Parabola semănătorului
1 Şi iarăşi a început să-i înveţe lângă mare şi s-au adunat la El o mulţime de oameni, încât a trebuit să urce în corabie, ca să stea pe mare, iar mulţimea toată era aşezată pe pământ, lângă mare. 2 Şi îi învăţa multe prin parabole şi, pe când îi învăţa, le zicea: 3 „Ascultaţi! Iată, a ieşit semănătorul să semene. 4 Şi, pe când semăna, o sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5 Alta a căzut pe piatră, unde nu a avut pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc, 6 iar când a ieşit soarele, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 Alta a căzut între spini, iar spinii s-au ridicat şi au înăbuşit-o şi nu a mai dat rod. 8 Iar altele au căzut în pământ bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat rod şi una a adus treizeci, alta şaizeci şi alta o sută.” 9 Şi zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă.”
Scopul parabolelor
10 Când au rămas singuri cu El, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre parabole. 11 Şi le zicea: „Vouă vi s-a dat taina Împărăţiei lui Dumnezeu, iar pentru cei din afară toate sunt arătate în parabole, 12 ca
privind, să privească şi să nu vadă,
şi auzind, să audă şi să nu le intre în urechi,
ca nu cumva să se întoarcă şi să li se ierte păcatele. ”
Explicarea parabolei semănătorului
13 Şi le-a zis: „Nu înţelegeţi această parabolă? Atunci cum veţi înţelege toate parabolele? 14 Semănătorul seamănă cuvântul. 15 Iar seminţele de lângă drum sunt cei în care se seamănă cuvântul, dar numai ce îl aud şi îndată vine Satana şi fură cuvântul semănat în ei. 16 Iar cele semănate pe loc pietros sunt cei care, atunci când aud cuvântul, îl primesc numaidecât cu bucurie, 17 dar pentru că nu au rădăcină în ei, ci sunt nestatornici, când se întâmplă vreun necaz sau vine vreo prigoană pentru cuvânt, îndată se poticnesc şi cad. 18 Altele sunt cele semănate între spini: aceştia sunt cei care aud cuvântul, 19 dar grijile veacului şi ademenirea bogăţiei şi celelalte pofte care intră în ei înăbuşă cuvântul şi devine neroditor. 20 Iar cele care sunt semănate pe pământ bun sunt cei care aud cuvântul, îl primesc şi rodesc apoi unul treizeci, unul şaizeci şi unul o sută.”
Parabola candelei
21 Şi le zicea: „Oare făclia este adusă ca să fie aşezată sub pat? Nu ca să fie pusă în sfeşnic? 22 Căci nu este nimic ascuns, fără să fie arătat, şi nimic tăinuit care nu va ieşi la vedere. 23 Dacă cineva are urechi, să audă ceea ce e de auzit.”
24 Şi le zicea: „Aveţi grijă la ceea ce auziţi! Cu măsura cu care veţi măsura, vi se va măsura şi vouă; şi vi se va şi adăuga. 25 Pentru că celui ce are i se va da, iar celui ce nu are şi ceea ce are i se va lua.”
Parabola seminţei
26 Şi zicea: „Aşa este Împărăţia lui Dumnezeu, ca atunci când un om pune sămânţa în pământ. 27 El se culcă noaptea şi se scoală ziua, zi de zi, iar sămânţa tot încolţeşte şi creşte, fără să ştie el cum. 28 Pământul rodeşte de la sine, mai întâi firul ierbii, apoi spicul, apoi bobul de grâu deplin în spic. 29 Iar când rodul se coace, omul trimite îndată secerătorii, pentru că a venit vremea secerişului.”
Parabola grăuntelui de muştar
30 Şi zicea: „Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu sau în ce parabolă o vom înfăţişa? 31 Ea este ca grăuntele de muştar, care atunci când este semănat pe pământ este mai mic decât toate seminţele de pe pământ, 32 iar după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri atât de mari, încât la umbra lui se pot adăposti păsările cerului.”
33 Şi prin multe astfel de parabole le grăia cuvântul, după cum puteau ei să-L asculte. 34 Şi nu le vorbea decât în parabole, iar când era singur cu ucenicii Săi, le lămurea totul.
Liniştirea furtunii
35 Şi în acea zi, pe când se lăsa seara, le-a zis: „Să trecem pe malul celălalt.” 36 Şi lăsând mulţimea, L-au luat aşa cum era în corabie şi mai erau şi alte corăbii cu El. 37 Şi s-a pornit furtună mare de vânt, iar valurile veneau peste corabie, aşa încât corabia deja se umpluse. 38 Şi El dormea pe un căpătâi pe partea dinspre cârmă a corăbiei. L-au sculat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” 39 Iar El, ridicându-se, a certat vântul şi i-a zis mării: „Taci, potoleşte-te!” Şi vântul a încetat şi s-a făcut linişte adâncă. 40 Şi le-a spus: „De ce sunteţi aşa fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă?” 41 Iar ei s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de frică şi ziceau unii către alţii: „Oare cine este acesta, de Îl ascultă şi vântul şi marea?”
E pilda le sămînçaresti.
1 O Isus lea pale te sîkavel le Isusos pašai marea. Anda kă tideasaspe but norodo Leste, ankăsto thai bešlo ande khă bero, pe marea; thai soa norodo bešelas po mallo la mareako.
2 Pala kodea lea te sîkavele but butea andel pilde; thai, o sîkaimos kai delas le, phenelas lengă:
3 Ašunen! Dikta, o sămînçari ankăsto te thol ande phuw.
4 Ta kana tholas e sămînça, khă rig peli paša o drom; avile le čiriklea thai xalela.
5 Aver rig peli pe khă than baŕuno, kai nas les but phuw: luludeardea iekhatar, anda kă nas la phă phuw andră;
6 ta, kana ankăsto o kham, nakhli; thai, anda kă nas la vîna, šutili.
