la lumeako.
4 Kă andekh than dea duma kadea poa des le eftango: „O Dell xodinisai'lo ando eftato des anda sal butea Pehkă.”
5 Thai koče sî pale phendino: „Či šona pe ande Muŕo xodinimos!”
6 Kadea, anda kă ašel kaste šon pe iekh ando xodinimos kadoa, thai anda kă kodolengă savengă vestisardea pe lengă anglal e laši vestea či šute pe ande leste, anda o biašundimos lengo,
7 O mothol pale khă des: „Ades, kana ašunen Lehko mui, na baŕarăn tumară ille!”
8 Kă, te dino le o Iosua o xodinimos, nahkă mai del duma o Dell pala kodea avră desăstar.
9 Ašel khă xodinimos sar kodoa le Savatohko anda o poporo le Devllehko.
10 Anda kă kon šol pe ande Lehko xodinimos, xodinil i o pehkă buteandar, sar xodinisai'lo o Dell le buteandar Pehkărăndar.
11 Te iuçîsaoas te šoas ame ando xodinimos kadoa, anda kaste khonikh te na perăl sa ande kodea pilda le biašundimasti.
12 Kă o Divano le Devllehko sî juvindo thai buteardo, mai šindimahko dă sar orsavi sabia duie šindimatănça: šol pe ji oče ta ulavel o dii le duxostar, le kuštika thai e măduxa, krisînil le atearimata thai le gîndurea le illehkă.
13 Či khă manuši nai bigarado angla Leste, ta sa sî nango thai bigarado anglal iakha Kodolehkă, savehko same kai same kărimahko.
14 Kadeadar, anda kă same khă Baro Rašai ašundino, kai nakhlo le čeruri – le Isusos, o Šeau le Devllehko – te ašas zurale ande amaro phendimos.
15 Kă nai ame khă Baro Rašai, kai te na fal Les mila anda amră kovlimata; ta iekh kai ande sal butea sas zumado sar i amende, ta bi bezexako.
16 Te pašuas pherde pateaimasa le skaminestar le xarohko, kaste las milla thai te arakhas xaro, anda kaste avas kandime koa čiro le avimahko.