7 Aver rig peli andel kanŕă; le kanŕă barile, tasadela, thai či dea rodo.
8 Khă aver rig peli ande phuw e laši: dea rodo, kai vazdelas pe thai bareolas; thai andea iekh treanda, aver šovardeši, thai aver ăkh šell.
9 Pala kodea phendea: kas sî kan ašundimahkă, te ašunel.”
10 Kana sas korkoŕo, kola kai sas paša Leste andekhthan le dešudonça, pušline Les pal pilde.
11 „Tumengă”, phendea lengă O, „sas tumengă dino te prinjeanen o garadimos le Thagarimahko le čerehko; ta anda kukola kai să avri anda o dindimos tumaro, sa le butea sî sîkadine ande le pilde;
12 anda kă, barem kă dikhăn, te dikhăn thai te na dikhăn, thai barem kă ašunen, te ašunen thai te na atearăn, ta na varesar te ambolden pe koa Dell, thai te iertin pe lengă bezexa.”
13 O mai phendea lengă: „Či atearăn e pilda kadea? Sar atearăna atunčeara sa le kolaver pilde?”
14 O sămînçari šudel pe phuw o Divano.
15 Kukola sîkade andai sămînça peli paša o drom, sî kukola ande savo sî thodino o Divano; ta pala so ašunde les, avel o Beng iekhatar, thai lel o Divano thodino ande lende.
16 Sa kadea, kolença sîkade kai peli e sămînça andel thana le baŕune, sî kukola kai, kana ašunen o Divano, len les andakhdata bară bukurimasa;
17 ta nai le vîna ande lende, ta nikrăn ji ka khă čiro; thai sar avel khă năkazo, or vokh nasulimos anda e doši le Divanosti, šuden pe iekhatar lestar.
18 Aver sî kukola sîkade andai sămînça kai peli maškar le kanŕă; kadala sî kola kai ašunen o Divano;
19 ta năvălin ande lende le grijuri la lumeakă, o xoxaimos le bravalimatăngo thai le pofte kadale buteangă, kai tasaven o Divano, thai kărăn les kadea birodohko.
20 Aver pala kodea sî sîkade ande sămînça kai peli ande phuw e laši. Kadala sî kukola kai ašunen o Divano, primin les, thai kărăn roada: iekh treanda, aver šovardeši thai aver ăkh šell.”
E lumina.
21 O mai phendea lengă: „Ta e lumina sî andini kaste avel thodini tala e balai, or tala o pato? Nai andini kaste thol pe ando sfešniko?
22 Kă nai khanči garado, kai te na avel sîkadino, thai khanči nikărdino, kai te na anklel kai lumina.
23 Kana sî varekas kan te ašundimahkă, te ašunel”
24 O mai phendea lengă: „Len sama ka so ašunen. Savea masurasa măsurina, kodolasa măsurila pe tumengă: thai delape tumengă i mai but.
25 Kă kolehkă kai sîles, dela pe lehkă; ta kata kukoa kai nailes, lelape lehkă i so sîles.”
E pilda la sămănçasa.
26 O mai phendea: „Le Thagarimsa le Devllehkărăsa sî sar atunči kana khă manuši šudel e sămînça ande phuw;
27 avela kă sovel reate, avela kă bešel ušteado soro des: e sămînça luludearăl thai bareol bi te jeanel o sar.
28 E phuw rodil korkoŕo: anglal khă firo zălleno, pala khă spiko, pala kodea div pherdo ando spiko;
29 thai kana sî pako o rodo, thol andakhdata e săčera ande leste, anda kă avilo o tidimos.”
E pilda la boambasa le muštaresti.
30 O mai phendea: „Sosa phenasa kă ameazăl o Thagarimos le Devllehko, or anda savi pilda sîkava sa les?
31 Ameal khă boambasa muštaresti, kai, kana sî thodini ande phuw, sî e mai çînorî anda sal sămînçî pai phuw;
32 ta, pala so sas thodini ande phuw, bareol thai kărdeol mai bari dă sal zălenimata, thai kărăl ŕaia bară, kadea kă le čiriklea le čerehkă kărăn pehkă kuiburea ka lesti ušal.”
33 O Isus vestilas lengă o Divano anda but pilde sar kadea, pala sar sas on te atearăn Les.
34 Či delas lengă duma bi pildako, kana sas korkoŕo rigate, sîkavelas le jenengă Pehkă sa le butea.
O ašimos le barăbravalleako.
35 Andea kodoa des, reate o Isus, phendea lengă: „Te nakhas ande kolaver rig.”
36 Pala so dine drom le norodos, le jene Lehkă line Les ando bero ande sao sas, kadea sar sas. Andekhthan Lesa mai sas i aver beruri.
37 Avili khă bari bravallbrîšindesti, kai šudelas le valuri ando bero, kadea kă mai pherdeolas o bero.
38 Thai O sovelas kai kîrma le šerăsa. Lehkă jene ušteade Les, thai phende Lehkă: „Sîkaitorina, či fal tu kă xasardiuas?”
39 O ušti'lo, xolealo pe bravall, thai phendea la marekă: „Aši! Bi mohko!” E bravall ašili, thai kărdilo khă baro potolimos.
40 Pala kodea phendea lengă: „Anda soste san kadea darane? Sa nai tume pateamos?”
41 Astardea le khă bari dar, thai phenenas, iekh le kolavrăngă: „„Kon sî kadoa ta ašune Les orta i e bravall thai e marea?”